Această postare e uşor de citit şi, sper, utilă. E despre sfaturile care conţin sintagma “cu moderaţie”. Cu siguranţă nu sunt singurul medic sau nutriţionist din spaţiul public care are “alergie” (metaforic vorbind, desigur) când aude pe cineva vorbind despre “moderaţie”. O să expun acum rapid de ce sunt eu foarte deranjat de acest cuvânt. Din multe motive. Unul foarte important e că mesajul “cu moderaţie” nu înseamnă nimic fără ceva suplimentar. Ce înseamnă moderaţie pentru pâine? 50 de grame? 150 de grame? Dar pentru fructe? 300 grame? 800 de grame? Dar pentru zahăr? Dar nu cumva cine spune „consumaţi cu moderaţie” de fapt formulează prost ideea: „încercaţi să reduceţi”?. Ce e foarte interesant e că dacă chiar vrem să facem recomandarea „cu moderaţie” şi să fie şi o recomandare corectă….ea se potriveşte chiar pentru foarte puţine situaţii. Ba aproape că singura situaţie în care e definită clar moderaţia în nutriţie e la consumul de alcool. Acolo e definit un astfel de „consum moderat” care derivă din nişte noţiuni ştiinţifice, şi anume dintr-o curbă numită „în formă de J” care spune că în raport cu o anumită situaţie a nu consuma e chiar mai rău decât a consuma moderat: aceasta e situaţia interesantă ce leagă consumul de alcool de riscul cardiovascular: pare că un consum moderat e chiar benefic în raport cu lipsa consumului. Deşi aceste noţiuni sunt reconsiderate în prezent, aceasta ar putea fi baza ideii de consum moderat şi chiar a formulării unor sfaturi precise. De exemplu pentru americani consumul moderat de alcool e definit ca „două porţii” de alcool pe zi la bărbaţi si de o porţie pe zi la femei, „o porţie” fiind 330 de ml de bere 5% sau 150 ml de vin 12% sau 40 de ml de tărie 40%. La alcool există altă discuţie interesantă: aceste efecte benefice pe o parte ar putea veni „la pachet” cu efecte nocive pe alte părţi, spre exemplu alcoolul este legat clar de riscul unor cancere, de unele boli de ficat şi chiar de probleme psihologice (dependenţa fiind un motiv foarte clar pentru a contraindica alcoolul, contrar unor potenţiale beneficii cardiovasculare). De aceea recomandările oficiale recurg mereu la diplomaţie: „celor ce aleg sa consume alcool le recomandăm să se limiteze la un consum moderat”, adică cel mai sus definit.

Altfel, poate extrem de puţine situaţii se potrivesc ideii de consum moderat. Eu aş nominaliza aici ouăle şi oleaginoasele/uleiurile şi aş lăsa intr-un colţ separat cu „deschis la discuţii” freshurile de fructe şi voi explica de ce. Altfel pe mine niciodată nu mă veţi auzi nicăieri în spaţiul public îndemnând la moderaţie Asta pentru că dacă am ceva de recomandat, o voi face un pic mai clar de atât.

Explic acum mai la obiect de ce nu văd bună ideea de „moderaţie” în raport cu diferitele grupe de alimente sau de nutrienţi…

