Dr. Adrian Copcea

Blog şi articole medicale


Scrie un comentariu

Alo? Emisiunea “Vorbeşte lumea”? Un pic mai uşor cu nutriţia. Domnul doctor nutriţionist vegetarian nu e nici doctor şi nici nutriţionist, e doar vegetarian.

Nu ştiu de unde să încep. Hai să încep cu scuze către prietenii de la ProTV, postul în ansamblul lui cu siguranţă nu e de vină pentru faptul că un producător gugăleşte nutriţionişti români cu cuvintele nepotrivite. Apoi să spun că după ce am butonat prin înregistrarea emisiunii cu domnul “Dr.” Virgil Stroescu m-am gândit că, totuşi, era bună legea aia cu neinvitatul persoanelor necalificate în emisiuni…

Să nu cădem totuşi în dramă. E un share pe Facebook la “Vorbeşte lumea”, ediţia cu nutriţie, lumea efectiv e încântată de domnul din emisiune. Înţeleg că a zis că mâncarea vegetală e vie şi tocmai îl întreabă un cititor dacă mai e vie chiar dacă a fost tăiată. Apoi altul îi raspunde că, în orice caz, e “mai vie” decât hrana animală. Apoi altul îi zice: “stai mă un pic, dacă roşia stă în bucătărie se mai coace un pic, deci e vie, ia încearcă cu o carne”. Apoi primul îi explică că e ceva cu pigmentul, nu a înviat roşia. Dialogul ăsta e mai mişto decât emisiunea în sine.

Revenind. Domnule Cove, introducerea aia cu “l-am invitat în emisiune pe domnul X, doctor în ştiinţe medicale” nu l-a transformat brusc în mare autoritate în nutriţie. Nici în doctor, în sensul de medic. Nici în nutriţionist. E doar un doctorat, cine ştie în ce. Şi scuzaţi că întreb, dar ditamai echipa de ProTV s-a mulţumit cu “posesor de doctorat” şi colecţia de iutuburi a domnului să rezolve atât de importantele enigme ale nutriţiei planetei? Da, s-a mulţumit. Şi ceva încă mai mişto, domnul a prezentat în emisiune o carte. La vreo oră distanţă, cu maximă tristeţe explică cineva într-un comentariu de Facebook: “vai, n-a trecut o oră de la emisiune şi s-a epuizat stocul de carte”. Mai rău ca la Metallica 2019. Păi atunci zi, domnule Cove, “am invitat în emisiune un influencer”, măcar să fie cinstită treaba. Nu “domnule doctor”. ‘Tui pehaşdeul lui.

Şi încheiere. Dacă vedeţi la televizor un doctor vegetarian nutriţionist, nu vă ciuliţi prea tare urechile. E doar un domn care povesteşte frumos şi e pasionat de una-alta. Ca noi toţi…

P.S. limbajul din articol e intenţionat. Ştiu să vorbesc şi elevat şi serios. Dar nu se potrivea cu articolul. Vorba aia: n-am început eu.


Un comentariu

Adevărul despre “Adevărul despre cancer” şi nişte paranteze conexe

Mi-au tot apărut într-o vreme reclame sponsorizate pe Facebook la serialul “The Truth about Cancer”. E un serial de “demascare” a marilor afaceri cu sănătatea omului, prin medicamente care îl omoară, scrise de medici corupţi etc.etc., asta în timp ce remediul era simplu şi ieftin. Vă sună cunoscut. Eu nu am, de obicei, răbdarea de a comenta genul ăsta de a face “documentare” şi cărţi şi articole, însă cineva de la sciencebasedmedicine.org a avut. Nu degeaba ci pentru că serialul în sine e un “best-seller” sau cum se spune în cazul serialelor. Am avut răbdarea să scriu cândva despre Studiul China, mi-am promis să nu repet des astfel de experienţe. Recidivez acum pentru jumătatea de oră cât scriu articolul, dar nu insist.

Încep direct cu linkul către articolul “’The Truth About Cancer’ Series Is Untruthful About Cancer”, eu voi scurta mult şi voi spune ce am eu de spus pentru cei ce au de auzit. Mai mult, mărturisesc, sunt fascinat de partea de marketing şi vânzări pentru astfel de produse media decât să simt vreo revoltă sau cine ştie ce supărare că lumea e cum e. Best-sellerurile astea există pentru că exploatează magnific potenţialul de cumpărături al omului, şi pe undeva, dacă nu e imoral, e chiar de apreciat aşa ceva şi chiar de studiat la facultăţile de publicitate. Se pare că există o interesantă motivaţie psihologică a consumatorului de teorii ale conspiraţiei (recunosc, unele le consum şi eu): cititorul se pare că se autoflatează descoperind ştiinţa superioară ascunsă în astfel de materiale şi destinată unor aleşi, nu chiar orişicui. Există, cu siguranţă, sintaxe câştigătoare pentru a duce astfel de “cărţi de revelaţii” la nivelul de succes la care sunt duse. De exemplu porneşti de la ideea că medicamentele costă bani (o realitate). Apoi lipeşti diferite idei care, puse lângă nişte lucruri adevărate, prind şi ele aerul de adevăr. Iese, la un moment dat, la iveală conspiraţia. Şi apoi ajungi la “de fapt nu cancerul omoară, ci chimioterapia” şi aterizezi în final, total aiurea, la un suc de morcovi. Înţeleg că aşa e serialul cu “adevărul despre cancer”. Sau, ca să nu minimizez teoria generală, la ceva ce lumea vrea să audă cu justificări solide şi spuse obligatoriu cu un aer conspirativ. Conspiraţiile cu iz medical sunt, cred eu, din start pe o pistă de succes, lumea în general găseşte subiectul „medicină” interesant. Să spun, pe acelaşi relaxat ton, că n-am pe nimeni de acuzat dintre consumatori, şi eu sunt candidat la a pica în plasă în domenii la care nu mă pricep. Tot ca paranteză şi legat de succesul articolelor medicale cu mari descoperiri şi mari conspiraţii, vreo doi ani de zile pacienţii m-au întrebat dacă e adevărat articolul cu “operaţia care vindecă diabetul scoţând grăsime de pe pancreas”. Cine s-ar fi supus la o liposucţie pancreatică n-am idee, dar zeci de pacienţi au citit articolul şi m-au întrebat. A fost fascinantă perioada respectivă, cred că a fost cel mai de succes articol “medical” din România ultimilor ani.

