Dr. Adrian Copcea

Blog şi articole medicale


Scrie un comentariu

Un doctor explică cum intră cafeina în ADN sau diferenţa dintre doctorii doctori şi doctorii nedoctori

N-am putut să decid între cele două titluri. Dacă e înşelător titlul, exact aşa e şi momentul când diverse personaje se dau drept medic datorita faptului că au făcut un doctorat. Şi cum, în limba română, dacă spui doctor sau medic e acelaşi lucru, trec drept medici tot felul de personaje care nu sunt medici dar care au un doctorat. De exemplu astăzi am văzut un filmuleţ cu sute de mii de shareuri în care un doctor, nu-i dau numele ca să nu se pornească heitărimea pe mine, explica un fenomen spectaculos: dacă gravidele beau cafea, cafeina intră în ADN în loc de adenină şi se nasc copii malformaţi. Evident că auzind aşa o minunăţie am dat şi eu, ca omul, pe Google să văd ce fel de doctor e domnul. Şi, ca în multe alte cazuri, nu e ce pare a fi. E doctor nedoctor. Adică e doctor în doar sensul de posesor al unui doctorat în “modificări neuroendocrine şi metabolice”, el fiind veterinar. Şi cum absolvenţii de doctorat se cheamă “doctor”, de aici mai e doar un pas să-i spui omului “medic nutriţionist”. Răzvan de la “Răzvan şi Dani”, dealtfel, bine intenţionat, îl chiar interoga cu interes pe domnul respectiv şi asculta, serios, cum intră cafeina în ADN. Probabil că datorită rimei cu –ina sună plauzibil cuiva care n-are nici cea mai vagă idee ce e ADN-ul că celor 4 clasice (adenina, timina, guanina şi citozina) li se poate adauga, din când în când, cofeina. Ceea ce devine un pic stresant dacă te gândeşti că ar putea intra în ADN şi alte substanţe care rimează, de exemplu slănina sau benzina. Eu n-aş dori aşa ceva în ADN.

Pe lângă faptul că aceste personaje se bucură de graba (ca să zic aşa) celor din presă care, văzând particula Dr înainte de numele oamenilor, brusc le alocă cei 6 ani de medicină şi, în general, 5 de rezidenţiat (cam atât durează să fii doctor şi să poţi profesa într-o ramură), se mai bucură şi când pe siteurile unde îşi dau pseudo-CV-urile apare, foarte somptuos, o frază de genul: “doctorul nutriţionist X-ulescu şi-a făcut doctoratul în modificări neuroendocrine şi metabolice”. Păi cine are timp şi mai ales chef să mai verifice ce e aia “doctorul nutriţionist”, că pare destul de clar. Cât despre doctoratul domnului, cel în “modificări endocrine şi metabolice”, e de negăsit pe net măcar titlul, deşi e foarte mare Internetul din câte am inţeles. Şi, fiind el, doctoratul, în modificări endocrine şi metabolice, posesorul se mai poate numi şi nutriţionist, endocrinolog, metabolog şi cercetător. Metabolog nu există, dar ar putea exista. Deşi sună ca un “Bolog” dintr-o lume paralelă…

Încheind, am un mare regret că la noi nu e cunoscută suficient particula PhD. Care vine de la “doctor în filosofie” dar înseamnă, de fapt, posesor de doctorat, indiferent în ce ramură. Atunci am putea şi noi să zicem că domnul este “pehaşdeu” şi nu “doctor”. Dar probabil că numele lui Haşdeu într-o astfel de particulă ar fi prea derutant, aşa încât nu s-a mai sinchisit nimeni să-l importe. Mai simplu e să fie toţi doctori, cu medicină, fără, ce mai contează…

În caz că aţi citit rapid şi că aţi văzut, din întâmplare, shareul de la Răzvan şi Dani în care domnul doctor, cercetător, endocrinolog, neuroendocrinolog şi metabolog nutriţionist explică cum intră cafeina în ADN la gravide şi ies bebeluşi zombie dansând break-dance, să ştiţi de la un doctor simplu, din ăla fără titluri prea multe, că nu intră. N-are cum. Mă puteţi crede pe cuvânt. Că domnul cu teoria ADN-ului Lavazza nu mănâncă carne şi nu bea cafea, asta e altă poveste.


