Cu siguranta folosirea unor formule de calcul in domeniul nutritiei aduce un fundament obiectiv pentru interventiile avute in vedere. Mai concret, exista situatii in nutritie in care interventia medicala tine cont in mod semnificativ de aplicarea unor formule: de exemplu decizia de a institui nutritia enterala poate fi sustinuta obiectiv de calcularea unui indice numit Buzby (pe baza unei formule), care la anumite valori poate justifica o interventie de tipul alimentarii pe sonda nazo-gastrica. Calcularea unui alt indice, mult mai simplu: indicele de masa corporala, este folosita in unele protocoale din Franta ca reper in stabilirea unei atitudini terapeutice (de exemplu majoritatea chirurgilor nu realizeaza interventii de chirurgia obezitatii – respectiv inel gastric sau by-pass – daca acest indice este sub 40). Si mai elocventa este in acest sens folosirea de rutina in pediatrie a tabelelor de normalitate, pe baza carora se pot stabili obiectiv diagnostice de nutritie (spre exemplu copiii cu greutate peste percentila 85 sunt clasificati ca supraponderali, iar cei peste percentila 95 sunt considerati obezi, in tabelul de greutate corespunzatoare varstei). Voi trece in revista cateva formule aplicabile in domeniul nutritiei, intr-o ordine subiectiva, insotite de cateva scurte comentarii/interpretari.  INDICELE DE MASA CORPORALA (IMC; in engleza BMI, Body Mass Index) sau indice de corpulenta este folosit pentru stratificarea indivizilor ca normoponderali, subponderali, supraponderali sau obezi. El este folosit inca din 1871, si se calculeaza conform formulei: IMC = G (kg) / I (m)²  (G=greutatea, I=inaltimea). IMC normal (exprimat in kg/m²) este intre 18.5 si 24.9  (normopondere), persoanele cu IMC intre 25 si 29.9 sunt supraponderale, iar cele cu IMC peste 30 sunt obeze (grad 1: 30-34.9, grad 2: 35 – 39.9, grad 3: >40). Ca indicator al denutritiei IMC se foloseste astfel: la persoanele sub 70 de ani, un IMC intre 16 si 18.5 semnifica denutritie moderata, IMC < 16 denutritie severa. Exista si alte clasificari de exemplu una care imparte denutritia in 5 clase, cu ultima corespunzatoarea unui IMC<10. In general, la persoanele peste 70 de ani, se poate  considera ca un IMC < 21 semnifica denutritie. Unele surse dau cifre separate pentru normalul pe sexe – respectiv 19-25 pentru barbati, 18-24 pentru femei (tinand cont de masa musculara mai mare la barbati). Un IMC ideal este mentionat in anumite articole – el fiind situat in jurul valorii de 22 – 22.5. IMC se considera actualmente a fi inferior ca factor predictiv al evenimentelor cardiovasculare sau metabolice circumferintei abdominale sau indicelui talie-sold, insa ramane in prezent instrumentul epidemiologic cel mai folosit. –INDICELE TALIE-SOLD (ITS ; in engleza waist-to-hip ratio) : este un indice care aduce informatii privind distributia tesutului adipos, si care pare sa se coreleze mai bine decat IMC cu riscul cardiovascular. Acesta se foloseste in special pentru a clasifica obezitatea ca ginoida (de tip gluteo-femoral) sau androida (de tip abdominal), obezitatea de tip abdominal fiind cea care se asociaza cu risc cardio-metabolic crescut. Indicele talie-sold, ITS se calculeaza ca raport intre circumferinta soldului si cea abdominala, si semnifica distributie abdominala a obezitatii la valori >0.85 la femei sau >0.9 la barbati (valori  considerate de OMS in definitia sindromului metabolic).ECUATIA HARRIS-BENEDICT este o formula folosita inca din 1919, (numita dupa Arthur Harris si Francis Benedict), care estimeaza metabolismului bazal, adica energia necesara organismului pentru a asigura in repaus si in conditii normale functiile vitale (contractiile inimii, mentinerea temperaturii corpului, etc). Ecuatia ia in considerare greutatea (actuala, dupa majoritatea autorilor, sau greutatea ideala + 1/4 din diferenta intre greutatea actuala si cea ideala, dupa altii), inaltimea in centimetri si greutatea in kg. Aceasta formula este: h = 66.5 +13.75 x G (kg)  + 5 x I (cm) – 6.78 x V (ani) pentru barbati si h = 655 + 9.56 x G (kg) + 1.85 x I (cm) – 4.68 x V (ani), unde cu h se noteaza cantiatea totala de caldura produsa de organism pe 24 ore; majoritatea autorilor folosesc in loc de h: BEE (basal energy expenditure) sau REE (rest energy expenditure), sau in Romania MB (metabolism bazal). Pentru calcularea numarului zilnic de calorii care ar trebui consumate de o persoana pentru a-si mentine greutatiea se inmulteste rezultatul MB (obtinut cu ecuatia Harris-Bennedict) cu un coeficient care tine cont de activitatea fizica sau prezenta bolii (coeficienti variabili dupa autori, in general 1.5 pentru activitate fizica usoara, 1.7 