 

Revenind la “The Truth About Cancer. A Global Quest”, se pare că serialul aruncă un lung set de verdicte, de la “chimioterapia nu vindecă cancerul ci îl stilmulează” la “turmericul, resveratrolul şi ceaiul verde sunt mai bune decât chimioterapia” (nu sunt) şi mari conspiraţii ale Big Pharma cu Big Press, Big Governments şi alte Big-uri. Big Pharma, cred eu, e Big pentru că medicamentele rezolvă probleme, sunt prescrise, pacienţii le iau iar guvernele le plătesc/compensează. Adevăratele discuţii sunt legate de costuri şi problemele pe astfel de teme chiar sunt reale. Dacă n-am scris încă, urmează să scriu despre probema insulinelor în Statele Unite şi faptul că mulţi nu-şi permit o insulină bună pentru că nu e acoperită de asigurare şi-şi cumpără o insulină mai rea de la supermarket, pentru că e singura pe care şi-o permit. Ca să nu alunec înspre alte teme: subiectul costurilor ar fi lipsit de orice obiect dacă nu ar avea o bază, baza fiind că medicamentele aduc bine oamenilor. Am un argument foarte elocvent pentru toate discuţiile de genul ăsta: insulina. Fără insulină un copil cu diabet tip 1 moare, cu insulină trăieşte. Şi insulina are, şi ea, sau poate avea efecte secundare. De exemplu hipoglicemia. În astfel de termeni se pune, în mod real, problema. Iar insulina costă. Cineva a descoperit-o, cineva o testează, o produce. Dacă cineva poate să-mi explice cum un om poate lua un medicament care nu îi face niciun bine dar îi face rău, eu sunt dispus să ascult.

Legat de argumentul efectelor secundare, un ultim paragraf. Un pacient semnalează rapid răul făcut de un medicament sau nu-l mai ia pur şi simplu. Există, desigur, o diversitate de situaţii. Există, într-adevăr, şi situaţia chimioterapiei şi a altor tratamente ce pot avea şi chiar au efecte secundare în contrabalanţă cu binele făcut. Asta face parte din medicină. E EXACT medicină. Cineva pune în balanţă şi contribuie la faptul că un tratament e scris de un medic, urmat de un pacient şi compensat de un sistem de asigurări. Medicina are de-a face, e de spus clar, nu doar cu medicament, binele făcut, efectele secundare,  costurile, sistemul de asigurări, ci şi cu încrederea pacientului în medicină şi în medicul care prescrie tratamentul. A şti faptul că medicamentele au sau pot avea efecte secundare şi a echivala asta cu “medicamentele fac rău, mai bine să nu le luăm” e o mare eroare de raţionament. Pe care, în realitate, majoritatea oamenilor nu o fac şi se consultă cu un medic. Sau doi. Sau trei. Apoi există şi alte tipare de oameni. Sunt oameni care urmăresc astfel de seriale şi le cred şi nu mai cer părerea niciunui medic. Şi mai sunt cei care urmăresc astfel de seriale, cred pe jumătate dar îşi iau decizia finală tot consultându-se cu un medic. Ce, de fapt, încurcă toate seturile astea de oameni e impresia pe care o lasă unele cărţi şi materiale: că ar fi făcute de mari specialişti. Ele amestecă magistral elementul “medicină” cu elementul “încredere”: aduc fix ceva cu iz de medicină ca argument pentru a combate medicina. E o fascinantă gândire în buclă. Una peste alta, se pare că serialul “The Truth about Cancer” ocoleşte cu brio specialiştii oncologi care, poate, ar fi avut nişte lucruri de spus, şi plasează în postură de mari experţi diferite personaje care, poate, nu sunt mari experţi. Poţi strange pentru un astfel de serial vreo 20-30 de oameni cu iz de mari experţi, te şi poate impresiona, probabil, cum se succed ei în cadru, care mai de care. În realitate, însă, mai sunt zeci de mii de oncologi pe care producătorul nu i-a întrebat nimic.

În altă ordine de idei, în 2018 s-a luat Nobel-ul în medicină pentru imunoterapia cancerului cu “checkpoint inhibitors”, tratament ce a vindecat inclusiv cancere grave cu metastaze şi a generat impresionante cifre pozitive în numeroase tipuri de cancere. Cu siguranţă sunt şi oameni care citesc şi aceste articole. Că sunt şi cei care renunţă la tratamentele “alopate” pentru nişte sucuri, e adevărat şi asta. Poate nu o fac cu rea intenţie, poate ei cred că îşi fac bine sau că medicii vor să le facă rău. Cine ştie. Dar chiar pot face mult rău diverse personaje care, din convingeri individuale, recomandă altora să nu meargă la medic şi să nu-şi ia tratamentul. Întotdeauna m-am întrebat dacă oamenii ăştia chiar nu au niciun fel de remuşcări. Cred că nu au. În timp ce scriu îmi dau seama că acesta e cel mai inutil articol pe care l-am scris vreodată. Sigur cei ce au încredere în medicină o au şi după articolul ăsta, şi invers.

