Dr. Adrian Copcea

Blog şi articole medicale


Scrie un comentariu

Leucemia la copii: o boală legată de curăţenia excesivă?

Teme: leucemia la copii, mediu, expunere, microbi, sistem imun, ipoteză, Greaves, 2018.

Anul acesta unul din subiectele medicale ajunse şi în presa de larg consum a fost cel legat de leucemia copilului ca boală de mediu, o boală prevenibilă, din această perspectivă. Ipoteza îi aparţine lui Mel Greaves, profesor de biologie celulară, care a cercetat de mai mult de patru decenii acest domeniu. Chiar în pornirea acestui articol am căutat cu cuvintele “leukemia children hypothesis” şi primul material sugerat de Google a fost un articol din British Journal of Haematology din 1982 (!), când un colectiv din Tel Aviv constata că leucemia la copii are rate extrem de diferite în funcţie de numeroşi parametri, inclusiv etnia dar mai ales factorii socio-economici(1). Chiar şi în 1982 existau referinţe din decadele anterioare cu privire la o distribuţie foarte interesantă a bolii, cu un maximum în ţările civilizate. Ce anume poate fi rău la ţările civilizate încât să crească prevalenţa unei anumite boli? În mod oarecum neaşteptat: igiena.

IPOTEZA GREAVES ŞI PREZENTAREA ÎN PRESA MARE

Ipoteza lui Greaves este următoarea: în geneza leucemiei acute limfoblastice (LAL), cea mai frecventă formă a leucemiei la copil, există 3 paşi: o mutaţie genetică intrauterină, apoi o expunere redusă a copilului la infecţii, ce duce la o subdezvoltare a sistemului imun, apoi, la copiii cu aceste două caracteristici, o infecţie induce un nou set de modificări genetice ce conduc la LAL. Simplificată în presa de larg consum, această ipoteză a apărut în felul următor: “leucemia copilului apare datorită igienei excesive”, cu menţiunea că expunerea redusă a copilului la microbi în primele luni de viaţă conduce la un sistem imun “subcalificat” care, confruntat cu o infecţie după vârsta de 1 an, răspunde “prost” infecţiei şi predispune şi la alte boli, precum leucemia. Ipoteza există de mult timp, de mai mult de 30 de ani, în anumite publicaţii poartă numele “ipoteza igienei” (mai pe lung: “ipoteza igienei excesive”). Nu e ceva nou faptul că a ţine un om într-un glob de sticlă aseptic nu ar fi nicidecum benefic, cât timp avem un sistem imunitar care se activează în contact cu mediul, cât timp coabităm cu numeroşi microbi în mediu, cât timp avem, noi înşine, numeroşi “colocatari”, microbiomul intestinal, care “mediază” mult din interacţiunea noastră cu mediul (inclusiv infecţiile şi nutriţia). Aşadar ipoteza Greaves leagă apariţia unui cancer de o interacţiune complexă între genetică, sistem imun, infecţiile din copilărie (din prima copilărie) şi mediul propriu-zis, cel cu, uneori, “prea multă curăţenie”, după cum titrează unele din publicaţiile care au preluat pe primele coloane ştirea.

Unul din articolele bune din presa mare este intitulat: “Dr Miriam Stoppard: is leukemia caused by keeping children too clean?”  (2) şi se referă la teoria unificatoare a lui Greaves şi formulează un mesaj simplu de luat acasă: “childhood leukemia could become a preventable disease with something as simple as letting children come into contact with a bit of household dirt”. Pagina oficială NHS (Marea Britanie) titrează: “Child leukaemia linked to reduced exposure to germs”. Mai mult, într-o manieră absolut obiectivă NHS citează şi autorul cercetării cu următoarea aserţiune: “nu sunt de învinovăţit părinţii, la bază este o mutaţie genetică de care nu e nimeni vinovat” şi încheie cu ceva ce chiar s-ar putea prefigura: “un vaccin care ar mima expunerea la infecţiile din mediu ar putea fi o soluţie de prevenţie”(3).