Scrie un comentariu

Lista şi clasificarea medicamentelor pentru slăbit în 2018: terapii curente, terapii abandonate şi terapii potenţiale

Istoria medicamentelor pentru slăbit începe în 1947, când FDA (Food and Drug Administration, autoritatea pentru supravegherea alimentelor şi medicamentelor din Statele Unite) a aprobat dezoxiefedrina (metamfetamina), un supresor al apetitului, ca medicaţie pentru obezitate. Au urmat aproape 3 decade şi mai multe medicamente din clasa supresorilor apetitului până la primii paşi înapoi: limitarea ca timp recomandat pentru utilizare şi apoi retragerea unor medicamente. În 1973 s-au retras fenfluramina şi dexfenfluramina, iar în 2010 sibutramina (medicament care a fost utilizat şi în România câţiva ani). Motivul retragerii fenfluraminei a fost apariţia mai frecventă a bolilor valvulare cardiace iar sibutramina s-a asociat cu o creştere a riscului de infarct miocardic şi accident vascular cerebral. În prezent producătorilor de medicamente pentru slăbit li se cer studii de siguranţă cardiovasculară pe termen lung. Datele mai devreme expuse sunt prezentate pe siteul FDA.

Anul 2018 nu diferă mult (din păcate) de anul 2012 când am scris acest articol în care făceam o actualizare a listei medicamentelor utilizate în obezitate. Singura noutate cu caracter local este disponibilitatea în România a medicamentului Mysimba (bupropionă+naltrexonă). >aici sunt publicate pe siteul Agenţiei Europene a Medicamentului datele cu privire la medicamentul Mysimba>.

Medicaţia pentru obezitate se poate clasifica în 3 clase: anorexigene (medicamente care scad apetitul), agenţi periferici (medicamente care reduc aportul caloric prin alte circuite decât inhibiţia apetitului la nivelul creierului) şi medicamente care cresc cheltuielile calorice. Clasificarea ce urmează este adaptată după clasificarea publicată pe emedicine.medscape.com în rubrica “Obesity medication”, actualizată în 2018 şi cuprinde elementele de bază ale medicaţiei, disponibile şi individual sub forma prospectelor şi informaţiilor de prescriere.

1. ANOREXIGENELE SAU STIMULENTELE CENTRALE SAU SUPRESOARELE DE APETIT (denumirile sunt sinonime pentru clasă) acţionează la nivelul neuronilor hipotalamici care gestionează apetitul.

1.1. FENTERMINA este un simpatomimetic cu acţiune de inhibitor al recaptării norepinefrinei (noradrenalinei) şi dopaminei a nivelul hipotalamusului şi sistemului limbic.

1.2. LORCASERINA este un activator al receptorilor 5-HT2C din neuronii hipotalamici POMC.

1.3. TOPIRAMATUL, utilizat în combinaţie cu fentermina, este un antiepileptic cu acţiune asupra neuronilor orexigeni GABA.

1.4. DIETILPROPION, FENDIMETRAZINA, BENZFETAMINA sunt toate simpatomimetice.

2. ANTIDEPRESIVE, INHIBITORI DE RECAPTARE A DOPAMINEI ŞI ANTAGONIŞTI DE OPIOIDE

2.1. BUPROPIONA + NALTREXONA. În această combinaţie, medicamentul acţionează pe două mecanisme. Bupropiona creşte activitatea dopaminică în creier şi creşte cheltuielile energetice via neuronii POMC. Naltrexona blochează receptorii opioizi din neuronii POMC, crescându-le activitatea.

3. MEDICAŢIE GASTROINTESTINALĂ CU ACŢIUNE ANTIABSORBTIVĂ

3.1. ORLISTAT este un inhibitor al lipazelor gastrointestinale şi pancreatice ce reduce absorbţia grăsimilor.

4. AGONIŞTII RECEPTORULUI GLP-1

4.1. LIRAGLUTID este un medicament ce reglează apetitul prin acţiune asupra receptorilor hormonului GLP-1 de la nivelul creierului (GLP-1 este Peptidul Glucagon-like de tip 1, termenul “glucagon-like” semnalând similitudinea cu hormonul pancreatic glucagon). Clasa agoniştilor receptorilor GLP-1 se utilizează de ani buni în tratamentul diabetului zaharat tip 2, însă în tratamentul obezităţii doza de liraglutid (singului agent acceptat pentru obezitate) este diferită de doza utilizată în diabetul zaharat.

