Una din întrebările care au legătură cu nutriţia şi la care răspunsul este foarte complicat este: “ar ajuta să iau colagen?” iar asta în diferite situaţii: multe din ele aparţinând domeniului reumatologiei, unele dermatologiei, chiar în unele situaţii din ramura mea se pune problema, de exemplu în ulceraţiile diabetice. Soluţii topice cu colagen şi celuloză fac parte din unele strategii de tratament pentru unele tipuri de ulceraţii ale piciorului. Dar întrebarea majoră care se pune e următoarea: presupunând că dacă am injecta sau aplica colagen într-o anumită zonă de interes (piele, articulaţii, răni) am obţine beneficii, avem garanţia că suplimentul oral cu colagen pe care l-am lua ar ajunge exact unde avem nevoie? Aceasta e întrebarea la care încerc să răspund în acest articol.

CE ESTE COLAGENUL ŞI CE ROLURI ARE ÎN CORPUL UMAN?

Colagenul este o proteină prezentă în numeroase organe şi ţesuturi în corpul uman, unde joacă rol structural, în principal în ţesuturile conjunctive. Colagenul formează reţele de structură, cam ca o plasă sau, pentru iubitorii de plante, ca nişte liane sau “glicine” (Wisteria) care cuceresc un gard. Molecula de colagen este de fapt un triplu helix, ca o codiţă impletită (ADN-ul, spre comparaţie, e un dublu helix) format din 3 lanţuri ce cuprind 4 aminoacizi: glicină, prolină, hidroxiprolină şi hidroxilizină (iar fiecare al treilea în înlănţuirea lor e glicina). O “ramură” de colagen se aşează tridimensional, fixată de nişte “poduri” de hidrogen, în plus ramurile se încrucişează între ele şi se şi stabilizează cu unele molecule de zaharuri, prin glicozilare. Prin această structură tridimensională colagenul formează o reţea care conferă şi stabilitate dar şi elasticitate ţesuturilor de legătură (conjunctive) din diferite organe.

Rolurile colagenului sunt strict legate de particularităţile “arhitectonice” descrise înainte, şi care cuprind şi diferite subtipuri:
• COLAGENUL TIP I este cel mai abundent în corpul uman, el se aranjează în fibre puternice şi flexibile în piele, tendoane, ligamente, oase şi alte structuri ale ţesutului conjunctiv;
• COLAGENUL TIP II este cel din cartilaje, structuri care au rol de amortizare, de “pernă” în interiorul articulaţiilor;
• Colagenul tip III şi IV şi alte tipuri (sunt aproximativ 20 de tipuri de colagen) fac parte din structurile organelor, membranelor, vaselor de sânge etc.

CE AFECŢIUNI SUNT ASOCIATE CU DEFECTE FUNCŢIONALE SAU STRUCTURALE LEGATE DE COLAGEN?

Numeroase afecţiuni şi alte situaţii medicale sunt legate de colagen:

• IMBĂTRÂNIREA PIELII, RIDURILE. Cu înaintarea în vârstă producţia de colagen scade şi reţeaua formată de colagen devine mai dezorganizată, e ceea ce duce la riduri, la îmbătrânirea pielii. De altfel primul remediu pentru aceste situaţii, utilizat în dermatologie / chirurgie estetică de câteva decade este utilizarea de soluţii de umplere dermică (“fillere”) cu colagen.

• VINDECAREA ÎNTÂRZIATĂ A RĂNILOR, COMPLICAŢIILE DIABETULUI. Diferite anomalii ale metabolismului colagenului există în diabetul zaharat, unele din ele sunt legate de o producţie defectuasă iar altele, frecvente în diabetul dezechilibrat, sunt legate de produşii avansaţi de glicare (AGE, Advanced Glycation End-products) care se “lipesc” de proteine, inclusiv de colagen, făcându-le mai rigide. E unul din motivele pentru care insistăm pe echilibrarea diabetului la niveluri la care apariţia acestor păcătoşi AGE să fie ţinută sub control: când glicemiile sunt mari se generează tot mai multă “rugină metabolică” cum spun eu acestor AGE.

• BOLILE REUMATOLOGICE: COLAGENOZELE / CONECTIVITELE. O serie largă de boli reumatologice e legată de anomalii ale ţesuturilor conjunctive şi, în mod specific, ale colagenului. În unele din aceste boli sistemul imun atacă ţesuturile conjunctive, ţesuturile bogate în colagen, din aceste motive ele sunt încadrate la “colagenoze”. Afecţiuni din categoria colagenozelor sunt: lupusul (lupusul eritematos sistemic), sclerodermia, dermatomiozita: în aceste boli există inflamaţie şi atacuri imune asupra unei serii largi de ţesuturi. Colagenozele fac parte dintr-o familie mai largă de boli ale ţesutului conjunctiv numită “conectivite” (şcoala franceză utilizează mai mult acest termen), care cuprind artrita reumatoidă, sindromul Sjogren, spondilita anchilozantă, diverse vasculite etc.

• SINDROAME GENETICE CU AFECTAREA COLAGENULUI. Sindromul Ehlers-Danlos este boala genetică caracterizată prin articulaţii hiperflexibile / hiperelastice. Ţesutul conjunctiv este atât de “moale” încât nu mai ţine “legate” articulaţiile, pielea, chiar şi vasele de sânge (pe vremuri diferite cazuri de sindrom Ehlers-Danlos erau utilizate inclusiv în circ – desigur ceva neetic în prezent – tocmai pentru flexibilitatea spectaculoasă a articulaţiilor). Sindromul Marfan, de asemenea, include astfel de anomalii ale ţesuturilor conjunctive şi colagenului, unele implică pereţii vaselor de sânge, în principal ai aortei, care poate suferi prin anevrism şi disecţie.

