A fost acum câţiva ani o discuţie interesantă, în care nişte cercetări alocaseră resveratrolului efecte similare activităţii fizice, iar presa denaturase ştirea până la acel nivel la care titlurile deveniseră: “un pahar de vin roşu poate înlocui mersul la sală”. Ceea ce chiar ar fi fost o veste bună pentru multă lume, nu? Dar sâmburele de adevăr exista, doar fusese exagerat. Sâmburele de adevăr era că există mecanisme comune benefice ale resveratrolului cu cele ale restricţiei calorice.

IMITATORII RESTRICŢIEI CALORICE: CE SUNT EI?

Există o noţiune, aceea de “caloric restriction mimetics” (CRM), care defineşte substanţe ce pot îndeplini roluri similare cu ale restricţiei calorice, dar fără restricţie calorică. Între acestea unele roluri în metabolismul energetic, precum exprimarea genetică cu generarea unor substanţe cu rol de rezistenţă la stres energetic, repararea ADN-ului, curăţarea celulelor de componente de tip “deşeu”, “gunoi” şi eliminarea sau reciclarea lor, ba chiar a celulelor uzate cu totul (autofagie respectiv efecte senolitice), afecte antiinflamatorii, antioxidante etc. Multe din efecte sunt activate în mod natural de activitatea fizică, de o alimentaţie sănătoasă, nutritivă, dar pot fi activate şi de substanţe chimice care ajung să influenţeze aceste căi.

CALEA SIRTUINELOR, CALEA AMPK ŞI CALEA MTOR

Aceste căi sunt căi importante cercetate în raport nu doar cu longevitatea, dar şi cu bolile. Anumite efecte au fost descoperite pe parcurs ca efecte benefice ale unor tratamente pentru boli legate de vârstă/boli metabolice/boli degenerative, spre exemplu metforminul, tratament major al diabetului tip 2, s-a dovedit că influenţează pozitiv metabolismul energetic prin stimularea directă a AMPk şi, indirect, a sirtuinelor.

• SIRTUINELE sunt nişte enzime activate de restricţia energetică (deficitul caloric, postul) şi care odată activate manifestă efecte antioxidante, de reparare a ADN-ului, de promovare a exprimării unor gene benefice în metabolism şi longevitate (SIRT1 în particular).

• AMPk (proteinkinaza activată de AMP) este un senzor energetic celular care “simte” raportul AMP/ATP şi în condiţii de activitate fizică, restricţie calorică sau stres metabolic se activează şi promovează producţia de energie (mai ales din grăsimi), regenerarea mitocondriilor şi autofagia.

• mTOR (Mammalian / Mechanistic Target of Rypamicin) e o enzimă (o kinază) implicată în creşterea celulară şi inhibării autofagiei. mTOR e o kinază “de creştere” iar inhibarea ei vine cu efecte de “descreştere”, de promovare a autofagiei.

Pe scurt diferite efecte benefice în longevitate şi în diferite boli degenerative sau metabolice se pot obţine prin activarea sirtuinelor, activarea AMPk sau prin inbibarea mTOR. Sunt căi complicate care depind foarte mult şi de contextul energetic.

SUBSTANŢE CARE INTERVIN ÎN CALEA SIRTUINELOR, AMPLK ŞI MTOR

Între numeroasele substanţe care pot interveni pe aceste căi, inclusiv cu beneficii metabolice, anticanceroase, antioxidante, antiîmbătrânire (antiageing / antiaging, “e”-ul din interior e variabil) se numără cel puţin 3 substanţe cu date interesante:

• Resveratrolul, polifenolul “vedetă” al vinului roşu (dar găsit şi în fructe de pădure, în coaja arahidelor, în cacao) e un activator al sirtuinelor, în special prin activarea SIRT1 prin creşterea unei substanţe implicată în metabolismul energetic, NAD+. NAD+ este o substanţă importantă în numeroase reacţii energetice în mitocondrie iar cu vârsta nivelurile lui scad. De altfel şi utilizarea unor forme modificate de NAD+ este studiată în domeniul anti-ageing.

• Metforminul este un activator AMPk iar prin acest efect un stimulator al biogenezei de mitocondrii, al autofagiei. Indirect metforminul este şi un activator al sirtuinelor şi al interacţiunilor benefice AMPk-sirtuine, efecte care se alătură pleiadei de beneficii pe termen lung în diabetul tip 2 dar şi în alte situaţii potenţiale, precum cancerele sau îmbătrânirea, în raport cu care efectele lui au mai fost discutate la nivel celular. Efectele majore care justifică utilizarea largă în diabetul tip 2 sunt în principal legate de rezistenţa la insulină dar există şi aceste foarte interesante efecte benefice colaterale (numite medical “efecte pleiotropice”).

• Inhibitorii mTOR sunt în prezent medicamente imunosupresoare utilizate în tratamentul unor cancere. Istoria lor a pornit cu descoperirea unei substanţe, ripamicina, în Insula Paştelui, o substanţă produsă de o bacterie ce manifesta efecte antifungice. Ulterior s-a descoperit calea ei de acţiune şi prin anii 2000 a intrat în uz ca medicaţie imunosupresoare post-transplant, primul preparat fiind Sirolimus. In prezent substanţe asemănătoare, “rapalogi”, sunt utilizate în oncologie dar şi studiate ca preparate pentru longevitate. În mod interesant calea mTOR s-a dovedit recent a fi şi o cale pleiotropică ce ar putea explica unele din mecanismele energetice ale familiei de medicamente “inhibitori SGLT2” care sunt în prezent prescrise în diabetologie, cardiologie şi nefrologie.

Cum mecanismele acestor medicamente / acestor compuşi sunt similare cu mecanisme benefice ale restricţiei calorice (inclusiv ale postului intermitent) aceste substanţe au mai primit denumirea din titlul acestei postări, cea de “imitatori ai restricţiei calorice”, caloric restriction mimetics. Ceea ce, desigur, revenind la fraza de introducere, nu trebuie să ne ducă ideea că un pahar de vin roşu sau un medicament de diabet (altfel utilizat masiv pe planetă) trebuie să înlocuiască ce e de făcut pe “stil de viaţă”, cum zicem prescurtat măsurilor ce cuprind dieta, mişcarea, psihicul, renunţarea la fumat etc. Ci doar că există căi comune extrem de interesante.