STUDIUL ŞI DETALIILE MEDICALE

Cercetarea propriu-zisă, citată ca “landmark study” în presa largă, în realitate un review, a apărut în Nature în mai 2018. Review-ul este intitulat: “A causal mechanism for childhood acute lymphoblastic leukaemia”. Greaves detaliază dovezile cu privire la cauzele multifactoriale ale leucemiei acute limfoblastice, detaliind cei doi paşi necesari apariţiei bolii. Primul este o modificare genetică in utero, o fuzionare de gene (hiperdiploidie) care generează o modificare genetică preleucemică. Ulterior, pasul al doilea, la un mic procent din cazuri, este reprezentat de modificări genetice secundare. Textual, mecanismul este următorul: “V(D)J recombination-activating protein (RAG) and activation-induced cytidine deaminase (AID)-driven copy number alterations in the case of ETS translocation variant 6 (ETV6)-runt-related transcription factor 1 (RUNX1) drives conversion to overt leukaemia”. Fenomenul genetic este legat în două feluri de expunerea la microbi. Expunerea timpurie are rol protectiv iar, în absenţa unei expuneri timpurii, infecţiile survenite mai târziu induc alte mutaţii genetice. In finalul abstractului Greaves formulează astfel: “childhood ALL can be viewed as a paradoxical consequence of pregress in modern societies, where behavioral changes have restrained early microbial exposure. This engenders an evolutionary mismatch between historical adaptations of the immune system and contemporary lifestyles. Childhood ALL may be a preventable cancer”.

BIBLIOGRAFIE

  1. Bracha Ramot, Ian Magrath. HYPOTHESIS: THE ENVIRONMENT IS A MAJOR DETERMINANT OF THE IMMUNOLOGICAL SUB‐TYPE OF LYMPHOMA AND ACUTE LYMPHOBLASTIC LEUKAEMIA IN CHILDREN. British Journal of Haematology. 1982. 52. 183-189
  2. Mirror.Co.Uk. Dr Miriam Stoppard: is leukemia caused by keeping children too clean?
  3. NHS.UK. Child leukemia linked to reduced exposure to germs
  4. Mel Greaves. A causal mechanism for childhood acute lymphoblastic leukaemia. Nature Reviews Cancer 18, 471-484 (2018)


Scrie un comentariu

Mişcarea şi alimentaţia nu sunt “calorii”, sunt semnale genetice

Despre faptul că alimentaţia şi mişcarea nu sunt nici pe departe doar calorii am mai scris şi voi mai scrie. Impactul lor şi în general al stilului de viaţă e unul complex asupra organismului iar mecanismele prin care se întâmplă asta abia încep să fie descifrate. S-a avansat mult în anii trecuţi pe apetit, pe componentele neuroendocrine ale comportamentului alimentar. Operaţiile de slăbit, spre exemplu, au adus multe informaţii de “culise” cu privire la rolul de glandă endocrină al stomacului (da, şi stomacul şi multe alte componente ale tubului digestiv au funcţii endocrine şi nu sunt doar “saci de stocare a mâncării”). Acum însă mă voi opri asupra unui aspect foarte interesant şi anume faptul că alimentaţia şi mişcarea sunt, pe lângă tot ce se ştie sau se crede că se ştie, şi puternice semnale epigenetice. 

Fragmentul mi-a fost semnalat de către un prieten şi e în limba franceză, ataşez aici linkul către materialul original (you tube), traducerea o fac pentru că mi s-a părut foarte interesant să păstrez în “slow-motion”, în limba română şi “tipărit” ideile foarte clare din această conferinţă expusă exact în stilul în care putem lua contact foarte simplu cu domeniul epigeneticii, în explicaţiile lui Joel de Rosnay, cercetător la Massachusetts Institute of Technology (MIT), specialist în biologie moleculară, scriitor şi futurist francez. (wiki).

În continuare cuvintele lui Joel de Rosnay:

”Subiectul epigeneticii este mai mult decât interesant. Epigenetica, o să vă explic, e marea revoluţie a biologiei ultimilor 5 ani. Nu 10, 20, 30 ci 5 ani. De curând s-a acordat şi un premiu Nobel pe acest subiect.

