Dr. Adrian Copcea

Blog şi articole medicale

Când ştii că slăbitul merge bine?

Scrie un comentariu

Voi expune in acest articol un principiu care cred că e bine să fie cunoscut cu privire la reperele practice pe care le poţi avea în domeniul slăbitului referitor la intervenţie. Si trebuie pornit cu cea mai simplă întrebare din domeniul slăbitului : « fac ce trebuie ? sunt pe drumul cel bun ? cât timp trebuie să fac dieta asta ? ». Cam de aici trebuie pornite gândurile. In principiu există, cumva, diferite aşteptări setate de fiecare persoană : cei mai mulţi ar dori (şi aş dori şi eu) să obţină rapid greutatea bună şi ea să rămână aşa. Ar fi formidabil. Dar, din păcate, biologia corpului nu ajută. Tocmai pentru că această biologie nu ajută există obezitatea la cotele trecute de mult de nivelul de « alarmant » in lumea occidentală. Odată ajuns la greutăţi mai mari, la obezitate, corpul suferă anumite dereglări hormonale / de neurotransmitători şi de comunicare între organe (pancreas / tub digestiv / creier / adipocite etc. care nu sunt uşor de remediat. In primul rând nu există un revers unu la unu cu boala : acumulările se fac cu mâncare (obligatoriu) pe un fond biologic care e « setat să depună », ca să o zic simplificat. De ce : inclusiv pentru că mâncarea în sine (da : zahărul, mâncărurile ultraprocesate, dense caloric, inutile, goale nutritiv, consumate de plăcere, de supărare, de prea multă dezorganizare etc.) ajunge să deregleze direct mecanismele menţinerii greutăţii. Intre ele : apetitul. De fapt obezitatea (dar şi alte depuneri de grăsime intermédiaire, chiar în interiorul normalului sau în zona supraponderii) e o dereglare a metabolismului energetic, care implică întotdeauna alimente care dau mai multă energie (calorii) corpului, iar corpul stochează, DEPUNE, energia ca grăsime. Aceasta este boala, de fapt, iar reversul, din păcate, nu decurge la fel, pentru că la CONSUMUL energiei, grăsimea depozitată nu mai e prima care vrea să plece. Cumva apare un nou organ endocrin, grăsimea (da, şi grăsimea e o « glandă », ca şi multe alte organe despre care târziu s-a aflat că sunt şi glande : stomacul, inima etc.) care se apără foarte bine. Da, toate glumele cu grăsimea care nu vrea să plece sunt bune şi corecte 😊 Se duc neuronii…se duce colagenul…se duc toate, mai puţin grăsimea. Se pare că e înscris în codul genetic şi trăim o mare discordanţă între setarea noastră de a depune pe foamete şi mediul actual care e exact opusul foametei. Si, din păcate, obezitatea nici măcar nu apare cu alimente naturale, să zici că « acum avem mâncare », ci apare cu, practic, prea adesea înlocuitori de alimente naturale, mai precis cu diverse gustări / sucuri pe care le consumăm în cantităţi mari, nepotrivit cu orarul, cu activităţile etc. De exemplu consumăm grăsime de palmier din biscuiţi, o grăsime de care nu avem nevoie, poate consumăm o patiserie sau ceva ultraprocesat din care corpul n-are prea multe să-şi ia pentru a utiliza ci, dimpotrivă, are cam multe de luat spre a transforma în grăsime, în lipsă de alte utilizări mai bune…şi tot aşa. Unde vreau sa ajung : combinaţia de predispoziţie genetică cu mâncatul prost aduc depunere de grăsime şi dereglări hormonale/neuroendocrine. Bonus dereglări ale florei intestinale. Aceste dereglări sunt profunde.

