Dr. Adrian Copcea

Blog şi articole medicale


Scrie un comentariu

Un doctor explică cum intră cafeina în ADN sau diferenţa dintre doctorii doctori şi doctorii nedoctori

N-am putut să decid între cele două titluri. Dacă e înşelător titlul, exact aşa e şi momentul când diverse personaje se dau drept medic datorita faptului că au făcut un doctorat. Şi cum, în limba română, dacă spui doctor sau medic e acelaşi lucru, trec drept medici tot felul de personaje care nu sunt medici dar care au un doctorat. De exemplu astăzi am văzut un filmuleţ cu sute de mii de shareuri în care un doctor, nu-i dau numele ca să nu se pornească heitărimea pe mine, explica un fenomen spectaculos: dacă gravidele beau cafea, cafeina intră în ADN în loc de adenină şi se nasc copii malformaţi. Evident că auzind aşa o minunăţie am dat şi eu, ca omul, pe Google să văd ce fel de doctor e domnul. Şi, ca în multe alte cazuri, nu e ce pare a fi. E doctor nedoctor. Adică e doctor în doar sensul de posesor al unui doctorat în “modificări neuroendocrine şi metabolice”, el fiind veterinar. Şi cum absolvenţii de doctorat se cheamă “doctor”, de aici mai e doar un pas să-i spui omului “medic nutriţionist”. Răzvan de la “Răzvan şi Dani”, dealtfel, bine intenţionat, îl chiar interoga cu interes pe domnul respectiv şi asculta, serios, cum intră cafeina în ADN. Probabil că datorită rimei cu –ina sună plauzibil cuiva care n-are nici cea mai vagă idee ce e ADN-ul că celor 4 clasice (adenina, timina, guanina şi citozina) li se poate adauga, din când în când, cofeina. Ceea ce devine un pic stresant dacă te gândeşti că ar putea intra în ADN şi alte substanţe care rimează, de exemplu slănina sau benzina. Eu n-aş dori aşa ceva în ADN.

Pe lângă faptul că aceste personaje se bucură de graba (ca să zic aşa) celor din presă care, văzând particula Dr înainte de numele oamenilor, brusc le alocă cei 6 ani de medicină şi, în general, 5 de rezidenţiat (cam atât durează să fii doctor şi să poţi profesa într-o ramură), se mai bucură şi când pe siteurile unde îşi dau pseudo-CV-urile apare, foarte somptuos, o frază de genul: “doctorul nutriţionist X-ulescu şi-a făcut doctoratul în modificări neuroendocrine şi metabolice”. Păi cine are timp şi mai ales chef să mai verifice ce e aia “doctorul nutriţionist”, că pare destul de clar. Cât despre doctoratul domnului, cel în “modificări endocrine şi metabolice”, e de negăsit pe net măcar titlul, deşi e foarte mare Internetul din câte am inţeles. Şi, fiind el, doctoratul, în modificări endocrine şi metabolice, posesorul se mai poate numi şi nutriţionist, endocrinolog, metabolog şi cercetător. Metabolog nu există, dar ar putea exista. Deşi sună ca un “Bolog” dintr-o lume paralelă…

Încheind, am un mare regret că la noi nu e cunoscută suficient particula PhD. Care vine de la “doctor în filosofie” dar înseamnă, de fapt, posesor de doctorat, indiferent în ce ramură. Atunci am putea şi noi să zicem că domnul este “pehaşdeu” şi nu “doctor”. Dar probabil că numele lui Haşdeu într-o astfel de particulă ar fi prea derutant, aşa încât nu s-a mai sinchisit nimeni să-l importe. Mai simplu e să fie toţi doctori, cu medicină, fără, ce mai contează…

În caz că aţi citit rapid şi că aţi văzut, din întâmplare, shareul de la Răzvan şi Dani în care domnul doctor, cercetător, endocrinolog, neuroendocrinolog şi metabolog nutriţionist explică cum intră cafeina în ADN la gravide şi ies bebeluşi zombie dansând break-dance, să ştiţi de la un doctor simplu, din ăla fără titluri prea multe, că nu intră. N-are cum. Mă puteţi crede pe cuvânt. Că domnul cu teoria ADN-ului Lavazza nu mănâncă carne şi nu bea cafea, asta e altă poveste.


Un comentariu

Minunăţia cu laserul cu celule stem de la Târgovişte

Omenirea asta e cel puţin simpatică prin ceva: de când e lumea există unele lucruri care nu se schimbă. Gen cea mai veche meserie (dar nu cu ea am treabă) dar şi cele semi-vechi. Unele din meseriile astea au de-a face cu magicul, cu păcălitul, cu convinsul, cu vindecatul. Şi politica printre ele, dar nici de ea nu e vorba aici. Şi alchimia. Dar mai ales medicina. Şi acum voi vorbi despre laserul intergalactic cu celule stem de la Târgovişte.

Nu pentru că aş umbla pe siteuri obscure, dar când la cabinet mă întreabă 2 pacienţi într-o zi: “e adevărată chestia cu laserul de la Târgovişte?” e clar că ceva s-a viralizat destul şi trebuie să citesc să nu rămân în urmă. Cui îi place un doctor care nu e la zi cu medicina?…Şi am şi dat de filmuleţul celebru zilele astea. Un nene doctor vorbeşte cu o tanti foarte entuziasmată la o televiziune despre un aparat cu care prin puncţie articulară introduce în corpul omului un lichid numit de respectivul doctor “zeamă şmecheroasă” (termenul ăsta l-am reţinut tocmai pentru că mi-a scăpat în manualele de medicină) care strânge în jur celule stem şi vindecă multe boli diferite. Procedura n-are risc, e folosită (zice nenea) de armata rusă, iar domnul cu laserul şi-a deschis clinici “în toată lumea” şi are programări până în noiembrie 2019. Vindecă multe boli (am zis?), n-am reţinut niciuna, dar când sunt multe nu mai contează una anume. Pe nenea doctorul îl caută de zor toată lumea civilizată dar el nu şi nu, a hotărât să returneze ceva pământului care l-a adus în rândul oamenilor şi să trateze români. Din 9000 doar 18 şi-au cerut banii înapoi pentru lipsă de efecte. Asta chiar sună bine: 8982 din 9000 rată de succes chiar e ceva. Cam asta e toată povestea. Şi la aşa o poveste e normal să te întrebi. Şi unii din noi chiar suntem întrebaţi. Răspunsul rapid îl pot formula într-un singur cuvânt de la mine din cartier, foarte potrivit şi atotcuprinzător pentru ce ar putea cineva serios spune despre acest tratament: “sanchi”.