Cam asta aveam de spus pornind de la “Adevărul despre Cancer”, de fapt despre ideile care îmi vin când aud de seriale din astea. Medical vorbind, e foarte frumos explicat în articolul pe care l-am citat că “Adevărul despre cancer” e cam neadevărat. Mai româneşte spus, e un fake. Dar, hollywoodian vorbind, o fi o capodoperă. Să dăm Cezarului ce-i al Cezarului. Eu unul nu sunt curios să-l văd. Da, ştiu, e superficial să comentezi un film fără să-l vezi. Dar e simplu să explici de ce nu vrei să mergi să-l vezi. Poate nu îţi place genul.

https://sciencebasedmedicine.org/the-truth-about-cancer-series-is-untruthful-about-cancer/


Scrie un comentariu

Un doctor explică cum intră cafeina în ADN sau diferenţa dintre doctorii doctori şi doctorii nedoctori

N-am putut să decid între cele două titluri. Dacă e înşelător titlul, exact aşa e şi momentul când diverse personaje se dau drept medic datorita faptului că au făcut un doctorat. Şi cum, în limba română, dacă spui doctor sau medic e acelaşi lucru, trec drept medici tot felul de personaje care nu sunt medici dar care au un doctorat. De exemplu astăzi am văzut un filmuleţ cu sute de mii de shareuri în care un doctor, nu-i dau numele ca să nu se pornească heitărimea pe mine, explica un fenomen spectaculos: dacă gravidele beau cafea, cafeina intră în ADN în loc de adenină şi se nasc copii malformaţi. Evident că auzind aşa o minunăţie am dat şi eu, ca omul, pe Google să văd ce fel de doctor e domnul. Şi, ca în multe alte cazuri, nu e ce pare a fi. E doctor nedoctor. Adică e doctor în doar sensul de posesor al unui doctorat în “modificări neuroendocrine şi metabolice”, el fiind veterinar. Şi cum absolvenţii de doctorat se cheamă “doctor”, de aici mai e doar un pas să-i spui omului “medic nutriţionist”. Răzvan de la “Răzvan şi Dani”, dealtfel, bine intenţionat, îl chiar interoga cu interes pe domnul respectiv şi asculta, serios, cum intră cafeina în ADN. Probabil că datorită rimei cu –ina sună plauzibil cuiva care n-are nici cea mai vagă idee ce e ADN-ul că celor 4 clasice (adenina, timina, guanina şi citozina) li se poate adauga, din când în când, cofeina. Ceea ce devine un pic stresant dacă te gândeşti că ar putea intra în ADN şi alte substanţe care rimează, de exemplu slănina sau benzina. Eu n-aş dori aşa ceva în ADN.

Pe lângă faptul că aceste personaje se bucură de graba (ca să zic aşa) celor din presă care, văzând particula Dr înainte de numele oamenilor, brusc le alocă cei 6 ani de medicină şi, în general, 5 de rezidenţiat (cam atât durează să fii doctor şi să poţi profesa într-o ramură), se mai bucură şi când pe siteurile unde îşi dau pseudo-CV-urile apare, foarte somptuos, o frază de genul: “doctorul nutriţionist X-ulescu şi-a făcut doctoratul în modificări neuroendocrine şi metabolice”. Păi cine are timp şi mai ales chef să mai verifice ce e aia “doctorul nutriţionist”, că pare destul de clar. Cât despre doctoratul domnului, cel în “modificări endocrine şi metabolice”, e de negăsit pe net măcar titlul, deşi e foarte mare Internetul din câte am inţeles. Şi, fiind el, doctoratul, în modificări endocrine şi metabolice, posesorul se mai poate numi şi nutriţionist, endocrinolog, metabolog şi cercetător. Metabolog nu există, dar ar putea exista. Deşi sună ca un “Bolog” dintr-o lume paralelă…

Încheind, am un mare regret că la noi nu e cunoscută suficient particula PhD. Care vine de la “doctor în filosofie” dar înseamnă, de fapt, posesor de doctorat, indiferent în ce ramură. Atunci am putea şi noi să zicem că domnul este “pehaşdeu” şi nu “doctor”. Dar probabil că numele lui Haşdeu într-o astfel de particulă ar fi prea derutant, aşa încât nu s-a mai sinchisit nimeni să-l importe. Mai simplu e să fie toţi doctori, cu medicină, fără, ce mai contează…

În caz că aţi citit rapid şi că aţi văzut, din întâmplare, shareul de la Răzvan şi Dani în care domnul doctor, cercetător, endocrinolog, neuroendocrinolog şi metabolog nutriţionist explică cum intră cafeina în ADN la gravide şi ies bebeluşi zombie dansând break-dance, să ştiţi de la un doctor simplu, din ăla fără titluri prea multe, că nu intră. N-are cum. Mă puteţi crede pe cuvânt. Că domnul cu teoria ADN-ului Lavazza nu mănâncă carne şi nu bea cafea, asta e altă poveste.


Un comentariu

Minunăţia cu laserul cu celule stem de la Târgovişte

Omenirea asta e cel puţin simpatică prin ceva: de când e lumea există unele lucruri care nu se schimbă. Gen cea mai veche meserie (dar nu cu ea am treabă) dar şi cele semi-vechi. Unele din meseriile astea au de-a face cu magicul, cu păcălitul, cu convinsul, cu vindecatul. Şi politica printre ele, dar nici de ea nu e vorba aici. Şi alchimia. Dar mai ales medicina. Şi acum voi vorbi despre laserul intergalactic cu celule stem de la Târgovişte.