pt activitate medie, 1.9 activitate fizica intensa, 1+ 13% x nr de grade peste 37 in caz de febra, adica 1.26 pentru febra 39, 1.4 – 2 pentru arsuri, 1.2 pentru pacienti spitalizati in general, 1.4 – 2 in caz de traumatisme; intr-o alta formulare se pot adauga 30% din valoarea MB in caz de sedentarism, 50% de activitate moderata sau 100% in caz de activitate intensa etc). In general se considera ca metabolismul bazal are o pondere de 60-70% din nevoile calorice totale zilnice. Ecuatia Harris-Benedict ramane cel mai popular model pentru estimarea necesarului caloric individual. Exista si estimari mai simple folosite in practica:de exemplu pentru cheltuiala energetica de repaus se poate folosi estimarea de 20 kcal/kgc/zi, pentru cheltuiala totala 30 kcal/kg/zi pentru pacient spitalizat sau 35 kcal/kg/zi pentru subiect in ambulator. GREUTATEA IDEALA se poate estima folosind mai multe formule, dintre care: ecuatia Lorenz (lansata in 1929): G (kg) = I (cm) – 100 – [I (cm) – 150)] / 2 pentru femei si G (kg) = I (cm) – 100 – [I (cm) – 150] / 4 pentru barbati; ecuatia Lorenz modificata dupa varsta: Gi (kg) = 50 + [I(cm) – 150]/4 + [V (ani) – 20]/4; formula Societatii Metropolitane de Asigurari New York (sau tabelele de greutate ideala, datand din 1943 – 1983): GI = 50 + 0.75 x [I (cm) – 150)] + (V – 20)/4, pentru barbati; in cazul femeilor valoarea obtinuta se inmulteste cu 0.9; exista si alte formule: Devine, Robinson, Peck’s etc. In orice caz, greutatea ideala este doar un reper. In practica exista alte repere, mai fiabile si individualizate, care trebuie folosite cu judiciozitate in acord cu indicatiile medicilor specialisti in domeniu. MASA MUSCULARA se poate estima indirect pornind de la anumiti indici antropometrici (pliuri cutanate, circumferinte musculare) care se introduc in formule complexe sau, mai simplu dar folosind o dozare de laborator: cantitatea de creatinina in urina pe 24 de ore (formula Wang): masa musculara (MM) = 21.8 x creatininurie (g/24 ore) pentru barbati sau 18.9 x creatininurie (g/24 ore) + 4.1, pentru femei. In prezent exista si metode imagistice sau bazate pe impedanta care pot estima procentul de masa musculara. MASA SLABA (suma masei musculare + viscere + apa + os) se poate calcula la randul ei folosind o formula asemanatoare, formula Forbes: Ms (kg) = 29.08 x creatininurie (g/24 ore) + 7.38.–BILANTUL AZOTAT (sau balanta azotata) estimeaza raportul intre anabolism si catabolism pornind de la diferenta dintre aportul (perfuzii, per os, sonda) si pierderile de azot (in general urinare).  Un bilant apropiat de zero este normal, un bilant azotat negativ inseamna hipercatabolism. Se pot folosi estimari simple (de exemplu 200-300 mg azot/kg corp/zi pierderi in patologii simple sau 300-400 mg/kgc/zi in patologii mai severe), iar un aport obisnuit se considera de 8 – 10 g azot /24 ore ; sau se pot face calcule folosind urmatoarea formula petru pierderea urinara : azot total urinar = [uree (g/l) x debit urinar (l/24 ore) x 1.2 ] / 2.14 (formula valabila daca nu exista insuficienta renala) ; in general echivalenta folosita in practica (in special in situatii de nutritie parenterala) este 1 g azot = 2.12 g uree = 6 g proteine = 30 g masa slaba. INDICELE DE RISC NUTRITIONAL numit si indice Buzby se foloseste pentru stratificarea gradelor de denutritie. Formula este : NRI (Nutritional Risk Index) = 1.519 x albuminemie (g/l) + 41.7 x (greutate actuala / greutatea obisnuita). Interpretarea este: NRI ≥ 97.5 : fara denutritie ; NRI intre 83.5 si 97.5 semnifica denutritie moderata, iar NRI ≤ 83.5 semnifica denutritie severa. De notat ca in estimarea denutritiei exista repere simple pentru scaderea ponderala (de exemplu o pierdere de > 10% din greutatea obisnuita in 6 luni sau >5% din greutatea obisnuita in 3 luni), precum si markeri biologici utilizati in practica curenta (in special albumina si prealbumina -sinonim transtiretina)ESTIMAREA INALTIMII se poate face folosind o formula in situatii in care nu se poate masura inaltimea (exemplu bolnav la pat, cifoza avansata etc): Inaltimea (cm) = 64.19 – 0.04 x Varsta (ani) + 2.03 x distanta calcai-genunghi (cm) pentru barbati si I(cm) = 84.88 – 0.24 x Varsta (ani) + 1.83 x distanta calcai-genunchi (cm) pentru femei. Acestea sunt cateva dintre formulele cu aplicabilitate in nutritie. Desigur aplicarea unora dintre acestea este la indemana oricui, insa este de recomandat ca orice abordare/interventie nutritionala sa fie dirijata de catre un medic specialist in domeniu (fie specialist in diabet-nutritie-boli metabolice, fie dupa situatii endocrinolog, medic cu specializare in terapie intensiva/reanimare, pediatru etc).