Dar dacă las doar “sanchi” ca reacţie la acel tratament de ultimă generaţie la care n-au acces Trump, Hollywoodul, japonezii şi alte popoare mai puţin norocoase sună a superficial. Şi ar fi nedrept pentru cititorul care vrea o părere consistentă “de ce n-ar fi aşa” să nu explic de ce o astfel de procedură e de “sanchi” şi nu de comentat serios.

Nici nu ştiu cu ce să încep. Poate cu faptul că injectând lichidul magic celulele alea (despre care putem presupune ca sunt stem pentru că nenea a facut ceva de genul: băgat la congelator şi apoi la cuptor) nu ştiu pe unde să o ia să se ducă, de exemplu, în insulele Langerhans, să se fixeze acolo, să facă insulină şi să vindece diabetul. Sau, cine ştie, să intre prin genunchi, să o ia pe un traseu foarte bine stabilit (gen genunchiul stâng -> splină -> plămânul stâng -> carotida stângă) şi să se ducă în creier să regenereze neuroni. Deşi, acum că scriu, asta chiar n-ar fi rău pentru pacienţii care apelează la proceduri din astea magice. A, uitam să zic. Domnul a avut probleme cu acreditarea aparatului la DSP, că DSP-ul românesc e în urmă şi n-avea cunoştinţe de aparate de “generaţie 12” sau cum le-a spus. Ai noştri doar cu aparate din astea demodate gen RMN iar el venise cu laserul din viitor.

Dar să revin la contraargumente serioase, cum se cere la astfel de proceduri serioase, ruseşti. Cu ce să contracarezi ideea că un nene din Târgovişte injectează o zeamă răcită la ceva aproape de zero absolut şi readusă la 37 de grade şi asta face să sară în schemă celulele STEM ca popcornul în microunde…Să încercăm…

1. Producătorul aparatului. Să fi fost eu producătorul acestui laser, chiar numai unui nene din Târgovişte, România oi fi găsit să vând?

2. Nobleţea. Nenea a venit să salveze poporul român. E gratis? Dacă da, acum îmi şterg articolul şi mă duc să ma injectez şi eu cu zeama şmecheroasă.

3. Mecanismul. Mecanismul, va să zică, e cu celule STEM. Deja dacă zici asta ai câştigat publicul. Mai e cu criogenie şi reîncălzire. Cu asta chiar e greu să te baţi. E ca şi cum bagi un lapte la congelator, apoi la microunde, şi a devenit magic. Dar, serios vorbind. Da, în medicină se lucrează mult la a utiliza celule STEM, doar că nu merge cu injectat în genunchi dacă, de exemplu, vrei ca celulele STEM să reconstruiască un dinte sau să producă insulină. Am mai scris despre cum se avansează cu celulele stem în diabetologie dar deocamdată suntem în faze incipiente. Chiar s-au reuşit în unele cercetări remisii temporare de diabet tip 1. Doar că celulele n-au intrat prin genunchi şi nu le-a injectat un nene din Târgovişte ci nişte instituţii medicale serioase. Ăsta fiind argumentul 4.

4. Autoritatea. Nu ştiu de ce, mie nu-mi ajunge un interviu şi încântarea unei reporteriţe TV să caut să aprofundez o minune medicală care se petrece în România. Poate am şi rezerve cu România, cine ştie…Poate nu m-a inspirat figura domnului…Poate nu m-a inspirat cum arată aparatul…În primul rând pare destul de mic, cam cât un aparat ECG. Acceleratorul de la Geneva era mai mare…

5. Scriind îmi dau seama că am aprofundat un pic cam mult. Trebuia să ma opresc la sanchi.

P.S. E un singur bun în laserul interstiţial care va salva judeţul Dâmboviţa. Se va mai anima partea de socializare din cabinetele medicale, deja se demodase “operaţia prin care se extrage grăsime din pancreas”…

P.P.S. Ieri unul din pacienţi mă întrebase dacă am auzit de “doctorul din Târgovişte” şi eu am auzit “doctorul Târgovişte” şi i-am răspuns: “da, e un mare diabetolog şi academician”. Acum înţeleg de ce s-a uitat ciudat pacientul la mine.


