Dr. Adrian Copcea

Blog şi articole medicale


Scrie un comentariu

Lista şi clasificarea medicamentelor pentru slăbit în 2018: terapii curente, terapii abandonate şi terapii potenţiale

Istoria medicamentelor pentru slăbit începe în 1947, când FDA (Food and Drug Administration, autoritatea pentru supravegherea alimentelor şi medicamentelor din Statele Unite) a aprobat dezoxiefedrina (metamfetamina), un supresor al apetitului, ca medicaţie pentru obezitate. Au urmat aproape 3 decade şi mai multe medicamente din clasa supresorilor apetitului până la primii paşi înapoi: limitarea ca timp recomandat pentru utilizare şi apoi retragerea unor medicamente. În 1973 s-au retras fenfluramina şi dexfenfluramina, iar în 2010 sibutramina (medicament care a fost utilizat şi în România câţiva ani). Motivul retragerii fenfluraminei a fost apariţia mai frecventă a bolilor valvulare cardiace iar sibutramina s-a asociat cu o creştere a riscului de infarct miocardic şi accident vascular cerebral. În prezent producătorilor de medicamente pentru slăbit li se cer studii de siguranţă cardiovasculară pe termen lung. Datele mai devreme expuse sunt prezentate pe siteul FDA.

Anul 2018 nu diferă mult (din păcate) de anul 2012 când am scris acest articol în care făceam o actualizare a listei medicamentelor utilizate în obezitate. Singura noutate cu caracter local este disponibilitatea în România a medicamentului Mysimba (bupropionă+naltrexonă). >aici sunt publicate pe siteul Agenţiei Europene a Medicamentului datele cu privire la medicamentul Mysimba>.

Medicaţia pentru obezitate se poate clasifica în 3 clase: anorexigene (medicamente care scad apetitul), agenţi periferici (medicamente care reduc aportul caloric prin alte circuite decât inhibiţia apetitului la nivelul creierului) şi medicamente care cresc cheltuielile calorice. Clasificarea ce urmează este adaptată după clasificarea publicată pe emedicine.medscape.com în rubrica “Obesity medication”, actualizată în 2018 şi cuprinde elementele de bază ale medicaţiei, disponibile şi individual sub forma prospectelor şi informaţiilor de prescriere.

1. ANOREXIGENELE SAU STIMULENTELE CENTRALE SAU SUPRESOARELE DE APETIT (denumirile sunt sinonime pentru clasă) acţionează la nivelul neuronilor hipotalamici care gestionează apetitul.

1.1. FENTERMINA este un simpatomimetic cu acţiune de inhibitor al recaptării norepinefrinei (noradrenalinei) şi dopaminei a nivelul hipotalamusului şi sistemului limbic.

1.2. LORCASERINA este un activator al receptorilor 5-HT2C din neuronii hipotalamici POMC.

1.3. TOPIRAMATUL, utilizat în combinaţie cu fentermina, este un antiepileptic cu acţiune asupra neuronilor orexigeni GABA.

1.4. DIETILPROPION, FENDIMETRAZINA, BENZFETAMINA sunt toate simpatomimetice.

2. ANTIDEPRESIVE, INHIBITORI DE RECAPTARE A DOPAMINEI ŞI ANTAGONIŞTI DE OPIOIDE

2.1. BUPROPIONA + NALTREXONA. În această combinaţie, medicamentul acţionează pe două mecanisme. Bupropiona creşte activitatea dopaminică în creier şi creşte cheltuielile energetice via neuronii POMC. Naltrexona blochează receptorii opioizi din neuronii POMC, crescându-le activitatea.

3. MEDICAŢIE GASTROINTESTINALĂ CU ACŢIUNE ANTIABSORBTIVĂ

3.1. ORLISTAT este un inhibitor al lipazelor gastrointestinale şi pancreatice ce reduce absorbţia grăsimilor.

4. AGONIŞTII RECEPTORULUI GLP-1

4.1. LIRAGLUTID este un medicament ce reglează apetitul prin acţiune asupra receptorilor hormonului GLP-1 de la nivelul creierului (GLP-1 este Peptidul Glucagon-like de tip 1, termenul “glucagon-like” semnalând similitudinea cu hormonul pancreatic glucagon). Clasa agoniştilor receptorilor GLP-1 se utilizează de ani buni în tratamentul diabetului zaharat tip 2, însă în tratamentul obezităţii doza de liraglutid (singului agent acceptat pentru obezitate) este diferită de doza utilizată în diabetul zaharat.

5. TERAPII EXPERIMENTALE (adaptat parţial după Konstantinos,2015, cu menţiunea că unele medicamente aflate în 2015 în fază experimentală au intrat între timp în uz)

5.1. GONADOTROPINA CORIONICĂ UMANĂ (hCG, human chorionic gonadotropin) constituie un tratament ale cărui efecte par să apară doar în tandem cu o dietă sever hipocalorică (500-800 kcal), motiv pentru care FDA nu doar nu a acceptat tratamentul ci a făcut recomandări împotriva acestui tratament (referinţă în subtitlul 5).

5.2. ANALOGI ŞI SENSIBILIZATORI DE LEPTINĂ. Analogii de leptină sunt singura terapie care a vindecat o formă de obezitate, forma monogenică prin deficit de leptină. Deşi asocierea unui analog de leptină (metreleptină) cu pramlintid (un analog de amilină din clasa antidiabeticelor) a părut promiţătoare producătorii au renunţat la a avansa pe această cale.