Nu pentru că aş umbla pe siteuri obscure, dar când la cabinet mă întreabă 2 pacienţi într-o zi: “e adevărată chestia cu laserul de la Târgovişte?” e clar că ceva s-a viralizat destul şi trebuie să citesc să nu rămân în urmă. Cui îi place un doctor care nu e la zi cu medicina?…Şi am şi dat de filmuleţul celebru zilele astea. Un nene doctor vorbeşte cu o tanti foarte entuziasmată la o televiziune despre un aparat cu care prin puncţie articulară introduce în corpul omului un lichid numit de respectivul doctor “zeamă şmecheroasă” (termenul ăsta l-am reţinut tocmai pentru că mi-a scăpat în manualele de medicină) care strânge în jur celule stem şi vindecă multe boli diferite. Procedura n-are risc, e folosită (zice nenea) de armata rusă, iar domnul cu laserul şi-a deschis clinici “în toată lumea” şi are programări până în noiembrie 2019. Vindecă multe boli (am zis?), n-am reţinut niciuna, dar când sunt multe nu mai contează una anume. Pe nenea doctorul îl caută de zor toată lumea civilizată dar el nu şi nu, a hotărât să returneze ceva pământului care l-a adus în rândul oamenilor şi să trateze români. Din 9000 doar 18 şi-au cerut banii înapoi pentru lipsă de efecte. Asta chiar sună bine: 8982 din 9000 rată de succes chiar e ceva. Cam asta e toată povestea. Şi la aşa o poveste e normal să te întrebi. Şi unii din noi chiar suntem întrebaţi. Răspunsul rapid îl pot formula într-un singur cuvânt de la mine din cartier, foarte potrivit şi atotcuprinzător pentru ce ar putea cineva serios spune despre acest tratament: “sanchi”.

Dar dacă las doar “sanchi” ca reacţie la acel tratament de ultimă generaţie la care n-au acces Trump, Hollywoodul, japonezii şi alte popoare mai puţin norocoase sună a superficial. Şi ar fi nedrept pentru cititorul care vrea o părere consistentă “de ce n-ar fi aşa” să nu explic de ce o astfel de procedură e de “sanchi” şi nu de comentat serios.

Nici nu ştiu cu ce să încep. Poate cu faptul că injectând lichidul magic celulele alea (despre care putem presupune ca sunt stem pentru că nenea a facut ceva de genul: băgat la congelator şi apoi la cuptor) nu ştiu pe unde să o ia să se ducă, de exemplu, în insulele Langerhans, să se fixeze acolo, să facă insulină şi să vindece diabetul. Sau, cine ştie, să intre prin genunchi, să o ia pe un traseu foarte bine stabilit (gen genunchiul stâng -> splină -> plămânul stâng -> carotida stângă) şi să se ducă în creier să regenereze neuroni. Deşi, acum că scriu, asta chiar n-ar fi rău pentru pacienţii care apelează la proceduri din astea magice. A, uitam să zic. Domnul a avut probleme cu acreditarea aparatului la DSP, că DSP-ul românesc e în urmă şi n-avea cunoştinţe de aparate de “generaţie 12” sau cum le-a spus. Ai noştri doar cu aparate din astea demodate gen RMN iar el venise cu laserul din viitor.

Dar să revin la contraargumente serioase, cum se cere la astfel de proceduri serioase, ruseşti. Cu ce să contracarezi ideea că un nene din Târgovişte injectează o zeamă răcită la ceva aproape de zero absolut şi readusă la 37 de grade şi asta face să sară în schemă celulele STEM ca popcornul în microunde…Să încercăm…

1. Producătorul aparatului. Să fi fost eu producătorul acestui laser, chiar numai unui nene din Târgovişte, România oi fi găsit să vând?

2. Nobleţea. Nenea a venit să salveze poporul român. E gratis? Dacă da, acum îmi şterg articolul şi mă duc să ma injectez şi eu cu zeama şmecheroasă.

3. Mecanismul. Mecanismul, va să zică, e cu celule STEM. Deja dacă zici asta ai câştigat publicul. Mai e cu criogenie şi reîncălzire. Cu asta chiar e greu să te baţi. E ca şi cum bagi un lapte la congelator, apoi la microunde, şi a devenit magic. Dar, serios vorbind. Da, în medicină se lucrează mult la a utiliza celule STEM, doar că nu merge cu injectat în genunchi dacă, de exemplu, vrei ca celulele STEM să reconstruiască un dinte sau să producă insulină. Am mai scris despre cum se avansează cu celulele stem în diabetologie dar deocamdată suntem în faze incipiente. Chiar s-au reuşit în unele cercetări remisii temporare de diabet tip 1. Doar că celulele n-au intrat prin genunchi şi nu le-a injectat un nene din Târgovişte ci nişte instituţii medicale serioase. Ăsta fiind argumentul 4.

4. Autoritatea. Nu ştiu de ce, mie nu-mi ajunge un interviu şi încântarea unei reporteriţe TV să caut să aprofundez o minune medicală care se petrece în România. Poate am şi rezerve cu România, cine ştie…Poate nu m-a inspirat figura domnului…Poate nu m-a inspirat cum arată aparatul…În primul rând pare destul de mic, cam cât un aparat ECG. Acceleratorul de la Geneva era mai mare…

5. Scriind îmi dau seama că am aprofundat un pic cam mult. Trebuia să ma opresc la sanchi.

P.S. E un singur bun în laserul interstiţial care va salva judeţul Dâmboviţa. Se va mai anima partea de socializare din cabinetele medicale, deja se demodase “operaţia prin care se extrage grăsime din pancreas”…

P.P.S. Ieri unul din pacienţi mă întrebase dacă am auzit de “doctorul din Târgovişte” şi eu am auzit “doctorul Târgovişte” şi i-am răspuns: “da, e un mare diabetolog şi academician”. Acum înţeleg de ce s-a uitat ciudat pacientul la mine.