Scrie un comentariu

Olimpia Ştir versus Ralid Calafat

Era o ţară în sud-estul Europei sau nord-est-ul Africii sau vestul îndepărtat al Indiei, depinde cum vrem să privim. În ţara aia exista o gagică pe nume Olimpia Ştir, o fată drăguţă, care scria pe net. Supărată foc pe doctori, medicină, mamografie, chimioterapie, vaccin, antidepresive, tratamentul chirurgical al apendicitei, pastile, tocăniţa cu carne, virgula dintre subiect şi predicat (aici măcar avea dreptate). Şi scria, dar scria fata, ani şi ani de zile, despre supărările ei, despre descoperirile ei de pe net, cu link, cu tot tacâmul. Atitudine, mesaj, poveste, link, charismă, tastatură bună, tot ce trebuie. Plus poze cu rochiţe. Ieri galbenă. Şi cum scria ea, zi de zi, noapte de noapte, dimineaţă de dimineaţă, rezultatele cercetării ei medicale pe Internet, încet-încet presa începu să o citeze, netul începu să o share-uiască, până deveni doamna cunoscută pentru asta. O chemară televiziunile să se tânguie anti-medical în prime-time, să desconspire mari ticăloşii ale lumii moderne (aia în care, culmea, omul are cea mai mare speranţă de viaţă din istoria speciei – şi, tot culmea, asta se trage de la medicină). Şi deveni încet-încet doamna asta şefa curentului anti-vaccinist + anti-medical + anti-medici + anti-pastile + anti-orice legat de medicină în Românika semi-profundă (aia cu buda în casă şi net în sufragerie). Şi în loc să se termine povestea aici, să vezi minune. Începură chiar săo bage în seamă lumea, presa, Facebookul, televiziunile. Începură să audă şi mari scriitori care empatizară cu ea spontan în rapida idee soră cu îndrăgosteala: “dar ce nobleţe pe această Giordana Bruna a României să-şi susţină cu atâta ardoare cauza” (auleu, Mirceo, ce ditamai bias-ul…dar hai să iertăm scriitorilor, din romantism). Şi auziră, vede-se treaba, înşişi doctorii care începură să se certe care mai de care dacă s-o injure sau s-o ignore, dacă să pună sau nu linkul cu Olimpia vorbind prostii pe forumul medicilor. M&M peste colivă, auzi mai deunăzi însuşi Ralid Calafat, doctor cunoscut, iscusit în ale urgenţelor şi brandingului personal, una din povestioarele nihiliste (la propriu). Şi se supără şi el foc pe domnişoara. Şi zise Ralid: “Olimpia, eşti naşpa, faci rău la oameni, ptiu”. Şi apoi netul se inflamă din nou: “Ralid îi răspunde Olimpiei”. Până când apăru pe blogul “Pitici Gratis”, în sfârşit, adevărul: “Olimpia nu există”. Ce hologramă la premiile Aqua Carpatica, ce căsnicie de succes cu tânărul şi calmul Andy de la “veganii au talent”…trucaje toate, cap-coadă, ca virusul rujeolei infirmat de însuşi tribunalul nemţesc care a zis: “nein! Das ist nicht”…

Atâta doar că Ralid, susţinut masiv de cei ce ar fi trebuit să se numească “cei 300” (dar printr-un referendum au rămas mai mulţi), ar trebui să facă altceva decât să se bată în postări cu Olimpia.

Acest articol este un pamflet. Orice asemănare cu personaje reale este întâmplătoare şi nefericită. Absolut nefericită. Ca toată nebunia asta cu netul şi cu Olimpia delirând digital în maxim “engagement” al marilor personalităţi localnice.


Scrie un comentariu

Cu calm şi logică despre premiile medicale atribuite de Florentina unor doctori şi Oliviei Steer

Încep prin a spune că sunt medic. Specialitatea mea nu are relevanţă în acest caz punctual, dar titlul de medic are. Comentariile ce urmează sunt reacţiile mele spontane şi, practic, în direct şi aproape în direct la episodul interesant al premiilor Olivia Steer. Le spun aşa pentru că, în maximum 2 săptămâni, nimeni nu va mai şti cine şi ce premii şi cui a dat în afara Oliviei Steer, dar va şti că Olivia Steer a primit un premiu la un eveniment la care au mai primit premii nişte medici. În plus: un eveniment la care au fost prezente persoane importante din rândul autorităţilor sistemului sanitar românesc. Mai la obiect: o asociaţie al cărei nume l-am uitat, dar care are la email o adresă cu florentina.ro, şi care are (bănuiesc) ca patron o doamnă Florentina Opriş (despre care ştiu doar că avea la televizor nişte emisiuni în care făcea exerciţii fizice şi mai mult chiar nu ştiu) a organizat un eveniment în care a dat nişte “premii” unor doamne (exclusiv doamne, ăsta era sensul evenimentului) între care Olivia Steer, nişte doctoriţe de la Fundeni care lucrează în oncologie (şi, în rest, n-am reţinut, scuze din nou) pentru diferite contribuţii la -din nou, n-am reţinut- ceva de bine legat de sănătate. Sponsori au fost Aqua Carpatica, Medicover şi încă nişte firme pe care, din nou cu scuzele de rigoare, nu le-am reţinut.

La foarte puţin timp după eveniment Facebook-ul românesc şi presa s-au sesizat, pe bună dreptate, că ceva e în neregulă dacă Olivia Steer şi nişte doctori, SIMULTAN, primesc nişte premii într-un eveniment care avea de-a face cu medicina, viaţa sănătoasă, prevenţie, tratament, oncologie, boli… în fine: ceva legat de sănătate. Practic o sferă de interese care punea în stare de incompatibilitatea pe Olivia Steer, o promotoare a nevaccinării (şi, am aflat ulterior, a refuzului unor n alte intervenţii medicale gen chiomioterapie şi cine ştie mai ce) şi lumea medicală. Premiul a fost, de fapt, conform amfitrioanei Florentina, acordat pentru “demersurile legate de consimţământul informat şi dreptul la informare al pacientului” (o idee, dealtfel, foarte bună, deşi pare că doamna Olivia citeşte consimţământul şi zice “pas”). Dacă există şi se pot organiza premii care se acordă de către instituţia florentina.ro către diverşi oameni care au păreri publice şi iubite de public pe teme de interes, asta e. E un fapt ce trebuie luat ca atare, nicio problemă aici. Problema a apărut în momentul în care 1) evenimentul a avut sponsori cu activităţi medicale, mai exact Medicover, un lanţ de instituţii medicale, plus alţii (incluşi în scuzele mele) şi 2) evenimentul a avut ca invitaţi şi premiaţi medici şi a primit greutate prin participarea unor înalţi funcţionari în sistemul medical românesc. Pe bună dreptate numele sponsorilor şi prezenţa MEDICILOR şi INSTITUŢIILOR MEDICALE, prin diferiţi oameni, a dat greutate evenimentului. Hotnews a titrat azi inspirat: “x şi y din sistemul medical au GIRAT cu prezenţa lor premiile Olivia Steer” (desigur, n-au zis premiile Olivia Steer, au scris aşa cum trebuie să scrie presa, cu detaliile necesare şi suficiente).