5. TERAPII EXPERIMENTALE (adaptat parţial după Konstantinos,2015, cu menţiunea că unele medicamente aflate în 2015 în fază experimentală au intrat între timp în uz)

5.1. GONADOTROPINA CORIONICĂ UMANĂ (hCG, human chorionic gonadotropin) constituie un tratament ale cărui efecte par să apară doar în tandem cu o dietă sever hipocalorică (500-800 kcal), motiv pentru care FDA nu doar nu a acceptat tratamentul ci a făcut recomandări împotriva acestui tratament (referinţă în subtitlul 5).

5.2. ANALOGI ŞI SENSIBILIZATORI DE LEPTINĂ. Analogii de leptină sunt singura terapie care a vindecat o formă de obezitate, forma monogenică prin deficit de leptină. Deşi asocierea unui analog de leptină (metreleptină) cu pramlintid (un analog de amilină din clasa antidiabeticelor) a părut promiţătoare producătorii au renunţat la a avansa pe această cale.

5.3. AGONIŞTII DE RECEPTORI DE MELANOCORTINA-4, ANTAGONIŞTII DE HORMON DE CONCENTRARE A MELANINEI (MCH) ŞI INHIBITORII DE NEUROPEPTID Y ţintesc diferite mecanise ale căii hipotalamice leptină-melanocaortină, principala cale a saţietăţii. Aflate în diferite stadii de cercetare, unele medicamente s-au dovedit puţin eficiente sau cu riscuri în diferite sfere (cardiovasculară, sexuală etc.).

5.4. ANTAGONIŞTII DE DOPAMINĂ au ca ţintă sistemul dopaminergic mezolimbic, cel implicat în alimentaţia compulsivă, bulimie şi în “poftele ţintite” (cravings). Datele preliminare nu arată efecte majore asupra greutăţii.

5.5. TESOFENSINA, un simpatomimetic utilizat în boala Parkinson a arătat deja efecte bune pe greutate, cercetările pe obezitate continuă, fapt valabil şi în cazul altor simpatomimetice.

5.6. ANTAGONIŞTII RECEPTORULUI CANABINOID TIP 1 (CB1) au fost deja pe piaţă prin reprezentantul rimonabant dar retraşi rapid după comercializare datorită efectelor psihiatrice.

5.7. AGONIŞTII DE COLECISTOKININĂ CCK sunt echivalentul la nivel de tract digestiv superior ai agoniştilor de GLP-1 ce valorifică saţietatea dictată din tractul inferior, deja prezenţi în arsenalul terapeutic pentru diabet şi obezitate. Agoniştii de CCK însă nu au dovedit eficienţă. POLIPEPTIDUL YY şi OXINTOMODULINA, în schimb, se dovedesc promiţătoare. Alte peptide intestinale de saţietate încă nu au dovedit suficientă eficienţă: ENTEROSTATINA, APOLIPOPROTEINA A-IV, POLIPEPTIDUL PANCREATIC (PP).

5.8. INHIBITORII DE GRELINĂ ŞI VACCINURILE CU GRELINĂ nu s-au dovedit până în prezent eficiente, în schimb descoperirea unei enzime care “activează” grelina (ghrelina), şi anume GOAT (ghrelin O-acyltransferase) ar putea fi o ţintă pentru blocanţii de grelină.

5.9 TERAPIA CU HORMON DE CREŞTERE (GH, growth hormone) are ca premisă posibilitatea hormonului de creştere (GH, sinonim în terminologia veche STH) de a induce lipoliza. Studiile realizate până în prezent însă au fost dezamăgitoare.

5.10. AGONIŞTII DE RECEPTORI ADRENERGICI ß3 ar putea activa lipoliza şi termogeneza, printr-un mecanism similar hormonilor tiroidieni, există încă cercetări pe acest mecanism.

5.11. INHIBITORII 11ß-HIDROXISTEROID DEHIDROGENAZEI TIP 1 ar acţiona asupra mecanismelor autocrine ale cortizolului. Carbenoxolona, deja testată, a avut rezultate inconcludente dar alţi agenţi sunt încă in cercetare.