Scrie un comentariu

Olimpia Ştir versus Ralid Calafat

Era o ţară în sud-estul Europei sau nord-est-ul Africii sau vestul îndepărtat al Indiei, depinde cum vrem să privim. În ţara aia exista o gagică pe nume Olimpia Ştir, o fată drăguţă, care scria pe net. Supărată foc pe doctori, medicină, mamografie, chimioterapie, vaccin, antidepresive, tratamentul chirurgical al apendicitei, pastile, tocăniţa cu carne, virgula dintre subiect şi predicat (aici măcar avea dreptate). Şi scria, dar scria fata, ani şi ani de zile, despre supărările ei, despre descoperirile ei de pe net, cu link, cu tot tacâmul. Atitudine, mesaj, poveste, link, charismă, tastatură bună, tot ce trebuie. Plus poze cu rochiţe. Ieri galbenă. Şi cum scria ea, zi de zi, noapte de noapte, dimineaţă de dimineaţă, rezultatele cercetării ei medicale pe Internet, încet-încet presa începu să o citeze, netul începu să o share-uiască, până deveni doamna cunoscută pentru asta. O chemară televiziunile să se tânguie anti-medical în prime-time, să desconspire mari ticăloşii ale lumii moderne (aia în care, culmea, omul are cea mai mare speranţă de viaţă din istoria speciei – şi, tot culmea, asta se trage de la medicină). Şi deveni încet-încet doamna asta şefa curentului anti-vaccinist + anti-medical + anti-medici + anti-pastile + anti-orice legat de medicină în Românika semi-profundă (aia cu buda în casă şi net în sufragerie). Şi în loc să se termine povestea aici, să vezi minune. Începură chiar săo bage în seamă lumea, presa, Facebookul, televiziunile. Începură să audă şi mari scriitori care empatizară cu ea spontan în rapida idee soră cu îndrăgosteala: “dar ce nobleţe pe această Giordana Bruna a României să-şi susţină cu atâta ardoare cauza” (auleu, Mirceo, ce ditamai bias-ul…dar hai să iertăm scriitorilor, din romantism). Şi auziră, vede-se treaba, înşişi doctorii care începură să se certe care mai de care dacă s-o injure sau s-o ignore, dacă să pună sau nu linkul cu Olimpia vorbind prostii pe forumul medicilor. M&M peste colivă, auzi mai deunăzi însuşi Ralid Calafat, doctor cunoscut, iscusit în ale urgenţelor şi brandingului personal, una din povestioarele nihiliste (la propriu). Şi se supără şi el foc pe domnişoara. Şi zise Ralid: “Olimpia, eşti naşpa, faci rău la oameni, ptiu”. Şi apoi netul se inflamă din nou: “Ralid îi răspunde Olimpiei”. Până când apăru pe blogul “Pitici Gratis”, în sfârşit, adevărul: “Olimpia nu există”. Ce hologramă la premiile Aqua Carpatica, ce căsnicie de succes cu tânărul şi calmul Andy de la “veganii au talent”…trucaje toate, cap-coadă, ca virusul rujeolei infirmat de însuşi tribunalul nemţesc care a zis: “nein! Das ist nicht”…

Atâta doar că Ralid, susţinut masiv de cei ce ar fi trebuit să se numească “cei 300” (dar printr-un referendum au rămas mai mulţi), ar trebui să facă altceva decât să se bată în postări cu Olimpia.

Acest articol este un pamflet. Orice asemănare cu personaje reale este întâmplătoare şi nefericită. Absolut nefericită. Ca toată nebunia asta cu netul şi cu Olimpia delirând digital în maxim “engagement” al marilor personalităţi localnice.


Scrie un comentariu

Cu calm şi logică despre premiile medicale atribuite de Florentina unor doctori şi Oliviei Steer

Încep prin a spune că sunt medic. Specialitatea mea nu are relevanţă în acest caz punctual, dar titlul de medic are. Comentariile ce urmează sunt reacţiile mele spontane şi, practic, în direct şi aproape în direct la episodul interesant al premiilor Olivia Steer. Le spun aşa pentru că, în maximum 2 săptămâni, nimeni nu va mai şti cine şi ce premii şi cui a dat în afara Oliviei Steer, dar va şti că Olivia Steer a primit un premiu la un eveniment la care au mai primit premii nişte medici. În plus: un eveniment la care au fost prezente persoane importante din rândul autorităţilor sistemului sanitar românesc. Mai la obiect: o asociaţie al cărei nume l-am uitat, dar care are la email o adresă cu florentina.ro, şi care are (bănuiesc) ca patron o doamnă Florentina Opriş (despre care ştiu doar că avea la televizor nişte emisiuni în care făcea exerciţii fizice şi mai mult chiar nu ştiu) a organizat un eveniment în care a dat nişte “premii” unor doamne (exclusiv doamne, ăsta era sensul evenimentului) între care Olivia Steer, nişte doctoriţe de la Fundeni care lucrează în oncologie (şi, în rest, n-am reţinut, scuze din nou) pentru diferite contribuţii la -din nou, n-am reţinut- ceva de bine legat de sănătate. Sponsori au fost Aqua Carpatica, Medicover şi încă nişte firme pe care, din nou cu scuzele de rigoare, nu le-am reţinut.