De fapt în ce constă problema: o activistă anti-vaccinare (celebră pentru asta sau mai ales pentru asta – că dacă n-ar fi fost celebră tot episodul ar fi trecut neobservat) şi anti-unele-intervenţii-medicale, lipsită de orice calificare medicală (nu şi de priză la un anumit public), a primit un premiu cu iz medical din partea unei asociaţii necunoscute, ÎMPREUNĂ cu nişte doctoriţe de la Fundeni şi ÎN PREZENŢA unor autorităţi ale sistemului medical. Această asociere directă a condus, în rândul celor ce au aflat de premiile respective, la blamarea sponsorilor pentru asocierea numelor lor cu acest eveniment SABOTAT de exact premierea Oliviei Steer pentru ceva (nimeni nu va reţine ce) legat de medicină. In cursul răspândirii veştii o anumită postare de Facebook, de unde am aflat şi eu cu mai multe detalii numele sponsorilor (semnată de o persoană al cărei nume, din nou cu scuze, nu l-am reţinut) a avut un enorm succes şi a informat multă lume despre eveniment. Bravo pentru postare, foarte bine scrisă. În cursul postării a apărut şi o captură după o postare a patronului de la Aqua Carpatica, ce se delimita de acest eveniment, timp în care şi eu mă delimitam de Aqua Carpatica pentru sponsorizarea unui astfel de eveniment. Mai încolo, pe aceeaşi postare a fost interpelată o doctoriţă de la Fundeni, premiată la eveniment, cu mesajul de a refuza premiul. Răspunsul ei a fost dezamăgitor, din punctul meu de vedere, dar înţeleg că, totuşi, a ajuns ulterior să refuze acel „premiu”. Tot ulterior, in cursul zilei, chiar Oliviei Steer i-a fost retras premiul de către exact Florentina, patroana premiilor, cu un mesaj pe care l-am citit şi din care reieşea: “retrag premiul pentru că a afectat imaginea sponsorilor, deşi eu am dat premiul Oliviei pentru cu totul altceva decât lucrurile de care e acuzată Olivia”. Bine, fie. Pentru acest silogism scriu eu acest articol cu următoarele păreri:

1) Da, doctorii care au primit premii ALĂTURI de Olivia Steer ar fi fost inspirat să le refuze şi să părăsească sala. N-au făcut-o. Singura scuză ar fi fost ca ei să nu fi auzit de Olivia Steer. Dar cred, totuşi, că au auzit.

2) Da, sponsorii au toată dreptatea să-şi revizuiească participarea la astfel de evenimente şi să prezinte scuze celor ce îi urmăresc sau le cumpără produsele sau, mai rău, se duc la medicii lor. Practic scuza lor universală a fost: “vai, scuzaţi, n-am ştiut ce se întâmplă aici”, o scuză pe care o putem asimila uşor: “oamenii n-au ştiut, oricine poate păţi asta”. Chiar şi aşa ceva nu e în regulă. Presupunând că n-au ştiut de Olivia Steer, n-au fost în sală etc., rămâne varianta amatorismului. Care, nici ea, nu e în regulă la un brand de talia Aqua Carpatica.

3) Nu, autorităţile din sistemul medical românesc, după părerea mea, nu aveau de ce să participe la eveniment.

4) Da, există, din păcate, această invenţie a “premiilor” ca produs de marketing. Ştiam că există, acum a luat o formă suficient de publică încât să îi pună pe gânduri pe toţi cei ce organizează evenimente de marketing cu “premii”. Eu m-aş gândi de 10 ori înainte de a participa la nişte premii, dacă aş fi în postura unora care se trezesc, brusc, cu nişte premii de la o asociaţie de care, sinceri să fim cu toţii, acum am auzit în premieră.

5) Nu, Olivia Steer în sine, ca om, nu e o problemă. E o fată drăguţă, soţia lui Andi Moiescu, un băiat simpatic de la ProTv, o vegetariană supărată pe vaccinare, cu succes la public, absolventă de drept, care a trăit o dramă medicală în familie. Asta e tot ce ştiu despre ea. Trăim o epocă în care oricine poate avea o părere despre orice şi poate publica oriunde. Asta e epoca. Şi Olivia Steer are părerile ei, postările ei etc. Chiar nu am nimic cu ea personal, înţeleg că detestă unele lucruri legate de medicină, sistem medical, organizare etc. Şi eu, la rândul meu, am păreri despre maşini, hoteluri, pagini de Facebook şi orice alte domenii. Nu mi se pare nimic notabil. OK, detestă vaccinarea, înţeleg că detestă şi chimioterapia. Şi? Care-i problema? Să deteste fiecare ce vrea. A, mai departe, că unii aleg să nu se trateze deşi ar avea ocazia să se trateze, e pe sănătatea lor. Că s-au inspirat din cine ştie ce articole de pe Internet, din nou, e pe sănătatea lor. Legislaţia actuală permite oricui, inclusiv Oliviei Steer, să aibă o părere şi să o spună pe Internet. Permite şi oamenilor să nu se trateze şi să deteste ce vor, să adere la ce idei vor…Asta e lumea actuală. Punct. Până avem altă legislaţie aici suntem.

Şi concluzii. Azi s-a întâmplat un mini-fenomen rapid. Un eveniment de marketing a ieşit relativ prost pentru unii. Medicover şi Aqua Carpatica au fost nevoiţi să iasă public să-şi nege asocierea cu Olivia Steer. Asta ca să nu mai lungim. Că au ieşit bine sau rău, habar n-am. Poate se aplică proverbul cu “orice publicitate e bună”. Sau poate nu. Mai apoi Florentina, organizatoarea, a retras “premiul” Oliviei Steer spunând că premiul ei a afectat imaginea sponsorilor. Nu ştiu cât corectează gestul Florentinei dar, din nou, ieri dacă m-aş fi gândit la 100 de oameni, Florentina n-ar fi fost unul dintre ei.