5.12. INHIBITORII DE ANGIOGENEZĂ ţintesc mecanismul prin care ţesutul adipos îşi autoîntreţine creşterea, prin factori de expansiune ca VEGF sau HGF. Inhibiţia acestor factori a condus la rezultate bune pe model animal însă nu a fost testată în medicina umană.

5.13. ACTIVATORII DE SIRTUINĂ TIP 1 (SIRT1) sunt şi o potenţială terapie anti-ageing alături de potenţialele efecte în diabet şi obezitate. Cercetările sunt, în prezent, promiţătoare. Un cunoscut activator al sirtuinei 1 este resveratrolul.

5.14. MEDICAŢIA CU EFECTE PE GMP CICLIC ŞI AMP CICLIC (VIA AMPK) ar putea, teoretic, intra în cercetare.

6. TERAPII ALTERNATIVE ŞI COMPLEMENTARE

6.1. ACUPUNCTURA. Conform expunerii lui Konstantinos (referinţă in subtitlul 5) acupunctura a dovedit deja efecte anorexigene via a-MSH, obestatina şi CART, efecte documentate inclusiv într-o metaanaliză (Cho SH, Int J Obes, 2009)

În paragraful final voi face trimiteri la medicaţia prezentă pe piaţa internaţională în acest moment (iunie 2018) împreună cu linkuri către prospecte, informaţii de prescriere şi alte informaţii utile pentru fiecare agent în parte şi paragraful alocat de mine în acest text.

1.1. Fentermina (Adipex-p). Sursa: FDA

1.3. Lorcaserina (Belviq). Sursa: AACE

1.1. + 1.3. Fentermina+Topiramat (Qsimia). Sursa: FDA.

2.1. Bupropionă+naltrexonă (Mysimba, Contrave). Sursa: EMEA

3.1. Orlistat (Xenical). Sursa: EMEA

4.1. Liraglutid (Saxenda, Victoza). Sursa: Saxenda, FDA
BIBLIOGRAFIA ARTICOLULUI este inserată în text sub formă de linkuri.

Publicat: 24 iunie 2018.


Scrie un comentariu

Mişcarea şi alimentaţia nu sunt “calorii”, sunt semnale genetice

Despre faptul că alimentaţia şi mişcarea nu sunt nici pe departe doar calorii am mai scris şi voi mai scrie. Impactul lor şi în general al stilului de viaţă e unul complex asupra organismului iar mecanismele prin care se întâmplă asta abia încep să fie descifrate. S-a avansat mult în anii trecuţi pe apetit, pe componentele neuroendocrine ale comportamentului alimentar. Operaţiile de slăbit, spre exemplu, au adus multe informaţii de “culise” cu privire la rolul de glandă endocrină al stomacului (da, şi stomacul şi multe alte componente ale tubului digestiv au funcţii endocrine şi nu sunt doar “saci de stocare a mâncării”). Acum însă mă voi opri asupra unui aspect foarte interesant şi anume faptul că alimentaţia şi mişcarea sunt, pe lângă tot ce se ştie sau se crede că se ştie, şi puternice semnale epigenetice. 

Fragmentul mi-a fost semnalat de către un prieten şi e în limba franceză, ataşez aici linkul către materialul original (you tube), traducerea o fac pentru că mi s-a părut foarte interesant să păstrez în “slow-motion”, în limba română şi “tipărit” ideile foarte clare din această conferinţă expusă exact în stilul în care putem lua contact foarte simplu cu domeniul epigeneticii, în explicaţiile lui Joel de Rosnay, cercetător la Massachusetts Institute of Technology (MIT), specialist în biologie moleculară, scriitor şi futurist francez. (wiki).

În continuare cuvintele lui Joel de Rosnay:

”Subiectul epigeneticii este mai mult decât interesant. Epigenetica, o să vă explic, e marea revoluţie a biologiei ultimilor 5 ani. Nu 10, 20, 30 ci 5 ani. De curând s-a acordat şi un premiu Nobel pe acest subiect.

Cunoaşteţi cu toţii ADN-ul, programul fiinţei vii. Mult timp s-a crezut că ADN-ul nu putea avea variaţii. Dealtfel este o realitate faptul că mutaţiile iau mult timp să apară şi să se traducă în specii care se vor adapta şi selecţiona. Dar ADN-ul nu codifică decât 15% din totalitatea maşinăriilor care fac să funcţioneze celula. Mai exact enzimele şi proteinele. Atunci a apărut întrebarea: ce e restul de 85%? Cum nu se ştia s-a dat numele de “junk DNA”, cu sensul de reziduuri care se acumulează in timp. Acum se ştie că acest 85% material genetic permite fabricarea de mici molecule de ARN, monocatenar, mult mai scurt decât marele ADN. ARN-ul circulă în permanenţă în corp şi reglează funcţionarea genelor.