La foarte puţin timp după eveniment Facebook-ul românesc şi presa s-au sesizat, pe bună dreptate, că ceva e în neregulă dacă Olivia Steer şi nişte doctori, SIMULTAN, primesc nişte premii într-un eveniment care avea de-a face cu medicina, viaţa sănătoasă, prevenţie, tratament, oncologie, boli… în fine: ceva legat de sănătate. Practic o sferă de interese care punea în stare de incompatibilitatea pe Olivia Steer, o promotoare a nevaccinării (şi, am aflat ulterior, a refuzului unor n alte intervenţii medicale gen chiomioterapie şi cine ştie mai ce) şi lumea medicală. Premiul a fost, de fapt, conform amfitrioanei Florentina, acordat pentru “demersurile legate de consimţământul informat şi dreptul la informare al pacientului” (o idee, dealtfel, foarte bună, deşi pare că doamna Olivia citeşte consimţământul şi zice “pas”). Dacă există şi se pot organiza premii care se acordă de către instituţia florentina.ro către diverşi oameni care au păreri publice şi iubite de public pe teme de interes, asta e. E un fapt ce trebuie luat ca atare, nicio problemă aici. Problema a apărut în momentul în care 1) evenimentul a avut sponsori cu activităţi medicale, mai exact Medicover, un lanţ de instituţii medicale, plus alţii (incluşi în scuzele mele) şi 2) evenimentul a avut ca invitaţi şi premiaţi medici şi a primit greutate prin participarea unor înalţi funcţionari în sistemul medical românesc. Pe bună dreptate numele sponsorilor şi prezenţa MEDICILOR şi INSTITUŢIILOR MEDICALE, prin diferiţi oameni, a dat greutate evenimentului. Hotnews a titrat azi inspirat: “x şi y din sistemul medical au GIRAT cu prezenţa lor premiile Olivia Steer” (desigur, n-au zis premiile Olivia Steer, au scris aşa cum trebuie să scrie presa, cu detaliile necesare şi suficiente).

De fapt în ce constă problema: o activistă anti-vaccinare (celebră pentru asta sau mai ales pentru asta – că dacă n-ar fi fost celebră tot episodul ar fi trecut neobservat) şi anti-unele-intervenţii-medicale, lipsită de orice calificare medicală (nu şi de priză la un anumit public), a primit un premiu cu iz medical din partea unei asociaţii necunoscute, ÎMPREUNĂ cu nişte doctoriţe de la Fundeni şi ÎN PREZENŢA unor autorităţi ale sistemului medical. Această asociere directă a condus, în rândul celor ce au aflat de premiile respective, la blamarea sponsorilor pentru asocierea numelor lor cu acest eveniment SABOTAT de exact premierea Oliviei Steer pentru ceva (nimeni nu va reţine ce) legat de medicină. In cursul răspândirii veştii o anumită postare de Facebook, de unde am aflat şi eu cu mai multe detalii numele sponsorilor (semnată de o persoană al cărei nume, din nou cu scuze, nu l-am reţinut) a avut un enorm succes şi a informat multă lume despre eveniment. Bravo pentru postare, foarte bine scrisă. În cursul postării a apărut şi o captură după o postare a patronului de la Aqua Carpatica, ce se delimita de acest eveniment, timp în care şi eu mă delimitam de Aqua Carpatica pentru sponsorizarea unui astfel de eveniment. Mai încolo, pe aceeaşi postare a fost interpelată o doctoriţă de la Fundeni, premiată la eveniment, cu mesajul de a refuza premiul. Răspunsul ei a fost dezamăgitor, din punctul meu de vedere, dar înţeleg că, totuşi, a ajuns ulterior să refuze acel „premiu”. Tot ulterior, in cursul zilei, chiar Oliviei Steer i-a fost retras premiul de către exact Florentina, patroana premiilor, cu un mesaj pe care l-am citit şi din care reieşea: “retrag premiul pentru că a afectat imaginea sponsorilor, deşi eu am dat premiul Oliviei pentru cu totul altceva decât lucrurile de care e acuzată Olivia”. Bine, fie. Pentru acest silogism scriu eu acest articol cu următoarele păreri:

1) Da, doctorii care au primit premii ALĂTURI de Olivia Steer ar fi fost inspirat să le refuze şi să părăsească sala. N-au făcut-o. Singura scuză ar fi fost ca ei să nu fi auzit de Olivia Steer. Dar cred, totuşi, că au auzit.

2) Da, sponsorii au toată dreptatea să-şi revizuiească participarea la astfel de evenimente şi să prezinte scuze celor ce îi urmăresc sau le cumpără produsele sau, mai rău, se duc la medicii lor. Practic scuza lor universală a fost: “vai, scuzaţi, n-am ştiut ce se întâmplă aici”, o scuză pe care o putem asimila uşor: “oamenii n-au ştiut, oricine poate păţi asta”. Chiar şi aşa ceva nu e în regulă. Presupunând că n-au ştiut de Olivia Steer, n-au fost în sală etc., rămâne varianta amatorismului. Care, nici ea, nu e în regulă la un brand de talia Aqua Carpatica.

3) Nu, autorităţile din sistemul medical românesc, după părerea mea, nu aveau de ce să participe la eveniment.

4) Da, există, din păcate, această invenţie a “premiilor” ca produs de marketing. Ştiam că există, acum a luat o formă suficient de publică încât să îi pună pe gânduri pe toţi cei ce organizează evenimente de marketing cu “premii”. Eu m-aş gândi de 10 ori înainte de a participa la nişte premii, dacă aş fi în postura unora care se trezesc, brusc, cu nişte premii de la o asociaţie de care, sinceri să fim cu toţii, acum am auzit în premieră.