Cunoaşteţi cu toţii ADN-ul, programul fiinţei vii. Mult timp s-a crezut că ADN-ul nu putea avea variaţii. Dealtfel este o realitate faptul că mutaţiile iau mult timp să apară şi să se traducă în specii care se vor adapta şi selecţiona. Dar ADN-ul nu codifică decât 15% din totalitatea maşinăriilor care fac să funcţioneze celula. Mai exact enzimele şi proteinele. Atunci a apărut întrebarea: ce e restul de 85%? Cum nu se ştia s-a dat numele de “junk DNA”, cu sensul de reziduuri care se acumulează in timp. Acum se ştie că acest 85% material genetic permite fabricarea de mici molecule de ARN, monocatenar, mult mai scurt decât marele ADN. ARN-ul circulă în permanenţă în corp şi reglează funcţionarea genelor.

Aşadar epigenetica este modularea exprimării genelor. In funcţie de ce? În funcţie de comportament. Comportamentul vostru de zi cu zi. Ceea ce mâncaţi, dacă faceţi sau nu mişcare, dacă ştiţi să vă gestionaţi stresul, dacă vă face plăcere ceea ce faceţi şi dacă aveţi un anturaj social şi familial care merge bine. Aceste 5 elemente combinate între ele vor contribui la producerea în corpul vostru de mici molecule care se vor ataşa de enzime care vor intra sau vor fi recunoscute de către nucleu. În nucleu există ADN-ul. ADN-ul este protejat în exterior de o teacă aşa cum firul electric din cabluri este protejat de plastic. Această teacă poartă denumirea de histone (nişte proteine). Deschiderea histonelor permite polimerizarea ADN-ului în ARN mesager care va permite fabricarea de proteine şi enzime sau nu. E ca şi cum aţi avea o carte cu reţete de gătit unde paginile cu sufleu de brânză s-au lipit. Dacă acele pagini s-au lipit nu puteţi face sufleu de brânză. Dacă s-a desprins capitolul de pui fiert…puteţi face pui fiert. Dacă lipim paginile cu reţeta de pui şi le deschidem pe cele cu sufleul de brânză…puteţi face sufleu de brânză. Aşa e ADN-ul. Sunt gene care se exprimă, gene care sunt silenţioase şi gene care sunt inhibate. Iar asta depinde de comportamentul nostru.

Voi încheia spunând următorul lucru: vă daţi seama ce înseamnă asta pentru medicina preventivă? Pentru voi? Puteţi fi responsabili, în parte, de propria sănătate. Da, puteţi face ceva pentru voi. Încercaţi să fiţi într-o mai bună stare de sănătate. Se poate. Încercaţi să îmbătrâniţi mai încet. Iar asta e important nu doar pentru voi ci şi pentru societate.

Închei cu un exemplu concret al epigeneticii. Albinele. Toate larvele de albine se nasc cu acelaşi material genetic. Exact acelaşi. Dar dacă daţi de mâncare lăptişor de matcă anumitor larve şi altora nu, cele ce au primit lăptişor devin regine. Asta e diferenţa între o albină lucrătoare şi o regină (matcă). Matca e mai mare, trăieşte mai mult, face ouă. Deci nimic altceva decât alimentaţia cu lăptişor de matcă a acetilat sau a metilat aceste faimoase histone pentru a permite genelor să se exprime sau nu.
E o mare revoluţie şi ea va defini medicina preventivă de mâine şi nu medicina lăsată pe umerii “big pharma”, cea cu medicamente ale căror interacţiuni nu ştim dacă fac mai multe probleme decât problemele pe care încearcă să le rezolve”.

Aşa se încheie scurta conferinţă a lui Joel de Rosnay, am păstrat şi ultimul pasaj care arată ca un atac la adresa farmacoterapiei şi medicinei terapeutice dar, cu siguranţă din postura de medic nu pot decât să susţin că prevenţia e mai bună decât tratamentul DAR că noi, medicii, lucrăm în majoritatea timpului acolo unde momentul prevenţiei deja a fost depăşit.

Pe post de concluzie extrag şi repet din textul de mai sus cele 5 elemente care, în viziunea acestui cercetător, ne pot face să ne influenţăm în bine viaţa prin mecanisme epigenetice. E una din puţinele ocazii în care folosesc liniuţe, cifre şi astfel de elemente grafice, cred că aici se potriveşte foarte bine.
1. Alimentaţia
2. Activitatea fizică
3. Gestionarea stresului
4. Plăcerea în ceea ce facem
5. Anturajul familial şi social

Cred că putem, cu toţii, încerca să facem câte ceva bun în fiecare din cele 5 componente ale vieţii noastre. Şi nu, nu e vorba de diete şi calorii.