1. Pâinea şi, în general, carbohidraţii. Pâinea poate ne-ar veni în minte printre primele candidate la „consumaţi moderat”. Prea multă pâine aduce prea multe calorii, prea mulţi carbohidraţi…Dar zero pâine? Păi zero pâine consumă, să zicem, chinezii. Şi asta nu înseamnă nimic. Dacă nu mănânci pâine şi mănânci orez (sau, pe teritoriul nostru: mămăligă) e acelaşi lucru. Dar dacă mănânci: „moderat pâine” + „moderat orez” + „moderat mămăligă” + „moderat cartofi” atunci ce-ai realizat? De fapt capcana pe care am introdus-o un pic sub formă de glumă e că aceste categorii de alimente trebuie privite în ansamblu pentru că ce contează în diabetul tip 2 sau în obezitate e de fapt suma lor, nu unul anume. În cazul ăsta e chiar potrivit să zicem „moderat suma lor” dar atunci mai bine nu mai zicem că e prea complicat. Dar hai să zicem că putem să ne gândim la moderat în raport cu această grupă mai mare care conţine pâinea, dar, altfel, m-aş feri să recomand moderaţie la fiecare din acestea în parte, că moderat + moderat + moderat s-ar putea face destul de mult Mai ales neavând vreo cifră pentru „moderat”. Iar această grupă mai conţine fructele, care sunt chiar destul de încâlcite pentru diverşi nutriţionişti moderni De freshuri nici nu mai zic cât de tare încurcă lumea, nu doar pe oamenii simpli dar şi pe unii nutriţionişti.

2. Fructele. „Consumaţi moderat fructe” e un sfat prost după părerea mea. De ce moderat? De ce nu „consumaţi multe fructe”? Aici e o problemă care mă uimeşte de ani buni: lumea e speriată de nutriţioniştii de Internet în raport cu fructele, par un bau-bau. Dar fructele sunt sănătoase (unele mai mult ca altele…) în general, fructele şi legumele, grupat (am povestit în altă postare că unele legume sunt de fapt fructe: roşia, vânăta, castravetele etc.) sunt benefice în multe feluri pentru sănătate. Au roluri antioxidante, au vitamine, au legături dovedite cu scăderea riscului cardiovascular. Iar invers: s-a cercetat ce se întâmplă cu populaţiile cu rate mari de obezitate, de exemplu americanii, şi a reieşit că la aceste populaţii consumul de fructe şi de legume e foarte mic. Şi de aici tot ce e instituţie serioasă în nutriţie ÎNCURAJEAZĂ consumul de fructe şi de legume. Şi asta fac şi eu. De obezitate din prea multe fructe sau din prea multe fructe sau legume nu s-a auzit. Pe de altă parte: da, observăm şi noi la cabinete diferite sezoane de hiperglicemie de la fructele dulci…şi atunci mai îndemnăm şi noi, în mod individual, la „moderaţie” dar o facem foarte clar şi la obiect şi individual. Altfel o recomandare de acest tip la modul general, mai ales inducând ideea că fructele ar fi rele, e total neprofesionistă.

3. Dulciurile. Eh, aici „consumaţi cu moderaţie” e de fapt ca moldovenescul „stai oleacă”. Păi dacă stai…stai. Cei ce vor să zică „consumaţi cu moderaţie” vor să fie mai blânzi în a zice „încercaţi să reduceţi”. De fapt recomandările serioase de nutriţie sunt un pic mai clare: „încercaţi să reduceţi zahărul”. E mult mai clar. Altfel: da, există o definiţie pentru cât e acceptabil: 10% din calorii sub formă de zaharuri adăugate dar ce înţelege cineva care doreşte un sfat practic? Câtă lume ştie că „moderat” la zaharuri e până în 10% din calorii, adică din 2000 de kilocalorii (kcal) până în 200 kcal. Ba chiar s-au dus şi mai jos cardiologii americani…la 150 kcal, la 100 de kilocalorii…Dar nu mai uşor zicem noi: „încercaţi să evitaţi” şi poate cineva care face de fapt exces va nimeri din greşeală în „moderaţie”?