Aşadar epigenetica este modularea exprimării genelor. In funcţie de ce? În funcţie de comportament. Comportamentul vostru de zi cu zi. Ceea ce mâncaţi, dacă faceţi sau nu mişcare, dacă ştiţi să vă gestionaţi stresul, dacă vă face plăcere ceea ce faceţi şi dacă aveţi un anturaj social şi familial care merge bine. Aceste 5 elemente combinate între ele vor contribui la producerea în corpul vostru de mici molecule care se vor ataşa de enzime care vor intra sau vor fi recunoscute de către nucleu. În nucleu există ADN-ul. ADN-ul este protejat în exterior de o teacă aşa cum firul electric din cabluri este protejat de plastic. Această teacă poartă denumirea de histone (nişte proteine). Deschiderea histonelor permite polimerizarea ADN-ului în ARN mesager care va permite fabricarea de proteine şi enzime sau nu. E ca şi cum aţi avea o carte cu reţete de gătit unde paginile cu sufleu de brânză s-au lipit. Dacă acele pagini s-au lipit nu puteţi face sufleu de brânză. Dacă s-a desprins capitolul de pui fiert…puteţi face pui fiert. Dacă lipim paginile cu reţeta de pui şi le deschidem pe cele cu sufleul de brânză…puteţi face sufleu de brânză. Aşa e ADN-ul. Sunt gene care se exprimă, gene care sunt silenţioase şi gene care sunt inhibate. Iar asta depinde de comportamentul nostru.

Voi încheia spunând următorul lucru: vă daţi seama ce înseamnă asta pentru medicina preventivă? Pentru voi? Puteţi fi responsabili, în parte, de propria sănătate. Da, puteţi face ceva pentru voi. Încercaţi să fiţi într-o mai bună stare de sănătate. Se poate. Încercaţi să îmbătrâniţi mai încet. Iar asta e important nu doar pentru voi ci şi pentru societate.

Închei cu un exemplu concret al epigeneticii. Albinele. Toate larvele de albine se nasc cu acelaşi material genetic. Exact acelaşi. Dar dacă daţi de mâncare lăptişor de matcă anumitor larve şi altora nu, cele ce au primit lăptişor devin regine. Asta e diferenţa între o albină lucrătoare şi o regină (matcă). Matca e mai mare, trăieşte mai mult, face ouă. Deci nimic altceva decât alimentaţia cu lăptişor de matcă a acetilat sau a metilat aceste faimoase histone pentru a permite genelor să se exprime sau nu.
E o mare revoluţie şi ea va defini medicina preventivă de mâine şi nu medicina lăsată pe umerii “big pharma”, cea cu medicamente ale căror interacţiuni nu ştim dacă fac mai multe probleme decât problemele pe care încearcă să le rezolve”.

Aşa se încheie scurta conferinţă a lui Joel de Rosnay, am păstrat şi ultimul pasaj care arată ca un atac la adresa farmacoterapiei şi medicinei terapeutice dar, cu siguranţă din postura de medic nu pot decât să susţin că prevenţia e mai bună decât tratamentul DAR că noi, medicii, lucrăm în majoritatea timpului acolo unde momentul prevenţiei deja a fost depăşit.

Pe post de concluzie extrag şi repet din textul de mai sus cele 5 elemente care, în viziunea acestui cercetător, ne pot face să ne influenţăm în bine viaţa prin mecanisme epigenetice. E una din puţinele ocazii în care folosesc liniuţe, cifre şi astfel de elemente grafice, cred că aici se potriveşte foarte bine.
1. Alimentaţia
2. Activitatea fizică
3. Gestionarea stresului
4. Plăcerea în ceea ce facem
5. Anturajul familial şi social

Cred că putem, cu toţii, încerca să facem câte ceva bun în fiecare din cele 5 componente ale vieţii noastre. Şi nu, nu e vorba de diete şi calorii.


Scrie un comentariu

Shazam pentru flori

Ieri am fotografiat pe marginea străzii această frumoasă şi interesantă floare.