5) Nu, Olivia Steer în sine, ca om, nu e o problemă. E o fată drăguţă, soţia lui Andi Moiescu, un băiat simpatic de la ProTv, o vegetariană supărată pe vaccinare, cu succes la public, absolventă de drept, care a trăit o dramă medicală în familie. Asta e tot ce ştiu despre ea. Trăim o epocă în care oricine poate avea o părere despre orice şi poate publica oriunde. Asta e epoca. Şi Olivia Steer are părerile ei, postările ei etc. Chiar nu am nimic cu ea personal, înţeleg că detestă unele lucruri legate de medicină, sistem medical, organizare etc. Şi eu, la rândul meu, am păreri despre maşini, hoteluri, pagini de Facebook şi orice alte domenii. Nu mi se pare nimic notabil. OK, detestă vaccinarea, înţeleg că detestă şi chimioterapia. Şi? Care-i problema? Să deteste fiecare ce vrea. A, mai departe, că unii aleg să nu se trateze deşi ar avea ocazia să se trateze, e pe sănătatea lor. Că s-au inspirat din cine ştie ce articole de pe Internet, din nou, e pe sănătatea lor. Legislaţia actuală permite oricui, inclusiv Oliviei Steer, să aibă o părere şi să o spună pe Internet. Permite şi oamenilor să nu se trateze şi să deteste ce vor, să adere la ce idei vor…Asta e lumea actuală. Punct. Până avem altă legislaţie aici suntem.

Şi concluzii. Azi s-a întâmplat un mini-fenomen rapid. Un eveniment de marketing a ieşit relativ prost pentru unii. Medicover şi Aqua Carpatica au fost nevoiţi să iasă public să-şi nege asocierea cu Olivia Steer. Asta ca să nu mai lungim. Că au ieşit bine sau rău, habar n-am. Poate se aplică proverbul cu “orice publicitate e bună”. Sau poate nu. Mai apoi Florentina, organizatoarea, a retras “premiul” Oliviei Steer spunând că premiul ei a afectat imaginea sponsorilor. Nu ştiu cât corectează gestul Florentinei dar, din nou, ieri dacă m-aş fi gândit la 100 de oameni, Florentina n-ar fi fost unul dintre ei.

Marea concluzie, zic eu, e că o să uităm absolut tot şi că vom rămâne eventual cu ideea că Florentina e în stare să organizeze evenimente mari, cu sponsori mari, cu nume mari din sistemul sanitar. Per total eu cred că Florentina iese pe plus. Apoi vine Olivia. Cred că Olivia iese exact cum a intrat, de fapt nici nu intră nici nu iese. E suficient de cunoscută încât lumea să ştie ce crede şi ce spune. Pe mine mă lasă rece. Şi mai apoi adevăratele vedete ale episodului. Aqua Carpatica, zic eu, a luat un mic upercut pe tema băgării în lucruri care nu-s prea profi. Nu e prea bine asta. Că s-a ivit ocazia să fie rapidă la nişte reacţii, asta e de bine. Una caldă, una rece. Cred că iese pe zero. Dar Medicover a ieşit şifonat, după părerea mea. Neşifonaţi au ieşit, după părerea mea, medicii care au primit premii cot la cot cu Olivia Steer. Lumea nu o să le reţină numele şi chiar n-au nicio vină. S-au dus şi ei să ia un premiu, să bea o şampanie. E exact cum spunea doamna doctor de la Fundeni pe Facebook: “ia mai lăsaţi-mă, cu sau fără premiul ăsta îmi e fix la fel, am treabă”. Corect.

Şi, în final, marea concluzie. Cred că ne-am cam prins acum cum e cu “premiile”. Dacă a făcut ceva furtuna din ceşcuţa de espresso de azi, e un singur lucru: ne-am cam prins de biznisul cu premiile. E subţirel şi vulnerabil.


Scrie un comentariu

Tâmpiţeii de pe Facebook şi ghinionul de a fi nutriţionist în România

Contrar aparenţei lăsate de titlu, acesta nu e un articol revoltat, nu e agresiv, e despre o uzuală “întâmplare digitală” de Facebook: cineva postează un articol, altcineva te tăguieşte şi te întreabă: “ce zici de asta <aici tăguitul>?”, sub postarea unui oarecare. Am păţit aşa deseori, nu pot spune că mă deranjează, dar apare numele meu sub postarea unor diverşi şi, de obicei, răspund pe privat şi nu acolo. Aşa am păţit şi ieri, share-uise o doamnă un articol stupid despre cafea şi sub el mă tăguise un prieten, într-un mod foarte elegant, cu întrebarea: “ce crezi ca medic nutriţionist că e corect în articolul ăsta?”. Din păcate n-am putut da reply sau comentariu, în schimb i-a dat reply autoarea share-ului cu un comentariu lung pe care chiar îl iau pe bucăţele, că mi se pare extrem de relevant pentru epoca asta. Cam despre asta scriu aici, e un mic comentariu pe text, ca la limba română, în şcoală…

Aşadar bucăţele de comentariu şi comentariul meu la comentariul ei. Le imortalizez aici pe un server wordpress, că zilele astea Mark Zuckerberg are nişte probleme. Dacă n-o fi şi wordpressul al Facebookului.

1) (doamna, shareuitoarea) “ceea ce vreau eu să spun este că nu mă interesează părerea nici unui medic sau nutriţionist din lumea asta atunci când corpul meu spune NU! oricărui aliment sau băutură sau orice ar fi. Nu există nici medic şi nici nutriţionist care să mă convingă că dacă beau/mănânc cutare sau cutare mâncare îmi face bine în timp ce eu mă tăvălesc pe jos de rău sau de durere”. (Sursa: Facebook :) )

Răspund aici, că acolo nu pot. Oare unde e problema dacă o doamnă crede că mergând la un specialist respectivul îi va recomanda alimente/băuturi care o vor face să se tăvălească pe jos de rău sau de durere? Mă şi întreb, cu oarecare milă, cine şi ce rău i-a făcut amărâtei ca să ajungă la o asemenea părere…Mă întreb, în plus, dacă comentariul meu ar fi fost: “doamnă, dar vă oblig ca de mâine să beţi 5 căni de cafea, până vă tăvăliţi pe jos de durere”…Cred, totuşi, că nu aş fi zis asta.