In acest context, ce se întâmplă mai departe ? Se întâmplă că o persoană cu astfel de probleme îşi doreşte remedierea lor. Ai depus grăsime : în mod firesc îţi doreşti eliminarea ei. Din păcate de cele mai multe ori răspunsul simplu de eliminare a grăsimii e dieta, dieta severă cel mai adesea. Disperarea face foarte multe persoane să-şi zică : « eu nu mai suport grăsimea asta, nu mai mănânc nimic ». Aşa apar primele diete, care aduc primele scăderi în kilograme. Apoi ce se întâmplă? Trece dieta…vin la loc kilogramele. Mai multe dacă dieta a fost proastă. Si tot aşa. Yo-yo. Cei ce fac mereu diete ştiu foarte bine ce zic. Unde e greşeala în acest tip de evoluţie ? E în nefirescul dietei de slăbit în raport cu persoana : de fapt nu înformetarea era soluţia ci reglarea mecanismelor defecte. Iar înfometarea nu doar că n-a reglat mecanismele defecte, ba, dimpotrivă, a activat încă alte mecanisme. Cel mai adesea a scăzut metabolismul la un aşa nivel încât şi o dietă cu « mai nimic » fie nu mai slăbeşte, fie începe să îngraşe. Aceasta este experienţa foarte multora. Dar cum, de fapt, ar fi trebuit acţionat ? Aici e arta ştiinţelor nutriţiei. Ar fi trebuit acţionat în aşa fel încât organismul să nu mai ia încă o lovitură, de la dietă (aşa cum a luat una, prin multe kilograme depuse, de la mâncarea multă şi proastă…), ci, dimpotrivă, să intre într-o stare de funcţionare mai bună. Cum spuneam : boala e una a unui metabolism foarte complicat, metabolismul energetic, un metabolism ce implică multe substanţe. A regla acele substanţe (de exemplu leptina, insulina, grelina, hormonii intestinali, mediatorii apetitului) ar fi mult mai constructiv pe termen lung decât a provoca încă un set de hormoni şi mediatori- cortizolul, epinefrina etc.. Si cum se face asta ? Dând corpului nu o dietă cât mai drastică ci una cât mai sănătoasă. Iar « sănătos » la o dietă voi explica imediat. Iar o dietă mai sănătoasă, dar obligatoriu hipocalorică, ce va face ? Va face următorul lucru : va determina, în contextul potrivit, corpul să aleagă grăsimea din depozite drept combustibil. Contrar depunerii, care e uşoară, alegerea drept combustibil a grăsimii nu e o prioritate pentru corp, doar « dresat » va face asta.

Si cum extragi, de fapt, grăsimea cel mai bine ? Cel mai bine o extragi armonizând hormonii mai înainte menţionaţi, făcându-i să lucreze normal şi ducând metabolismul energetic în faza « de slăbit ». Iar hormonii apetitului, hormonii implicaţi în metabolisme, inclusiv ai celulei grase (insulina, leptina), hormonii foamei (grelina) răspund bine la semnale chimice venite de la mâncare şi de la încă doi actori foarte importanţi : activitatea fizică şi starea psihică. Aici se poate închide frumos o ecuaţie care să readucă normalul şi să mute butonul metabolismului energetic spre slăbire.

Si cum ştii că ai mutat acel buton ? Cum ştii că eşti pe calea cea bună ? Stii asta când deja slăbeşti într-un ritm anume, când deja simţi că mesele îţi pică bine : că ai mâncat atunci când trebuie şi cât trebuie, că nu mai ai foame mereu sau că nu mai eşti în starea ciudată de a nu simţi niciodată foamea. Iar pentru asta e de multe ori nevoie de autocunoaştere şi, de multe ori, ajută şi discuţia cu un specialist care, cu o altă imagine globală a acestor probleme, poate veni cu sfaturile care să aducă cele mai multe beneficii. Si pe care, poate, nu le vezi singur. Cum ştii că NU eşti pe direcţia bună ? Stii asta când abia aştepţi să se termine dieta, când abia aştepţi să mănânci din lista de interzise, ştii asta când nu mai ai răbdare, când nu mai vezi luminiţa de la capătul tunelului pentru că ba nu se porneşte slăbitul, ba merge prea încet. Sau când te simţi rău de la dietă.

Ca să nu rămână impresia că e extrem de greu, pentru că e doar moderat greu 😊 de fapt dietele care aduc rezultate sunt « stil de viaţă », în sensul că sunt rutine pe termen mai lung. Nu-mi place deloc ce a ajuns sintagma « stil de viaţă », e un fel de cuvânt de marketing care e pus în reclame ca să nu fie scris « e o dietă banală » 😊 Nimeni din cei ce vând « stil de viaţă » nu întreabă persoana când i-ar fi mai bună o masă consistentă, când una mai uşoară, când ar putea lipsi mese, când şi ce ar pica bine şi unde, ce îi place persoanei, ce o motivează, cum îi e orarul, cum îi sunt posibilităţile….Dar dacă cineva îşi pune aceste probleme într-un cabinet : atunci drumul e bun. Dacă o persoană, chiar şi fără specialist, se autoanalizează şi găseşte, singură, soluţiile : atunci drumul e bun. De cele mai multe ori nutriţioniştii sunt o sperietoare tocmai pentru că lumea crede că nutriţionistul îi va recomanda ceva greu de făcut, dacă nu imposibil. Nu, asta n-ar trebui să se îmtâmple, de asta în ghidurile noastre medicale există o sintagmă foarte frumoasă : « optimizarea stilului de viaţă ». De ce îmi place sintagma asta e că ea presupune că te interesezi care e stilul de viaţă al persoanei şi încerci să-l optimizezi. Nu încerci să vinzi « stil de viaţă » la cutiuţă, cum pare că se vând multe diete în ziua de azi.

Publicitate

Autor: Copcea Adrian

Medic primar diabet, nutritie, boli metabolice. Director medical Centrul Medical Asteco, Cluj-Napoca.

Comentarii la articol: (pot fi publicate anonim, dar necesita email, care nu va fi publicat)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s