4. Ouăle. Eh, la ouă eu sunt pentru moderaţie E excepţia mea preferată. Adică un ou pe zi. Adică 7 pe săptămână. Prin prisma datelor recente cam pe aici e moderaţia. Sau 4-8/săptămână in alte circumstanţe. Dar, ca idee, aici se potriveşte „moderaţia” pentru că de fapt ouăle sunt alimente foarte sănatoase, foarte hrănitoare. Da, eu sunt din nutriţioniştii care încurajează consumul de ouă. Cu tot cu gălbenuş. Şi de ele e de povestit, că-s multe neînţelegeri aici. Ba legate de colesterolul din gălbenuş, ba legate de o recomandare de 2-3 ouă pe săptămână care se transmite în România din moşi-strămoşi nutriţionişti şi nimeni nu ştie de ce

5. Uleiurile şi oleaginoasele. Aici e a doua situaţie în care sunt pentru „moderaţie”, asta pentru că de fapt din aceste categorii se culeg nutrienţi interesanţi…totuşi prea mult, odată ce ai adus cât e nevoie, incepe să vină cu dezavantaje. De exemplu caloriile. Altă poveste frumoasă şi aici, cu uleiurile, pentru postări viitoare. Dar las de la mine şi pentru uleiuri şi seminţe/nuci ideea de moderaţie. În ideea că chiar e bine să introducem categoria pentru diferite beneficii. Zero nuci, de exemplu, nu e mai bine decât 20-30 de grame de nuci/zi. Zero nu aduce mari beneficii în această situaţie, dar „moderat” aduce.

6. ALTELE. Eh, la altele de fapt avem noi, cei ce ne ocupăm mai concret de nutriţie, unele probleme. Moderaţie la brânză ce înseamnă? De fapt aici e de discutat un pic mai pe bucăţele. Consumaţi moderat brânză ar trebui să fie de fapt separat în două. Pentru că ce ar putea pune probleme la brânză şi la carne e partea de grăsime. Contrar unor teorii, proteina animală chiar nu pune şi nu are cum să pună nicio problemă. E o proteină: intră în corp, corpul o dezasamblează şi apoi asamblează ce vrea din aminoacizii extraşi. Dar grăsimea: da. Aici e discuţie mai lungă, pentru că grăsimea animală, cea saturată, e legată de LDL-colesterol (iar reducerea grăsimilor saturate reduce LDL-colesterolul). Aici pentru cei avansaţi în ale nutriţiei există extrem de interesante date, mai ales recente, care pun in discuţie astfel de legături, pentru că pot apărea unele paradoxuri. Grăsimile saturate pot creşte dimensiunea particulelor LDL şi asta le face mai puţin periculoase decât particulele mai mici (care intră mai uşor în peretele arterial) dar aici suntem deja pe un teren academic. Per total s-a menţinut în toate recomandările mondiale ideea că grăsimile saturate sunt de redus, mai ales că sunt date cu beneficii ale unor alte grăsimi ce le-ar putea lua locul…de exemplu uleiul de măsline extravirgin (sper să nu uit să explic şi ce înseamnă extravirgin) sau grăsimile omega-3 (peştele şi oleaginoasele).

De fapt ce vreau să transmit prin postare…A invita la „moderaţie”, dacă nu e ceva foarte precis cum am explicat la alcool, ouă şi seminţe/uleiuri, eventual la carbohidraţii totali e un sfat prea vag. Eu îl aud uneori la unii nutriţionişti care vor să scape mai uşor de o întrebare sau să închidă amical o polemică Dar il mai aud şi la unii mai nepregătiţi sau mai leneşi. Eu, recunosc, scriu „consum moderat” pe diferite hârtii ale pacienţilor, de fapt prin el definesc categoria „cântărit” şi apoi explic şi logica. Dar, altfel, îndemnul la moderaţie se prea poate interpreta individual. Întrebaţi un român cât alcool bea şi poate veţi auzi un răspuns de tipul „ca tot omul”. Un fel de „moderat”. Poate 100 de ţuică şi o jumătate de sticlă de vin.

Deci…cu un pic de bună dispoziţie de sâmbătă seara…vă sfătuiesc să nu vă bateţi prea capul cu cei ce recomandă moderaţie. Că nimeni nu ştie bine ce înseamnă. Iar cei ce poate chiar ar şti nu fac postări aşa lungi să explice „Moderaţie” e doar un fel de „facem să fie bine” în rândul sfaturilor de nutriţie