 

2) (tot doamna, shareuitoarea) “Sunt multe intoleranţe la alimente în lumea asta care sunt manifestate de mai puţin de 1% din populaţia globului. Ele au fost descoperite cu preţul multor suferinţe şi morţi”.

Răspund aici, că acolo nu pot. Vă închipuiţi un om cu intoleranţă la gluten căruia i se toarnă pe gât gluten cu linguriţa până la suferinţă şi asta pentru descoperirea acelui 1% intoleranţe…Sau, cine ştie, un om alergic la căpşuni sau arahide înfundat cu căpşuni şi arahide…Sau, mai rău, un om omorât cu fructoză…vă daţi seama ce viziune despre intoleranţele alimentare are doamna…cam ca pe vremea când anatomia se descoperea pe cadavre, doar că nu anatomie ci intoleranţe alimentare şi nu cadavre ci oameni vii. Dar dur, orişicum…un fel de Menghele cu căpşuni…

3) “Aşa că unicul nutriţionist pentru mine este corpul meu”. Nu-mi place să comentez alţi nutriţionişti aşa încât n-o să comentez nici corpul ei. Bonus: “eu am trecut de faza experţilor externi”. Eh, asta e, rămân experţii interni. Probabil, după o îndelungă evoluţie profesională internă, doamna îşi e propriul ortoped intern, propriul ginecolog intern, propriul cardiolog intern, în fine, propriul doctor de orice, cu expertiză internă. Bine totuşi că e sănătoasă. Organic, cum zic psihiatrii, ca să tragă o linie.

Una peste alta comentariul ei are 3 inimi, un zâmbilici şi 13 likeuri. Shareul ei la acel articol cretinoid despre cafea are 74 de share-uri de la ea mai departe (numai de la ea, vă închipuiţi câte o fi având în total, zeci de mii probabil…) şi 122 de likeuri. Doamna însăşi are blog şi, în plus, 6648 de urmăritori pe Facebook. Eu zic că e fenomenal. Mai ales că doamna e o necunoscută din Cluj-Napoca sau, mă rog, nu e mare influencer cu 6648, deşi, se vede treaba, influencer e. Mediu, sau cum se clasifică. Şi, remarcabil, are setări să poată face pe pagina personală o postare publică la care un străin tăguit să nu poată răspunde. Asta da, ceva-ceva cu digitalul ăsta ştie cu siguranţă. E expert intern în digital.

Acum un pic mai profund. Cum şi cine îşi închipuie că vreodată cândva sau cineva ar putea contracara acest fenomen al doamnei-răspândac?…Cum să crezi că ar putea vreodată apărea o masă critică de oameni normali la cap care pot contracara imensa prostie de pe Facebook şi de pe Internet în general? Eu chiar nu cred că vreodată va fi posibil şi ar trebui ca subiectul ăsta chiar să îl închidem. Aşa cum nu ne preocupă că un concert de jazz are 200 de spectatori şi unul de manele 20.000, exact aşa ar trebui să trecem peste acomodarea cu globalizarea informaţiei şi să realizăm că există proşti charismatici, prostie uşor răspândibilă, escrocherie digitală, vrăjitoare, alba-neagra din vorbe, Facebook, articole stupide care se împrăştie, oameni neinteresaţi de părerea unui specialist, oameni care le ştiu pe toate, pagina Tony Poptămaş (Dumnezeu s-o ierte, în caz că s-a dus la loc cu ecran verde), şi, desigur, tot felul de “nutriţionişti” plus, la umbra lor, “nutriţionişti interni”, ca doamna cu cafeaua.

În aşa context te poţi întreba, ca “nutriţionist” (mi-e şi ruşine să mai zic cuvântul ăsta), cum poţi continua o carieră când în digital ajungi, involuntar, să iei contact cu existanţa unui impresionant număr de tâmpiţei care le ştiu pe toate şi care, mai rău, iţi fac, zi de zi, imaginea…Pentru că, să fim serioşi, sunt convins că 99% din oamenii de genul ăsta de pe Internet îşi zic: “eh, ce să mă duc la nutriţionist, ce să-mi zică şi ăla, ştiu eu ce o să-mi zică şi, oricum, ştiu şi ce să fac fără sfatul lui…”. Din fericire digitalul e digital şi cabinetul e cabinet. Şi, cu tot digitalul ăsta, ne vedem, fiecare, de treaba lui la cabinet, cu singurii oameni care ne interesează: cei care chiar ne vor opinia. Ghinionul e că profesia e dusă în derizoriu de internauţii ăştia gen doamna de la Cluj şi, în zgomotul ăsta, e un pic mai greu să îţi spui că “lucrezi într-o ramură frumoasă”, pentru că, în realitate, când toată lumea “se pricepe” la domeniul tău, foarte special nu te poţi simţi. Această concluzie nu e, nici ea, tristă. E pura realitate. Să practici nutriţie în România şi în aşa atmosferă nu e vreo mare onoare. Ba chiar e muncă dublă. La consultaţii ai de dat sfaturi şi mai ai şi de combătut idei cu care vin oamenii de acasă, de-a gata fabricate pe Internet. Gen: “cafeaua e o otravă iar accelerarea de tranzit e de fapt acţiunea corpului de a elimina otrava numită cafea”…“Aşa e, domnule doctor, e adevărat?…”