INTRODUCERE

Nutriţia clinică este o ştiinţă a ansamblelor, a “tabloului mare”, totuşi una care trebuie transformată pentru pacient în sfaturi practice, simple, “de luat acasă”. Aceste sfaturi se oferă în mod obişnuit sub forma unor recomandări ce se referă la principiile intervenţiei nutriţionale (acest proces fiind numit oficial “educaţie terapeutică”), completate, în mod ideal, de un meniu explicit conceput de un specialist (medic / nutriţionist-dietetician) împreună cu pacientul şi ţinând cont de o serie largă de particularităţi (medicale, de stil de viaţă – inclusiv motivaţie, bariere, preferinţe etc.).

Unele din întrebările simple şi frecvente pe care pacienţii şi le pun în cadrul informării referitoare la diferite situaţii sau boli se referă la alegeri şi, adeseori, există întrebări punctuale referitoare la diferite componente ale meniului sau chiar mese. “Ce e mai bine pentru diabet: pâine sau mămăligă?”, “E interzis sau nu alcoolul?”, “sunt interzise stafidele în diabet?”. Cele care opun două componente – de exemplu “zahăr sau îndulcitori?”, “unt sau margarină?” etc. sunt chiar frecvente şi uşor de transpus în practică. Exact ele, întrebările referitoare la opoziţia unor anumite alimente sau mese pentru un scop anume mi-au inspirat această mini-serie publică pe care am denumit-o plastic “războiul alimentelor”.

La episodul 1 el se referă la o întrebare absolut generală: “e mai bun un mic dejun tip musli, de post, decât un mic dejun cu pâine şi ou?”, întrebarea nu conţinea “pentru ce scop” dar, chiar şi aşa, o astfel de comparaţie se poate face pe foarte multe criterii, apoi în funcţie de scop răspunsul se poate adapta.

CE ŞI CUM AM COMPARAT?

Am construit două tipuri de mic dejun ipotetic, unul căruia i-am zis simplificat “tradiţional”, la care am ales următoarea compoziţie: 80 grame pâine integrală din grâu, 1 ou fiert, 30 g caşcaval şi 100 g roşii (să zicem câteva roşii cherry) şi altul, vegan / de post, în care am pus în calcule 100 grame fulgi de ovăz, un măr micuţ (80 grame), 30 grame nuci şi 120 ml lapte de soia. Selecţia ingredientelor şi gramajele le-am făcut încât caloriile să fie similare (396 kcal masa cu ou, 399 kcal masa cu musli de post), raţionamentele se pot face şi la fracţiuni din aceste gramaje ipotetice. Gramajul final al mesei e de 240 grame pentru meniul “tradiţional” şi de 330 g pentru meniul de post, care de fapt e un bol (mare) de musli.

REZULTATELE

Comparaţia între cele două tipuri de mic dejun potrivite la aceleaşi calorii (~400) a arătat o cantitate similară de carbohidraţi (din pâine în meniul tradiţional , din fulgii de ovăz şi fruct în celălalt), cu o cantitate aproape egală de fibre. Grăsimile sunt mai multe în micul dejun cu musli, dar cu mai multă pondere a celor nesaturate, cele din meniul cu ou sunt mai puţine dar cu mai mare proporţie a celor saturate şi ale colesterolului (saturate în caşcaval, colesterol în gălbenuşul de ou / la cel cu musli predominent nesaturate în nuci). Mai mult din următorii nutrienţi are meniul cu ou: vitamina A, vitamina C, magneziu, folaţi (mai cunoscuţi după denumirea “acid folic”). Sodiul este de 3 ori mai mult in meniul cu ou, în principal din cauza caşcavalului.

CE CONCLUZII SE POT TRAGE DIN ACEASTĂ COMPARAŢIE?

Concluziile de desprins din această comparaţie pot fi multe. Nu poţi spune despre unul sau celălalt din formele de mic dejun că e “mai bun” per total sau “mai rău” per total. Depinde ce anume urmăreşte el. De exemplu: e nevoie ca meniul să fie nu foarte sărat? (din motive de boli de inimă, de rinichi etc.): atunci cu siguranţă meniul de post e mai bun, e mult mai puţin sărat / iar primul are caşcaval, care e sărat. E nevoie ca unul din aceste meniuri să fie de diabet / de slăbit? Pentru slăbit sunt identice din ipoteza de lucru (din start sunt potrivite pe calorii). Dar pentru diabet? Carbohidraţii sunt la fel, carbohidraţii absorbabili la fel, fibrele la fel…Deci, pe scurt: sunt două tipuri de mic dejun total echivalente din această perspectivă (şi dacă nu luăm în calcul grăsimile şi sodiul). Dar pentru, să zicem, calciu? Meniul cu ou aduce cam 30% din necesarul zilnic, cel cu lapte de soia un pic mai mult de jumătate, cam 17%. Brânzeturile sunt surse bune de calciu. Iar raţionamentele pot continua în multe alte direcţii…iar concluzia e că trebuie să ştim bine ce întrebări ne punem ca să ştim ce răspunsuri vrem. În mini-prezentarea de aici am şi expus drept concluzii datele concrete din comparaţie dar şi concluzia mare, principală, că dacă e prea complicat mai bine face ordine în idei un specialist: medic / nutriţionist-dietetician.

Ştiu că acest articol pare ca mai mult complică decât simplifică, dar sunt întrebări la care nu putem răspunde cu “da” şi “nu”, ci foarte adesea cu “depinde”. De exemplu dacă cineva vrea un meniu de post…cu siguranţă cel cu musli e mai bun, pentru că e de post iar celălalt nu e 😊 Dar dacă e vorba de diabet…ambele sunt aproape identice pe carbohidraţi şi fibre, deci putem pune un egal între ele.

Am dorit prin acest articol /ă subliniez şi că nutriţia este un domeniu serios, care ţine şi trebuie să ţină cont de diferiţi parametri şi de diferite principii “din spatele meniurilor” pentru a genera, în final, meniurile mult căutate pentru diferite scopuri.

Aici se poate descarca / citi slideurile si in format pdf:

Dr. Adrian Copcea
Medic primar Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice
Centrul Medical Asteco, Cluj-Napoca
Publicat: ianuarie 2023. @adriancopcea.com