AR AVEA O LOGICĂ APORTUL DE COLAGEN PRIN ALIMENTAŢIE?

Aparent da, ne-am putea gândi că dacă avem o problemă a colagenului intern, dând “din afară” colagen am putea să compensăm din defectele interne. De altfel unele studii chiar s-au aplecat asupra acestui tip de intervenţie, sperând la remedierea unor simptome specifice bolilor reumatologice ce implică ţesuturile conjunctive / colagenul. Din păcate datele nu au fost până în prezent suficient de puternice pentru a susţine ca practică universală recomandarea unei nutriţii cu aport mare de colagen alimentar sau suplimentarea. Unele studii nu au arătat deloc beneficii, unele au arătat beneficii dar nu au fost suficient de “puternice” ca metodologie pentru a extrapola. Explic în paragraful următor de ce se întâmplă aceste lucruri. E legat de faptul că poarta de intrare e sistemul digestiv şi colagenul nu ajunge direct acolo unde este nevoie de el, aşa cum e cazul injectării unui filler sau aplicării unei soluţii topice (cremă/unguent).

CUM SE METABOLIZEAZĂ COLAGENUL ALIMENTAR? CARE SUNT CAPCANELE ADMINISTRĂRII ORALE? CARE SUNT EVENTUALELE MECANISME POZITIVE?

Partea complicată a utilizării colagenului oral e următoarea: colagenul alimentar / suplimentele ar avea de parcurs următorul traseu ca să ajungă la un ţesut ţintă: ar trebui să “intre” prin sistemul digestiv, prin intestine, apoi să fie “dus” acolo unde ar fi nevoie, să zicem o articulaţie cu un cartilaj defect. Dar cum putem avea garanţia că se va întâmpla asta?

Colagenul alimentar este metabolizat, ca orice proteină, prin degradare. Apoi corpul ar putea lua “micile cărămizi” obţinute din degradare şi ar putea reface colagenul “intern”. Ceea ce numim “sinteză de novo”, “de la zero”. De fapt nu de la zero, ci de la aminoacizii necesari, împreună cu restul “împachetării” spre forma tridimensională: punţile de legătură, adăugarea de zaharuri. Celulele care constituie “fabrica” de colagen se numest fibroblaşti.

De fapt prin consumul de colagen alimentar lucrul care se face este furnizarea de materie primă pentru „colagen nou”. Aceasta este legătura dintre colagenul oral şi cel care se fabrică în articulaţii, piele etc. Vestea bună e că la un consum de colagen „din exterior” există unele date că s-ar stimula producţia internă de colagen. Vestea rea e că e extrem de greu de cuantificat şi datele actuale nu sunt extrem de puternice în această direcţie (deşi nici în cea inversă).

SURSE DE COLAGEN

Sursele de colagen alimentar sau ca supliment sunt exclusiv animale. Măduva osoasă, organele, gelatina: sunt toate surse de colagen. Gelatina chiar e un foarte interesant ingredient, pentru că e şi sănătos şi util cofetarilor, bucătarilor. Gelatina e, de fapt, colagen. O versiune mai bună decât colagenul “de-a gata” e reprezentat de versiunile (ca supliment) de colagen sub formă de peptide, adică “bucăţi de colagen”: ele sunt mai biodisponibile (corpul le ia mai uşor) decât colagenul integral, care necesită “mai multă prelucrare” pentru a fi preluat.

SUNT VEGANII MAI EXPUŞI LA BOLILE LEGATE DE COLAGEN DIN CAUZA ABSENŢELOR SURSELOR ANIMALE?

Nu. Absenţa colagenului “de-a gata” nu înseamnă că nu se fabrică colagen “nou” în corp. Dacă piesele de formare a lui sunt disponibile, respectiv aminoacizii (dar şi unii co-factori, precum vitamina C) corpul ştie să facă colagen şi fără să-l ia de-a gata.

CONCLUZII. E SAU NU INDICAT CONSUMUL DE COLAGEN DE-A GATA SAU DE SUPLIMENTE CU COLAGEN?

Nici-nici, conform datelor ştiinţifice după rigorile actuale, nici în general nici în cazul unor boli cu suferinţă a ţesutului conjunctiv/colagenului, în mod particular cele articulare. În sensul următor: nici nu se pot garanta sau prezice rezultate dar nici nu există vreun argument împotrivă, ceea ce tradus în limbaj simplu s-ar putea formula aşa: “se poate încerca”. Unele beneficii sunt semnalate, unele date medicale arată că un consum oral ar putea stimula sinteza endogenă.

În final doresc să fac şi o menţiune personală: o mare parte din conţinutul acestui articol are de-a face cu boli reumatologice şi autoimune şi, chiar cu titlu de “publicitate” vreau să spun că sunt mândru să lucrez în clinica Asteco cu un foarte puternic departament de reumatologie şi că învăţ mereu multe de la colegele mele – Dr. Ana Munteanu (Petcu) şi Dr. Livia Puşcaş – cu privire la acest spectru de boli, colagenozele/conectivitele care are şi componentă inflamatorie, şi imună, care se intersectează adeseori cu diabetologia (avem multe cazuri comune – persoane care au şi diabet şi boli reumatologice) şi care reprezintă, după părerea mea, unul din cele mai interesante teritorii din medicină, per total. Cum frumos am auzit-o pe colega mea Ana Petcu spunând la susţinerea lucrării de doctorat -pe tema sclerodermiei, o boală din acest spectru-): “cine ştie colagenoze ştie multă medicină”.

Dr. A. Copcea
13 mai 2023

Articolul este publicat în paralel pe blog şi pe pagina de Facebook: https://www.facebook.com/doctoradriancopcea/