Marea concluzie, zic eu, e că o să uităm absolut tot şi că vom rămâne eventual cu ideea că Florentina e în stare să organizeze evenimente mari, cu sponsori mari, cu nume mari din sistemul sanitar. Per total eu cred că Florentina iese pe plus. Apoi vine Olivia. Cred că Olivia iese exact cum a intrat, de fapt nici nu intră nici nu iese. E suficient de cunoscută încât lumea să ştie ce crede şi ce spune. Pe mine mă lasă rece. Şi mai apoi adevăratele vedete ale episodului. Aqua Carpatica, zic eu, a luat un mic upercut pe tema băgării în lucruri care nu-s prea profi. Nu e prea bine asta. Că s-a ivit ocazia să fie rapidă la nişte reacţii, asta e de bine. Una caldă, una rece. Cred că iese pe zero. Dar Medicover a ieşit şifonat, după părerea mea. Neşifonaţi au ieşit, după părerea mea, medicii care au primit premii cot la cot cu Olivia Steer. Lumea nu o să le reţină numele şi chiar n-au nicio vină. S-au dus şi ei să ia un premiu, să bea o şampanie. E exact cum spunea doamna doctor de la Fundeni pe Facebook: “ia mai lăsaţi-mă, cu sau fără premiul ăsta îmi e fix la fel, am treabă”. Corect.

Şi, în final, marea concluzie. Cred că ne-am cam prins acum cum e cu “premiile”. Dacă a făcut ceva furtuna din ceşcuţa de espresso de azi, e un singur lucru: ne-am cam prins de biznisul cu premiile. E subţirel şi vulnerabil.


Scrie un comentariu

Tâmpiţeii de pe Facebook şi ghinionul de a fi nutriţionist în România

Contrar aparenţei lăsate de titlu, acesta nu e un articol revoltat, nu e agresiv, e despre o uzuală “întâmplare digitală” de Facebook: cineva postează un articol, altcineva te tăguieşte şi te întreabă: “ce zici de asta <aici tăguitul>?”, sub postarea unui oarecare. Am păţit aşa deseori, nu pot spune că mă deranjează, dar apare numele meu sub postarea unor diverşi şi, de obicei, răspund pe privat şi nu acolo. Aşa am păţit şi ieri, share-uise o doamnă un articol stupid despre cafea şi sub el mă tăguise un prieten, într-un mod foarte elegant, cu întrebarea: “ce crezi ca medic nutriţionist că e corect în articolul ăsta?”. Din păcate n-am putut da reply sau comentariu, în schimb i-a dat reply autoarea share-ului cu un comentariu lung pe care chiar îl iau pe bucăţele, că mi se pare extrem de relevant pentru epoca asta. Cam despre asta scriu aici, e un mic comentariu pe text, ca la limba română, în şcoală…

Aşadar bucăţele de comentariu şi comentariul meu la comentariul ei. Le imortalizez aici pe un server wordpress, că zilele astea Mark Zuckerberg are nişte probleme. Dacă n-o fi şi wordpressul al Facebookului.

1) (doamna, shareuitoarea) “ceea ce vreau eu să spun este că nu mă interesează părerea nici unui medic sau nutriţionist din lumea asta atunci când corpul meu spune NU! oricărui aliment sau băutură sau orice ar fi. Nu există nici medic şi nici nutriţionist care să mă convingă că dacă beau/mănânc cutare sau cutare mâncare îmi face bine în timp ce eu mă tăvălesc pe jos de rău sau de durere”. (Sursa: Facebook :) )

Răspund aici, că acolo nu pot. Oare unde e problema dacă o doamnă crede că mergând la un specialist respectivul îi va recomanda alimente/băuturi care o vor face să se tăvălească pe jos de rău sau de durere? Mă şi întreb, cu oarecare milă, cine şi ce rău i-a făcut amărâtei ca să ajungă la o asemenea părere…Mă întreb, în plus, dacă comentariul meu ar fi fost: “doamnă, dar vă oblig ca de mâine să beţi 5 căni de cafea, până vă tăvăliţi pe jos de durere”…Cred, totuşi, că nu aş fi zis asta.

 

2) (tot doamna, shareuitoarea) “Sunt multe intoleranţe la alimente în lumea asta care sunt manifestate de mai puţin de 1% din populaţia globului. Ele au fost descoperite cu preţul multor suferinţe şi morţi”.

Răspund aici, că acolo nu pot. Vă închipuiţi un om cu intoleranţă la gluten căruia i se toarnă pe gât gluten cu linguriţa până la suferinţă şi asta pentru descoperirea acelui 1% intoleranţe…Sau, cine ştie, un om alergic la căpşuni sau arahide înfundat cu căpşuni şi arahide…Sau, mai rău, un om omorât cu fructoză…vă daţi seama ce viziune despre intoleranţele alimentare are doamna…cam ca pe vremea când anatomia se descoperea pe cadavre, doar că nu anatomie ci intoleranţe alimentare şi nu cadavre ci oameni vii. Dar dur, orişicum…un fel de Menghele cu căpşuni…

3) “Aşa că unicul nutriţionist pentru mine este corpul meu”. Nu-mi place să comentez alţi nutriţionişti aşa încât n-o să comentez nici corpul ei. Bonus: “eu am trecut de faza experţilor externi”. Eh, asta e, rămân experţii interni. Probabil, după o îndelungă evoluţie profesională internă, doamna îşi e propriul ortoped intern, propriul ginecolog intern, propriul cardiolog intern, în fine, propriul doctor de orice, cu expertiză internă. Bine totuşi că e sănătoasă. Organic, cum zic psihiatrii, ca să tragă o linie.

Una peste alta comentariul ei are 3 inimi, un zâmbilici şi 13 likeuri. Shareul ei la acel articol cretinoid despre cafea are 74 de share-uri de la ea mai departe (numai de la ea, vă închipuiţi câte o fi având în total, zeci de mii probabil…) şi 122 de likeuri. Doamna însăşi are blog şi, în plus, 6648 de urmăritori pe Facebook. Eu zic că e fenomenal. Mai ales că doamna e o necunoscută din Cluj-Napoca sau, mă rog, nu e mare influencer cu 6648, deşi, se vede treaba, influencer e. Mediu, sau cum se clasifică. Şi, remarcabil, are setări să poată face pe pagina personală o postare publică la care un străin tăguit să nu poată răspunde. Asta da, ceva-ceva cu digitalul ăsta ştie cu siguranţă. E expert intern în digital.

