Această postare se referă la un grup de medicamente care în prezent se indică în tratamentul diabetului zaharat dar şi în tratamentul insuficienţei cardiace şi al insuficienţei renale. Ele se numesc INHIBITORI SGLT2 (sau, mai lung, inhibitorii co-transportorului 2 de sodiu-glucoză) şi au denumiri internaţionale care se termină cu “gliflozin”: dapagliflozin, empagliflozin, ertugliflozin, canagliflozin etc. Li se mai spune şi “gliflozine”.

Exemple de denumiri comerciale ale acestor medicamente:

• FORXIGA (dapagliflozin)

• JARDIANCE (empagliflozin) (când sunt singure) sau

• QTERN (dapagliflozin + saxagliptin)

• XIGDUO (dapagliflozin + metformin),

• SYNARDY (empagliflozin + metformin) etc. Probabil vor intra în România în perioada următoare:

• INVOKANA (canagliflozin) / VOKANAMET (canagliflozin + metformin)

• STEGLATRO (ertugliflozin).

Motivul existenţei acestei clase comune de medicamente este următorul: medicamentele au fost dezvoltate ca antidiabetice, mecanismul lor fiind de a elimina glucoza (odată cu sodiul) prin urină (prin inhibiţia unui transportor comun de glucoză şi sodiu la nivel renal). Prin acţiunile de eliminare a glucozei se manifestă efectele antidiabetice, de scădere a glicemiei. Prin acţiunea de eliminare a sodiului în urină de fapt s-a descoperit, în timp, că apare un efect de protejare a rinichilor şi câteva efecte benefice la nivelul inimii, inclusiv în insuficienţa cardiacă. Insuficienţa cardiacă este capacitatea scăzută a inimii de a pompa sângele sau pomparea sângelui cu anumite eforturi care se pot constata la consultul cardiologic (creşterea presiunilor la nivelul cavităţilor inimii, îngroşarea muşchiului cardiac etc. ). Insuficienţa cardiacă se poate resimţi ca oboseală sau respiraţie dificilă la efort sau se poate manifesta prin retenţie de lichide (edeme).

De fapt reglementările contemporane obligă orice medicamente antidiabetice nou apărute să demonstreze că sunt sigure pentru inimă, iar în cazul acestor medicamente nu doar că s-a dovedit că nu sunt periculoase, ba chiar s-au dovedit benefice, motiv pentru care ulterior utilizării ca antidiabetice au început şi utilizările în cardiologie. În mod similar s-au constatat beneficii în insuficienţa renală.

CE TREBUIE ŞTIUT CU PRIVIRE LA PRESCRIPŢIA ACESTOR MEDICAMENTE

în prezent medicii care pot scrie GRATUIT medicamentele sunt medicii diabetologi iar această prescripţie se face prin consult diabetologic. Consultaţiile şi prescrierea reţetelor sunt reglementate prin lege, aceste medicamente fiind subiectul unui protocol terapeutic. Acest protocol cuprinde şi decizia propriu-zisă a diabetologului de a iniţia tratamentul în funcţie de evaluarea făcută de diabetolog dar şi un element obligatoriu: disponibilitatea hemoglobinei glicate (HbA1c) şi a creatininei la prescripţie. De asemenea, este important de ştiut, diabetologul NU POATE ELIBERA o reţetă nouă pe perioada pe care este valabilă o reţetă în curs. De exemplu dacă un pacient are o reţetă pe 3 luni eliberată în ianuarie (Reţetă valabilă în ianuarie – februarie – martie) următoarea reţetă gratuită care se va putea elibera va fi în aprilie, chiar dacă în acest interval un medic cardiolog sau nefrolog a făcut o astfel de recomandare. Este important acest fapt, de asemenea este important de ştiut că decizia prescrierii unui tratament de către un medic aparţine medicului care semnează reţeta. Recomandarea de la un medic specialist către alt medic specialist nu are valoare de obligativitate, medicul diabetolog poate decide să NU scrie medicamentul pe care îl recomandă un anumit specialist din altă ramură. Se poate întâmpla acest fapt dacă, de exemplu, există o contraindicaţie care nu a fost luată în considerare de alt specialist sau dacă pacientul A LUAT IN TRECUT tratamentul şi nu l-a suportat sau a avut reacţii adverse care au determinat întreruperea.

SFAT PENTRU TOTI PACIENTII

Având în vedere aceste suprapuneri de motive pentru care se pot recomanda aceste medicamente, recomand tuturor pacienţilor care merg la consult diabetologic să aducă recomandările de la cardiologi şi nefrologi şi invers, să ducă recomandările de la diabetolog la medicii cardiologi şi nefrologi. O variantă simplă este purtarea SCHEMEI DE TRATAMENT la toate consulturile sau a cutiilor de medicamente (în diferite feluri: fie decupaje din cartonul de înveliş, fie fotografie etc.). O astfel de precauţie va evita situaţii neplăcute de tipul recomandării de către un specialist a tratamentului cât timp pacientul e DEJA pe acel tratament iar medicul care a făcut recomandarea, poate, nu a recunoscut o altă denumire comercială care cuprindea un medicament din această familie.

Această postare cred că este utilă şi medicilor, şi pacienţior care se confruntă cu probleme din sfera: diabet zaharat, boli cardiace, boli de rinichi. O puteţi prelua în orice formă dacă o consideraţi utilă.

Dr. Adrian COPCEA. Medic primar Diabet, Nutriţie, Boli Metabolice.

Centrul Medical Asteco, Cluj-Napoca.