Am aflat ulterior cum se cheamă. Tot ulterior am aflat că există aplicații în care introduci fotografii şi aplicația identifică planta.

Am instalat (pe Android) PlantSnap. Aşa arată rezultatul.

Echinops

O primă experiență reuşită, la paritate cu prietenii care au ştiut şi denumiri populare.


Scrie un comentariu

Căpşunile pe locul I în topul “Dirty Dozen 2018″, avocado pe locul I în “Clean 15”

Topurile ”Dirty dozen” şi “Clean 15” sunt listele ordonate redactate de organizaţia EWG (Environmental Working Group) în cadrul: “EWG’s 2018 Shopper’s Guide to Pesticide in Produce” în funcţie de reziduurile de pesticide din alimente. Organizaţia analizează mostre din agricultura convenţională în funcţie de contaminarea cu pesticide, substanţe utilizate în agricultură ce au fost asociate de-a lungul timpului cu probleme medicale la copii şi adulţi. Cercetări precum studiul EARTH, Rochester Young Man’s Study au stabilit legături între reziduurile de pesticide şi afecţiuni precum ADHD sau infertilitatea. Exemple de pesticide larg utilizate sunt insecticidele (organofosforice, piretroide, organoclorurate etc.), ierbicidele (glifosat), fungicidele (carbamaţi, cupru) etc. (aici o sinteză pe siteul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii).

Topul Dirty 12 2018 cuprinde următoarele:
1. Căpşuni
2. Spanac
3. Nectarine
4. Mere
5. Struguri
6. Piersici
7. Cireşe
8. Pere
9. Roşii
10. Ţelină
11. Cartofi
12. Ardei

Topul Clean 15 cuprinde:
1. Avocado
2. Porumb
3. Ananas
4. Varză
5. Ceapă
6. Mazăre
7. Papaya
8. Sparanghel
9. Mango
10. Vinete
11. Pepene galben (sortimentul honeydew)
12. Kiwi
13. Pepene galben (sortimentul cantaloupe)
14. Conopidă
15. Broccoli

În raport cu agricultura ecologică (bio), cea care prin definiţie asigură o contaminare minimă cu reziduuri de pesticide, Asociaţia Americană de Pediatrie semnalează într-un raport că agricultura organică aduce atât beneficii în ce priveşte mediul cât şi o expunere mai mică de pesticide asociate cu patologia umană, dar că încă lipsesc dovezile că alimentele bio ar aduce vreun avantaj nutritiv în comparaţie cu alimentele provenite din agricultura convenţională.

Cu menţiunea că datele mai sus prezentate sunt specifice Statelor Unite, un mesaj simplu de luat acasă pentru astfel de topuri ar fi că în cazul unor alimente, pentru a minimiza nivelul de contaminare cu pesticide, merită achiziţionarea lor în formă “bio” (ecologică) dar că altele, precum avocado şi porumbul, nu necesită în mod special o astfel de precauţie.

Închei cu o glumă. Felicitări avocado pentru poziţionarea în top şi urez căpşunilor o poziţie mai demnă în topurile viitoare.


Scrie un comentariu

Eu sunt din cei care şi-au permis să nu guste caricatura

Va să zică o caricatură din Charlie Hebdo prezentând-o pe Simona Halep cu cupa Rolland Garros şi spunând “fiare vechi luăm” (mai precis “ferraille ferraille”) a ajuns să fie interpretată în diferite maniere care mai de care. De exemplu:
1. Caricatura e despre francezi
2. Caricatura e o fină critică la închistarea în stereotipii
3. Oricine a crezut că e doar un banc banal e un îngust la minte
4. Nu e Simona Halep
5. E de fapt Gabriela Firea

Astea sunt din gama elevată, cu scenariu lung. Gen: “ceci n’est pas une pipe”, zice unul din adepţii viziunii elevate, domnul Mihai Şora.

Din gama inversă, a oamenilor mai simpli, ca mine, ar fi cam astea:
6. E un banc prost făcut prin libera asociere dintre naţionalitatea Simonei, metalul din cupă şi ştim noi cine.
7. E un banc bun făcut prin libera asociere dintre naţionalitatea Simonei, metalul din cupă şi ştim noi cine.