Acum un pic mai profund. Cum şi cine îşi închipuie că vreodată cândva sau cineva ar putea contracara acest fenomen al doamnei-răspândac?…Cum să crezi că ar putea vreodată apărea o masă critică de oameni normali la cap care pot contracara imensa prostie de pe Facebook şi de pe Internet în general? Eu chiar nu cred că vreodată va fi posibil şi ar trebui ca subiectul ăsta chiar să îl închidem. Aşa cum nu ne preocupă că un concert de jazz are 200 de spectatori şi unul de manele 20.000, exact aşa ar trebui să trecem peste acomodarea cu globalizarea informaţiei şi să realizăm că există proşti charismatici, prostie uşor răspândibilă, escrocherie digitală, vrăjitoare, alba-neagra din vorbe, Facebook, articole stupide care se împrăştie, oameni neinteresaţi de părerea unui specialist, oameni care le ştiu pe toate, pagina Tony Poptămaş (Dumnezeu s-o ierte, în caz că s-a dus la loc cu ecran verde), şi, desigur, tot felul de “nutriţionişti” plus, la umbra lor, “nutriţionişti interni”, ca doamna cu cafeaua.

În aşa context te poţi întreba, ca “nutriţionist” (mi-e şi ruşine să mai zic cuvântul ăsta), cum poţi continua o carieră când în digital ajungi, involuntar, să iei contact cu existanţa unui impresionant număr de tâmpiţei care le ştiu pe toate şi care, mai rău, iţi fac, zi de zi, imaginea…Pentru că, să fim serioşi, sunt convins că 99% din oamenii de genul ăsta de pe Internet îşi zic: “eh, ce să mă duc la nutriţionist, ce să-mi zică şi ăla, ştiu eu ce o să-mi zică şi, oricum, ştiu şi ce să fac fără sfatul lui…”. Din fericire digitalul e digital şi cabinetul e cabinet. Şi, cu tot digitalul ăsta, ne vedem, fiecare, de treaba lui la cabinet, cu singurii oameni care ne interesează: cei care chiar ne vor opinia. Ghinionul e că profesia e dusă în derizoriu de internauţii ăştia gen doamna de la Cluj şi, în zgomotul ăsta, e un pic mai greu să îţi spui că “lucrezi într-o ramură frumoasă”, pentru că, în realitate, când toată lumea “se pricepe” la domeniul tău, foarte special nu te poţi simţi. Această concluzie nu e, nici ea, tristă. E pura realitate. Să practici nutriţie în România şi în aşa atmosferă nu e vreo mare onoare. Ba chiar e muncă dublă. La consultaţii ai de dat sfaturi şi mai ai şi de combătut idei cu care vin oamenii de acasă, de-a gata fabricate pe Internet. Gen: “cafeaua e o otravă iar accelerarea de tranzit e de fapt acţiunea corpului de a elimina otrava numită cafea”…“Aşa e, domnule doctor, e adevărat?…”


Scrie un comentariu

Serialul de filmuleţe amuzante cu alimente făcute praf şi supărarea pe medicii care dau pâine pacienţilor

Zilele astea m-am distrat pe Facebook interacţionând virtual cu un personaj de la Bucureşti care, conştiincios, îşi învaţă publicul câtă glucoză e în alimente. Tipul n-are nicio legătură cu domeniul nutriţiei dar are şi el un hobby, ca toată lumea. În plus probabil se găsesc prin Bucureştiul mare nişte oameni mai puţin norocoşi să se ducă la el să-i dea nişte bani să audă poezia cu: „nu mai mâncaţi pâine, cereale, fructe, cartofi, orez, paste…”, în fine, povestea clasică, nimic nou. (apropo, dacă doriţi o „consultaţie” gratuită de genul acesta puteţi tipări articolul meu „Nutriţioniştii periodici şi miracolul low-carb” şi aţi economisit deja bani buni!).

 

Când l-am văzut prima dată pe omul ăsta reacţia simplă şi firească a fost „ia uite, a mai apărut unul”. Apoi am prins, mai deunăzi, episodul cu iaurtul cu fructe, despre care am scris în articolul „Nutriţioniştii de Internet şi zahărul din iaurtul cu fructe”, şi m-am distrat că, deşi domnul respectiv nu înţelegea bine despre ce vorbeşte, îşi făcuse ditamai scenariul de film şi chiar turnase un fel de episod: intra pe o uşă, se ducea la un cântar, turna zahăr sau glucoză (că-s mai multe episoade) dintr-o pungă, scria pe o tăbliţă…Destul de haioase filmuleţele (involuntar, dar totuşi haioase) mai ales că nu îi ieşeau, dar chiar nu îi ieşeau în niciun fel, calculele. Ca urmare i-am scris acolo, cât de cât politicos: „vedeţi că nu v-a ieşit calculul”. Greu moment. S-a supărat. N-a înţeles nici până în ziua de azi ce carbohidraţi sunt în iaurt, dar supărarea i-a rămas. Ar fi fost ceva la numărătoare cu lactoza, dar a doua zi, după ce a citit suplimentar, a constatat că au păpat culturile lactoza, pe de altă parte cititorii lui îi explicau că nişte lactoză tot mai e pe acolo…în fine, era un fel de alba-neagra cu lactoza şi omul nu prea înţelegea… N-a mai apucat să aprofundeze că a doua zi a venit rândul episodului cu covrigii.

Dacă episodul cu iaurtul cu fructe a mai fost cum a mai fost, în schimb cel cu covrigii a ieşit daună totală. Omul avea pe tăbliţă: „100 de grame de covrigi egal 100 de grame de amidon egal 75 de grame de glucoză”. Şi o regulă de trei simpli, că luase doi covrigi. Ce-o fi cu nutriţia din capul lui e greu de înţeles dar şi dacă nu ştii o boabă de nutriţie parcă nu e bună reţeta asta de covrigi. Adică: „Covrig. Compoziţie: 100% amidon”. Atât.  Cu reţeta asta de covrigi chiar nu ştiu dacă cineva s-ar încumeta să-l angajeze la o covrigărie pe domnul ăsta. Bine că are ceva de lucru. Practic, la propriu, omul chiar a făcut covrigul praf. Şi glutenul? Ce făcuşi, domnul „nutriţionist”, cu glutenul din covrig? S-a evaporat în plină epocă?