5.3. AGONIŞTII DE RECEPTORI DE MELANOCORTINA-4, ANTAGONIŞTII DE HORMON DE CONCENTRARE A MELANINEI (MCH) ŞI INHIBITORII DE NEUROPEPTID Y ţintesc diferite mecanise ale căii hipotalamice leptină-melanocaortină, principala cale a saţietăţii. Aflate în diferite stadii de cercetare, unele medicamente s-au dovedit puţin eficiente sau cu riscuri în diferite sfere (cardiovasculară, sexuală etc.).

5.4. ANTAGONIŞTII DE DOPAMINĂ au ca ţintă sistemul dopaminergic mezolimbic, cel implicat în alimentaţia compulsivă, bulimie şi în “poftele ţintite” (cravings). Datele preliminare nu arată efecte majore asupra greutăţii.

5.5. TESOFENSINA, un simpatomimetic utilizat în boala Parkinson a arătat deja efecte bune pe greutate, cercetările pe obezitate continuă, fapt valabil şi în cazul altor simpatomimetice.

5.6. ANTAGONIŞTII RECEPTORULUI CANABINOID TIP 1 (CB1) au fost deja pe piaţă prin reprezentantul rimonabant dar retraşi rapid după comercializare datorită efectelor psihiatrice.

5.7. AGONIŞTII DE COLECISTOKININĂ CCK sunt echivalentul la nivel de tract digestiv superior ai agoniştilor de GLP-1 ce valorifică saţietatea dictată din tractul inferior, deja prezenţi în arsenalul terapeutic pentru diabet şi obezitate. Agoniştii de CCK însă nu au dovedit eficienţă. POLIPEPTIDUL YY şi OXINTOMODULINA, în schimb, se dovedesc promiţătoare. Alte peptide intestinale de saţietate încă nu au dovedit suficientă eficienţă: ENTEROSTATINA, APOLIPOPROTEINA A-IV, POLIPEPTIDUL PANCREATIC (PP).

5.8. INHIBITORII DE GRELINĂ ŞI VACCINURILE CU GRELINĂ nu s-au dovedit până în prezent eficiente, în schimb descoperirea unei enzime care “activează” grelina (ghrelina), şi anume GOAT (ghrelin O-acyltransferase) ar putea fi o ţintă pentru blocanţii de grelină.

5.9 TERAPIA CU HORMON DE CREŞTERE (GH, growth hormone) are ca premisă posibilitatea hormonului de creştere (GH, sinonim în terminologia veche STH) de a induce lipoliza. Studiile realizate până în prezent însă au fost dezamăgitoare.

5.10. AGONIŞTII DE RECEPTORI ADRENERGICI ß3 ar putea activa lipoliza şi termogeneza, printr-un mecanism similar hormonilor tiroidieni, există încă cercetări pe acest mecanism.

5.11. INHIBITORII 11ß-HIDROXISTEROID DEHIDROGENAZEI TIP 1 ar acţiona asupra mecanismelor autocrine ale cortizolului. Carbenoxolona, deja testată, a avut rezultate inconcludente dar alţi agenţi sunt încă in cercetare.

5.12. INHIBITORII DE ANGIOGENEZĂ ţintesc mecanismul prin care ţesutul adipos îşi autoîntreţine creşterea, prin factori de expansiune ca VEGF sau HGF. Inhibiţia acestor factori a condus la rezultate bune pe model animal însă nu a fost testată în medicina umană.

5.13. ACTIVATORII DE SIRTUINĂ TIP 1 (SIRT1) sunt şi o potenţială terapie anti-ageing alături de potenţialele efecte în diabet şi obezitate. Cercetările sunt, în prezent, promiţătoare. Un cunoscut activator al sirtuinei 1 este resveratrolul.

5.14. MEDICAŢIA CU EFECTE PE GMP CICLIC ŞI AMP CICLIC (VIA AMPK) ar putea, teoretic, intra în cercetare.

6. TERAPII ALTERNATIVE ŞI COMPLEMENTARE

6.1. ACUPUNCTURA. Conform expunerii lui Konstantinos (referinţă in subtitlul 5) acupunctura a dovedit deja efecte anorexigene via a-MSH, obestatina şi CART, efecte documentate inclusiv într-o metaanaliză (Cho SH, Int J Obes, 2009)

În paragraful final voi face trimiteri la medicaţia prezentă pe piaţa internaţională în acest moment (iunie 2018) împreună cu linkuri către prospecte, informaţii de prescriere şi alte informaţii utile pentru fiecare agent în parte şi paragraful alocat de mine în acest text.

1.1. Fentermina (Adipex-p). Sursa: FDA

1.3. Lorcaserina (Belviq). Sursa: AACE

1.1. + 1.3. Fentermina+Topiramat (Qsimia). Sursa: FDA.

2.1. Bupropionă+naltrexonă (Mysimba, Contrave). Sursa: EMEA

3.1. Orlistat (Xenical). Sursa: EMEA

4.1. Liraglutid (Saxenda, Victoza). Sursa: Saxenda, FDA
BIBLIOGRAFIA ARTICOLULUI este inserată în text sub formă de linkuri.

Publicat: 24 iunie 2018.