Acum, după tsunami-ul publicării şi faptului că unii din noi suntem susceptibili la ofensă de către un ziar de ofensă (dixit Eftimie.net, şi am marcat cel mai bun rezumat) au apărut de fapt tabere care mai de care. Din ele mi se par absolut decente cele în care ne putem împărţi aşa: “ne putem / nu ne putem ofensa că ne asociază lumea pe noi, românii, cu ştim noi cine”, “găsim / nu găsim bun bancul” etc. Toate normale. Clasificarea: “găsim / nu găsim justificare pentru oribilul atentat din 2015” nu e pentru oamenii normali la cap. Nu există nicio justificare pentru oribilul episod care a generat valul de “je suis Charlie”. De asemenea o impărţire decentă în tabere ar fi: “imi place / nu-mi place ce fac cei de la Charlie Hebdo în general”. Mie unul nu-mi place. De exemplu “caricatura” cu italienii morţi la cutremur şi desenaţi între dărâmături drept “lasagna” mi se pare o tâmpenie fără umor şi total indecentă. A, şi mai sunt tabere: unii au agreat ideea boicotului prodselor franţuzeşti, alţii au dat steluţe mici paginii de Facebook CH etc.etc.

Totul rezonabil deocamdată cu o singură excepţie. Există o tabără pe care chiar o găsesc indecentă: sunt unii care efectiv nu pot accepta ideea că unii dintre noi avem dreptul să ni se pară o mizerie acea caricatură. E tabăra intransigenţilor cu pretenţii. Conform lor, vizualizând caricatura, cu toţii ar trebui să fim obligaţi la idei complicate, nu cumva, Doamne fereşte, să credem că ăia au scris de fapt “românii sunt nişte cocalari”. Dacă nu aderăm la subtilele lor scenarii suntem nişte proşti.

Adică, mai pe româneşte, mie mi se pare că în mintea ăstora tot episodul ăsta e ca şi cum te înjură unul şi-ţi zice: “eşti român donc eşti un hoţ” şi tu ar trebui să reacţionezi aşa: “oau, ce amuzant şi fin banc despre francezi, abia aşteptam să le atace cineva stereotipurile”…


Un comentariu

Minunăţia cu laserul cu celule stem de la Târgovişte

Omenirea asta e cel puţin simpatică prin ceva: de când e lumea există unele lucruri care nu se schimbă. Gen cea mai veche meserie (dar nu cu ea am treabă) dar şi cele semi-vechi. Unele din meseriile astea au de-a face cu magicul, cu păcălitul, cu convinsul, cu vindecatul. Şi politica printre ele, dar nici de ea nu e vorba aici. Şi alchimia. Dar mai ales medicina. Şi acum voi vorbi despre laserul intergalactic cu celule stem de la Târgovişte.

Nu pentru că aş umbla pe siteuri obscure, dar când la cabinet mă întreabă 2 pacienţi într-o zi: “e adevărată chestia cu laserul de la Târgovişte?” e clar că ceva s-a viralizat destul şi trebuie să citesc să nu rămân în urmă. Cui îi place un doctor care nu e la zi cu medicina?…Şi am şi dat de filmuleţul celebru zilele astea. Un nene doctor vorbeşte cu o tanti foarte entuziasmată la o televiziune despre un aparat cu care prin puncţie articulară introduce în corpul omului un lichid numit de respectivul doctor “zeamă şmecheroasă” (termenul ăsta l-am reţinut tocmai pentru că mi-a scăpat în manualele de medicină) care strânge în jur celule stem şi vindecă multe boli diferite. Procedura n-are risc, e folosită (zice nenea) de armata rusă, iar domnul cu laserul şi-a deschis clinici “în toată lumea” şi are programări până în noiembrie 2019. Vindecă multe boli (am zis?), n-am reţinut niciuna, dar când sunt multe nu mai contează una anume. Pe nenea doctorul îl caută de zor toată lumea civilizată dar el nu şi nu, a hotărât să returneze ceva pământului care l-a adus în rândul oamenilor şi să trateze români. Din 9000 doar 18 şi-au cerut banii înapoi pentru lipsă de efecte. Asta chiar sună bine: 8982 din 9000 rată de succes chiar e ceva. Cam asta e toată povestea. Şi la aşa o poveste e normal să te întrebi. Şi unii din noi chiar suntem întrebaţi. Răspunsul rapid îl pot formula într-un singur cuvânt de la mine din cartier, foarte potrivit şi atotcuprinzător pentru ce ar putea cineva serios spune despre acest tratament: “sanchi”.