Azi la episodul 3 trecuse la porumb. Tot azi mi-am dat seama că lângă mine la cinema mai stăteau nişte dubioşi care tot îmi dădeau coate. Virtual, desigur. Nişte avocaţi, ingineri, nu ştiu ce mai era pe acolo. La un moment dat inginerul şef, cel cu păhărelul cu glucoză, ca să ilustreze ticăloşia diabetologului român (adică eu) pusese un link la un articol de-al meu şi zicea: „vai, ruşine, ia uite ce dau diabetologii din România pacienţilor lor, pâine! Huo! Doar nişte iresponsabili recomandă pâine diabeticilor” (şi struguri şi banane, că şi cu strugurii l-am supărat pe domnul…). Şi apoi avocatul şi ceilalţi intelectuali suporteri care mai erau pe acolo săriseră şi ei: „Da, aşa e! huo! Huooo!”. Lor le scriu următorul paragraf şi concluzia.

Va să zică, oameni buni, dragi suporteri ai domnului cu tricoul (sper că are mai multe la fel că deja sunt prea multe filmuleţe în zile diferite). Pâinea există. Bread is, dacă e să pun în engleză, că şi numele personajului e în engleză. Vreţi, nu vreţi, chiar există. Pâinea, covrigul, mămăliga. Au existat de mult timp şi există şi acum, am putea chiar spune că sunt longevive în România. Acum, că pâinea conţine făină şi făina amidon şi amidonul glucoză, da, nu zice nimeni, aşa e. Că unii au prins ciudă pe glucoză, din nou, iar aşa e, în ziua de azi e multă lume stresată, se stresează fiecare cum şi pe ce poate. Dar să sari ca un curcan cu ideea: „vai, ce diabetologi avem, dau pacienţilor lor pâine, doar nişte inconştienţi ar recomanda pâine unui diabetic”, asta chiar e o problemă. La voi, nu la medici. Adică existaţi voi, aşa, într-o bulă de Internet, nişte oameni aparent normali, care aţi învăţat o banală listă cu carbohidraţi (adică asta) şi brusc predaţi lecţii de carbohidraţi şi hemoglobină glicată diabetologilor? Oau. Vă daţi seama ce revelaţie pe diabetologia din România, ba chiar poate ar fi bine să vă traduceţi pagina în mai multe limbi să afle şi amărâţii din alte ţări care încă se mai chinuie cu diabetul…Poate luaţi vreun Nobel cu descoperirea, că Nicolae Paulescu n-a reuşit…Descoperirea fiind, culmea, destul de simplă: alimentele cu carbohidraţi conţin carbohidraţi…
Şi final. „Le daţi cereale şi pâine oamenilor şi îi îngrăşaţi ca pe animale!” strigă virtualii. Nu, dragi spectatori ai serialului bucureştean de comedie involuntară, nimeni nu dă nimic nimănui. Nu stă nimeni cu o cagulă în scara blocului şi cum intră cineva îl prinde dintr-o parte şi îi toarnă cereale pe gât. Nu îngraşă nimeni pe nimeni. Înţelegeţi? Uite, încă sunt legale covrigăriile, de asta ce ziceţi? Vedeţi oamenii ăia de la coadă? Ia mergeţi, că tot sunteţi aşa de bine intenţionaţi, şi întrebaţi-i ce medic i-a trimis la covrigărie. Că suntem curioşi. Vorba lui Exarhu de la RockFM: „Doamne-ajută”, poate aflăm şi noi ce medici ticăloşi îngraşă acest popor oropsit.


10 comentarii

Un gând deloc prietenos despre medicii cu mesaje ticăloase: azi chirurgul antivaccinist pe care nu l-a prostit şcoala

Poate că din start unii, la vederea titlului, vor deschide articolul cu idei de tipul: “uite un doctor care apără vaccinurile” şi vor avea reflexul agresiv de a căuta cu lumânarea ceva rău în articol sau, eventual, în activitatea sau biografia autorului. Lor nu li se adresează articolul. Poate alţii vor deschide curioşi de ce un medic alege să taxeze în public un alt medic care iese cu mesaje antivaccinare dar, mai ales, antimedicină şi antimedici. Lor da.

Prima dilemă etică scriind articolul este dacă să nominalizez sau nu medicul. Tentant, dar aleg să nu. Îl puteţi identifica, eventual, dintr-o biografie scurtă ce mi-a luat zece secunde de Google şi Facebook: e un chirurg vascular care perorează anti-vaccin în postări de Facebook şi are un fel de motto cu jurământul lui Hipocrate. Dacă vă izbiţi virtual de un antivaccinist (veţi vedea mai jos că am ales bine cuvântul) care operează varice e aproape sigur el.
Altă dilemă etică e dacă combaterea unui medic de către alt medic, adică ce voi face eu imediat, “dă bine”. Aici discuţia e mai lungă şi conţine o dilemă etică mai largă. E bine, e recomandat, e indicat să vorbim (noi, medicii) în public? Avem datoria să vorbim în public? Sau nu? Aici e o chestiune de alegeri personale suficient de complicată şi “la mijloc”. Unii aleg să vorbească, alţii nu. Din punctul meu de vedere sunt argumente solide în ambele tabere. E, totuşi, vorba de o activitate care nu e medicină, e altceva: e publicistică, e discurs public. Uneori, într-o versiune mai articulată, mai coerentă, e informare, e educaţie. Nici ea obligatorie, dar binevenită. Din păcate există şi versiuni ale acestor activităţi care sunt inversul a ce ar trebui să fie: nu sunt nici educaţie, nici informare ci sunt exact ce nu ar trebui să fie…în acest caz găsesc că poate măcar o mică reacţie la derapaje e binevenită. De derapajele nespecialiştilor în teritoriul medicinei e plin netul, e chiar un subiect foarte comun medicina pe net, toată lumea se pricepe. Dar derapaje ale medicilor? Arată şi sunt mult mai rele. Sunt ticăloase de-a dreptul şi din multe unghiuri. Un medic care profită de postura de medic, o postură a priori credibilă în raport cu mesaje medicale pronunţate în public, devine ticălos dacă propagă mesaje ticăloase sau mincinoase. Să mai fii şi în România unde sistemul medical e în halul de precaritate şi lipsă de popularitate în care e, cu atât mai mult. Iar să mai şi ieşi la rampă făcându-i pe colegi proşti şi corupţi, in corpore, atunci e o triplă ticăloşie. Care n-are nimic de-a face cu Hipocrate ci e o mostră de “Hipocrite”, ca să zic aşa. Am exagerat mai devreme folosind cuvântul “coleg”, eu unul nu sunt coleg cu astfel de medici şi nu ştiu ce Hipocrate serveşte domnul, dar medicina nu pare să îi placă în mod special.

