Pentru că încep să apară sub diferite postări diferite întrebări ale căror răspunsuri pot fi interesante pentru mai multă lume, o să reiau răspunsul pe care l-am dat sub una din postări la următoarea întrebare : « am diabet tip 2, am făcut tratamentul x, am slăbit 18 kilograme, pot intra în remisie ? ».

Ce trebuie foarte bine înţeles este conceptul de remisie. El are de fapt mai multe faţete. Cea mai frecventă este evoluţia bună a diabetului, cu normalizarea glicemiilor, utilizând diferite tratamente, iar la tratamente numărăm: dieta (Da, dieta este un tratament propriu-zis!), activitatea fizică şi medicaţia. Multă lume poate să se refere la această situaţie în felul următor: „nu mai am diabet”. Această interpretare nu este cea corectă, cea corectă este „diabetul este sub control”, „diabetul este echilibrat”. Indiferent cum spunem acestei situaţii, situaţia este cea pe care o dorim tuturor.

Una din variantele acestei situaţii de normalizare a glicemiilor / hemoglobinei glicate (HbA1c) este (şi e cea de dorit!) cea în care persoana în cauză scade foarte mult în greutate. Şi în această situaţie eu pe scrisorile medicale scriu foarte clar: „diabet echilibrat prin scădere în greutate”, scăderea în greutate este cea care a adus rezultatul bun. Dacă o persoană scade MULT în greutate, aproape universal valorile de glicemie scad, hemoglobina glicată scade şi e foarte tentant să-şi spună „am scăpat de diabet”. Aceasta este şi situaţia foarte mult expusă în reclamele „operaţiilor de diabet” care sunt de fapt operaţii de slăbit în principal dar cu efecte colaterale pe diabet (favorabile). Atât operaţiile care sunt acum cu multă reclamă, cele din Turcia (transpoziţie ileală / bipartiţie gastrică) cât şi cele clasice (bypass gastric / gastric sleeve) aduc aceste efecte spectaculoase în multe cazuri de diabet, chiar înainte de scăderea în greutate: sunt efecte reale şi care pot fi puse în cuvinte şi în felul „diabetul intră în remisie” dar, din nou, exprimarea medicală corectă este „diabet echilibrat post-chirurgie bariatrică”. De fapt ideea de remisie este definită prin stadiul în care nu se utilizează medicamente şi hemoglobina glicată este sub 6% (acesta este criteriul folosit cel mai des), dar, de fapt, termenul de „remisie” în acest caz e unul relativ. Cum putem să mai explicăm mai simplu: am putea zice că persoana cu 20 de kilograme mai mult avea diabet iar persoana cu 20 de kilograme mai puţin nu prea-l mai are 😊 Adică, de fapt, îl are dar corpul său face faţă cu măsurile din prezent (dieta, mişcarea, eventual efectele unei operaţii de slăbit, indiferent că cineva i-a zis respectivei operaţii „ operaţie de diabet”). Ce subliniez aici este că o intervenţie are loc: dieta nu mai e cea rea care era din perioada glicemiilor mari, mişcarea probabil e mai multă, între timp probabil au fost terapii care au şi ajutat la o evoluţie bună a diabetului.

Dealtfel un principiu foarte important al tratamentului este că, odată ajunşi în ţintele de tratament care sunt individuale (în general HbA1c sub 7% sau în zona lui 7%) nu există motive prin care valori mai mici ar mai aduce beneficii. 6% nu este cu mult mai bun decât 7%, nici 5% nu este cu mult mai bun decât 6%. Ar părea că teoretic ar fi, dar practic graficul de complicaţii e destul de liniar până spre 7% şi apoi creşte semnificativ cu fiecare 1% în plus, dar peste 7%. Chiar şi pragul de definire pentru diabet s-a fixat analizând pe milioane de probleme care sunt valorile de glicemie care se corelează cu apariţia complicaţiilor.

O altă situaţie este DEBUTUL diabetului cu valori foarte mari. Asta pentru că sunt mai multe variante de debut – extremele fiind debutul foarte lent (glicemii care cresc de-a lungul anilor, dar numai câte puţin) şi debutul agresiv – cel în care apar simptome intense: urinare în cantităţi mari, sete, consum foarte mare de lichide, scădere în greutate, ameţeală, tulburări de vedere etc. (voi posta separat despre simptomatologia diabetului). În situaţia 2, cea cu debutul agresiv, adeseori se prescrie insulină (eu prescriu aproape întotdeauna şi explic imediat de ce) şi se obţine o ameliorare spectaculoasă şi efecte foarte bune în timp. De fapt e un moment propice pentru o acţiune „mai dură”, care dă rezultate pe termen lung. Şi aici o persoană care avea glicemii foarte mari şi s-a echilibrat cu insulină, apoi s-a scos insulina (aceasta este situaţia uzuală) ar putea gândi că „s-a vindecat” sau „a intrat în remisie” dar de fapt ce s-a întâmplat e că s-a echilibrat foarte bine diabetul. Şi doctorul n-a folosit şi e puţin probabil să folosească cuvântul. Dar da: debutul de diabet, oricum ar fi, e un moment extrem de important în evoluţia bolii: un tratament foarte conştiincios cu toate armele posibile aduce mari beneficii pe termen lung.

Dintre toate situaţiile de mai sus, cea mai importantă care se poate asocia ideii de „remisie” este scădera în greutate, mai ales scăderea mare în greutate. Atunci au loc fenomene pozitive foarte importante care pot da această idee de „remisie”.

Nu am scris pentru a lua din optimismul persoanelor care ajung să-şi ţină excelent sub control diabetul şi care utilizează cuvântul „remisie”, de fapt indiferent cum spunem situaţiei ea e una excelentă şi de dorit.

Aceasta este explicaţia neutră cu privire la acest concept, de remisie. E o evoluţie foarte bună, nu e dispariţia bolii, dar cum omul care e „în remisie” e diferit de cel la care s-a declanşat boala…nu ne deranjează în niciun fel ce cuvinte se folosesc pentru situaţia aceasta. Dacă un cuvânt de acest tip aduce mai multă încredere, mai mult optimism persoanei…e foarte bine…de ce nu…Poate o astfel de perioadă să ţină foarte mulţi ani şi atunci e o veste excelentă pentru cei ce au reuşit! Şi e o situaţie demnă de felicitări. Totuşi, indiferent că se folosesc sau nu medicamente, ţinutul sub control al diabetului şi asigurarea unui risc minim de complicaţii rămân scopul pe termen lung.