Dar dacă las doar “sanchi” ca reacţie la acel tratament de ultimă generaţie la care n-au acces Trump, Hollywoodul, japonezii şi alte popoare mai puţin norocoase sună a superficial. Şi ar fi nedrept pentru cititorul care vrea o părere consistentă “de ce n-ar fi aşa” să nu explic de ce o astfel de procedură e de “sanchi” şi nu de comentat serios.

Nici nu ştiu cu ce să încep. Poate cu faptul că injectând lichidul magic celulele alea (despre care putem presupune ca sunt stem pentru că nenea a facut ceva de genul: băgat la congelator şi apoi la cuptor) nu ştiu pe unde să o ia să se ducă, de exemplu, în insulele Langerhans, să se fixeze acolo, să facă insulină şi să vindece diabetul. Sau, cine ştie, să intre prin genunchi, să o ia pe un traseu foarte bine stabilit (gen genunchiul stâng -> splină -> plămânul stâng -> carotida stângă) şi să se ducă în creier să regenereze neuroni. Deşi, acum că scriu, asta chiar n-ar fi rău pentru pacienţii care apelează la proceduri din astea magice. A, uitam să zic. Domnul a avut probleme cu acreditarea aparatului la DSP, că DSP-ul românesc e în urmă şi n-avea cunoştinţe de aparate de “generaţie 12” sau cum le-a spus. Ai noştri doar cu aparate din astea demodate gen RMN iar el venise cu laserul din viitor.

Dar să revin la contraargumente serioase, cum se cere la astfel de proceduri serioase, ruseşti. Cu ce să contracarezi ideea că un nene din Târgovişte injectează o zeamă răcită la ceva aproape de zero absolut şi readusă la 37 de grade şi asta face să sară în schemă celulele STEM ca popcornul în microunde…Să încercăm…

1. Producătorul aparatului. Să fi fost eu producătorul acestui laser, chiar numai unui nene din Târgovişte, România oi fi găsit să vând?

2. Nobleţea. Nenea a venit să salveze poporul român. E gratis? Dacă da, acum îmi şterg articolul şi mă duc să ma injectez şi eu cu zeama şmecheroasă.

3. Mecanismul. Mecanismul, va să zică, e cu celule STEM. Deja dacă zici asta ai câştigat publicul. Mai e cu criogenie şi reîncălzire. Cu asta chiar e greu să te baţi. E ca şi cum bagi un lapte la congelator, apoi la microunde, şi a devenit magic. Dar, serios vorbind. Da, în medicină se lucrează mult la a utiliza celule STEM, doar că nu merge cu injectat în genunchi dacă, de exemplu, vrei ca celulele STEM să reconstruiască un dinte sau să producă insulină. Am mai scris despre cum se avansează cu celulele stem în diabetologie dar deocamdată suntem în faze incipiente. Chiar s-au reuşit în unele cercetări remisii temporare de diabet tip 1. Doar că celulele n-au intrat prin genunchi şi nu le-a injectat un nene din Târgovişte ci nişte instituţii medicale serioase. Ăsta fiind argumentul 4.

4. Autoritatea. Nu ştiu de ce, mie nu-mi ajunge un interviu şi încântarea unei reporteriţe TV să caut să aprofundez o minune medicală care se petrece în România. Poate am şi rezerve cu România, cine ştie…Poate nu m-a inspirat figura domnului…Poate nu m-a inspirat cum arată aparatul…În primul rând pare destul de mic, cam cât un aparat ECG. Acceleratorul de la Geneva era mai mare…

5. Scriind îmi dau seama că am aprofundat un pic cam mult. Trebuia să ma opresc la sanchi.

P.S. E un singur bun în laserul interstiţial care va salva judeţul Dâmboviţa. Se va mai anima partea de socializare din cabinetele medicale, deja se demodase “operaţia prin care se extrage grăsime din pancreas”…

P.P.S. Ieri unul din pacienţi mă întrebase dacă am auzit de “doctorul din Târgovişte” şi eu am auzit “doctorul Târgovişte” şi i-am răspuns: “da, e un mare diabetolog şi academician”. Acum înţeleg de ce s-a uitat ciudat pacientul la mine.