La obiect. Postarea publică mot-a-mot a respectivului e următoarea: “Stiati ca vaccinurile provoaca diabet? Cititi articolul stiintific care demonstreaza aceasta.La bibliografie sunt mentionate 37 articole si tratate sau monografii de specialitate care abordeaza relatia vaccin-diabet. Legatura vaccin-cancer (la copii si adulti), vaccin-Parkinson, vaccin Alzheimer, vaccin paralizie, vaccin autism, vaccin-boli autoimune, vaccin-polipi, vaccin-alergii (rinita, astm, anafilaxie) sunt subiecte cunoscute in lumea medicala, traite de pacienti, negate de staful medical afiliat industriei farma, precum si de medicii fraieriti la scoala si pe la congrese sau timorati de amenintarile vehiculate in mass media si mediul academic despre ce ar urma sa pateasca daca sufla o vorba despre efectele adverse ale vaccinurilor”. Sursa citatului: Facebook.

Cred că nu trebuie să fii un geniu să îţi dai seama ce caracter are un medic care scrie aşa ceva. Dar am stabilit în ce hal e cel care scrie, problema e cu mesajul: „vaccinurile provoacă diabet”. Va să zică domnul doctor îşi susţine afirmaţia cu un link. Linkul e următorul „http://www.nvic.org/vaccines-and-diseases/Diabetes/congressionalhearing.aspx”. OK. Dar oare ce putere să aibă un articol de net încât să îţi permiţi să arunci aşa o concluzie? Lumea chiar dă share unor astfel de mesaje, nu numelui tău propriu ci mesajului în sine…Cât să fii de calificat profesional să numeşti acest articol un „articol ştiinţific” care „demonstrează”, cu 37 de referinţe? Ce să mai zici de axiomele cu „lumea medicală ştie” trântite aşa de parcă te şi văd făcând cu ochiul…OK. Bun, trecem peste toate astea şi presupunem că chiar există o legătură între unele vaccinuri şi diabet, a descoperit-o chirurgul vascular pe net şi s-a luminat şi acum împrăştie lumina?. Da, chiar să presupunem că există o asociere. De aici până la „vaccinurile provoacă diabet” nu e lung drumul? „Provoacă” e suficient de clar, nu e nici măcar ca mesajele ezitante de pe ţigările din România, cele în care „smoking kills” a devenit: „fumatul poate ucide”, mai în la minor, aşa…Dar omul e hotărât. ”Vaccinurile provoacă diabet”, zice domnul. Vaccinurile? Toate? Păi 95% din cei din generaţia lui sunt vaccinaţi şi 0.5-1% au diabet tip 1, diabetul autoimun la care se referă articolul…Seamănă 95% cu 1%? Eu zic că nici n-aduce. A, poate un anume PROCENT din vaccinuri se asociază cu un anume procent de apariţie a diabetului…asta ar fi altă poveste…Când zici ca a) provoacă b) vizualizezi o cheie de contact pornind motorul de la maşină: a) învârţi cheia b) porneşte motorul…N-a fost nicio epidemie de diabet tip 1 odată cu vaccinarea pe care, mulţi dintre noi, am făcut-o în copilărie…Deci nu, nu putem spune aşa ceva, deloc stimate coleg. Putem spune în multe feluri dar nu aşa. Zicem „provoacă” în cu totul alte contexte: obstrucţia unei coronare PROVOACA infarct, accidentul vascular într-un anumit teritoriu PROVOACA paralizie. Cauza- efect e una. Nu, nu poate fi „provoacă” dacă nu provoacă. Există suficient diabet în cercetare, la şobolani se induce cu streptozotocină. Acolo e „provoacă”. La un laborator de experimente poţi merge, domnule chirurg, să induci diabet tip 1 cu ce vaccin vrei: nu se va întâmpla. De ce? Păi pentru ca „vaccinurile provoacă diabet” nu e adevărat. Poate „cresc riscul”, poate „se asociază”…Şi eşti chirurg. Dacă cumva un pacient de-al tău cu varice moare de infarct la 10 ani după asta afirmăm că „operaţia de varice provoacă deces prin infarct”?…Deci nu. Nu poţi afirma „vaccinurile provoacă diabet” şi, mai ales, ca medic e mult, mult mai rău.

Pentru cei interesaţi de subiectul „vaccinuri şi diabet” promit un articol separat, dar nu în contextul acesta ci într-un context medical, în care, ca medic, mai ales ca medic diabetolog, voi alege atent cuvintele. Şi cred că asta ar trebui să faca toţi medicii, mai ales în public. Acestea nu sunt subiecte în care să alegi aşa cuvintele. Că o faci pentru clickuri sau din pură pasiune antivaccinistă, asta mă interesează prea puţin, dar nu e ok. Nu e ok deloc. E abominabil.

Atât am avut de zis azi. Mi-am reamintit că există şi această categorie scârboasă a medicilor care un pic sunt medici, un pic nu-s. Urât.