Incep prin a spune, din nou, că nu sunt interesat de vreun conflict direct cu doctoriţa care a spus despre mezeluri că sunt o « supercarne». Mi s-a propus şi un spaţiu într-o publicaţie mare, aleg totuşi să refuz, pentru că « meciul meu » de fapt nu e cel cu persoana în sine a respectivei vedete media, mai degrabă supărarea mea este la adresa unei societăţi care face din astfel de personaje modele sau, mai rău, sursă de informaţii. Am mai spus că apariţia unor astfel de personaje de fapt ne trage pe toţi de urechi că nu avem instituţii suficient de vocale în media care să le contrabalanseze. Alţii au. Spitale, asociaţii, instituţii de stat sau private, ONG-uri : o mulţime de iniţiative bune care ies în spaţiul public cu informaţii bune. Deocamdată noi avem influenceri şi destul de puţine voci « pe persoană fizică », cel puţin în domeniul nutriţiei abia acum încep să vorbească noile generaţii de dieteticieni, în rest e un deşert informaţional, din păcate. Si eu îmi recunosc limita de a putea posta sau scrie public în orele puţine din afara cabinetului sau în weekend-uri. Cu un astfel de orar şi cu o expunere foarte mică e imposibil să « te baţi » cu monştri media care strând zeci, sute de mii de urmăritori şi o fac cu meritul (pe care îl recunosc) de a fi mereu expuşi : cu postări, cu emisiuni etc. Dar şi cu riscul de a transmite informaţie proastă şi de a nu avea o contrapondere. De foarte mult bun simţ i-a răspuns respectivei doctoriţe (mă şi feresc să o numesc, nu doresc niciun fel de asociere a numelui meu cu numele ei) domnul Dan Teodorescu, solist la Taxi. Pentru mine e suficient, e mult mai celebru decât mine şi a zis exact ce aş fi putut zice şi eu. Că nu poţi numi « supercarne » mezelurile despre care tu însăţi spui că au un ingredient – nitriţii / nitraţii – reglementat prin lege. Ce aş adăuga eu e că paralela cu ţelina, spre a lăsa cititorului ideea că mezelurile sunt la fel de sănătoase, e cel puţin deplasată, iar pentru asta nici măcar nu trebuie studii de specialitate şi nici măcar bun simţ ştiinţific ci o doză minimă de bun simţ global. Nu pot fi mezelurile nici mai sănătoase decât carnea şi nici decât legumele. De ce ? Pentru că ceea ce li se adaugă în niciun caz nu sunt multivitamine ci sunt diferite substanţe faţă de care mai degrabă trebuie să fim prudenţi : nitritul, sarea. Nici nitritul nici sarea nu sunt « superingrediente » spre a transforma mezelul în « supercarne ».
De asemenea menţionez că nu sunt într-un război cu producătorii de mezeluri. Ei se confruntă cu legile, cu siguranţă fiind pe raft au trecut filtrele care fac ca un produs să ajungă pe raft, legislaţia în domeniu e clară şi mezelurile există peste tot în lume. De calitate diferită, de la proastă la bună. Deja unii producători de mezeluri, care se implică în a le face cât mai bune calitativ, s-au confruntat cu grila NUTRISCORE, care le plasează destul de prost, şi deja se confruntă cu recomandările internaţionale care nu sunt, nici ele, într-un război personificat cu mezelul x, ci sunt recomandări de specialitate care trebuie să atenţioneze populaţia cu privire la ce să încerce să reducă, ce să includă mai mult. In mod ideal, tocmai ca reacţie la diferite astfel de mesaje publice, producătorii încearcă, dacă astfel de mesaje le afectează vânzările, să îmbunătăţească reţeta/eticheta. Mezelurile sunt, totuşi, în general, o categorie de alimente pe care ne străduim să le reducem (iar dacă suntem medici cu mesaje publice : sfătuim publicul să fie atent la cantitate), aşa cum fructele, legumele, leguminoasele, fibrele sunt în categoria celor ce ne străduim să le încurajăm. Am explicat într-un articol separat şi ce risc există la mezeluri, e cel de formare a nitrozaminelor, substanţe cancerigene. Ceea ce nu pune automat mezelurile pe o listă de interdicţii de la raft, dealtfel şi ţigările şi alcoolul sunt cancerigene, grăsimile « trans » sunt proaterogene, cojile tratate de la unele fructe sunt riscante şi de aceea producătorii scriu « nu consumaţi coaja ! » etc.. E o barieră de recomandări care trebuie bine înţeleasă, mai ales că fenomenul de a fi « cancerigen » e unul cu totul complex, nu mănânci un mezel şi brusc faci un cancer, la fel cum nu fumezi un pachet de ţigări şi faci cancer. Sunt fenomene complexe, cumulative, ce au multe verigi.
Acestea fiind zise, expun în continuare formulările pe care şi le asumă diferite instituţii internaţionale cu privire la mezeluri (utilizez termenul « mezeluri » pentru « carne procesată », în interiorul textului ce urmează este expusă mai pe larg definiţia).
ORGANIZATIA MONDIALA A SANATATII (OMS). « Carnea procesată a fost clasificată drept aliment cancerigen grupa 1. Fumatul şi expunerea la azbest sunt, de asemenea, clasificate drept cancerigeni grupa 1. Inseamnă asta că mezelurile (mai precis carnea procesată) sunt la fel de cancerigene precum fumatul sau azbestul ? Nu. Ele nu sunt la fel de periculoase, categorisirea are la bază puterea dovezilor ştiinţifice, nu nivelul absolut de risc. Grupul de lucru IACR (International Agency for Research on Cancer, Agenţia Internaţională pentru Studiul Cancerului, parte a OMS) a concluzionat: “carnea procesată cauzează cancer colorectal. S-a observat şi o asociere cu cancerul de stomac, dar dovezile nu sunt convingătoare”. Definiţia cărnii procesate e următoarea: “carnea care a fost transformată prin sărare, conservare, fermentare, afumare sau alte procese care îmbunătăţesc gustul sau valabilitatea. Majoritatea cărnurilor procesate conţin porc sau vită, dar ele pot conţine şi alte tipuri de carne roşie, carne de pasăre, organe sau produse secundare precum sângele. Exemple de carne procesată sunt: hot-dogii, şunca, cârnaţii, pastrama, conservele de carne». Referinţa pentru aceste informaţii este o rubrică publică, prietenoasă cu cititorul, a siteului OMS, cel din referinţa (1). La referinţa (2) există trimitere spre un material amplu (517 pagini) al IACR, intitulat “Red Meat and Processed Meat, volume 114. IARC monographs on the evaluation of carcinogenic risks to humans”. Acest material se poate descărca gratuit, de asemenea la aceeaşi referinţă (2) există trimitere spre rezumatul din Lancet., pe care îl extrag şi separat, ca referinţa (3).
DEPARTAMENTUL PENTRU AGRICULTURĂ AL STATELOR UNITE (USDA).
„Dovezi ştiinţifice puternice din majoritatea studiilor prospective pe cohorte dar şi din studiile clinice randomizate arată că tiparele alimentare care includ cantităţi mai mici de carne şi carne procesată sunt asociate cu un risc mai mic de boli cardiovasulare la adulţi. Dovezi de putere moderată indică o asociere a acestor tipare cu un risc redus de obezitate, diabet tip 2 şi anumite tipuri de cancere la adulţi. Aşa cum s-a explicat anterior, tiparele alimentare constau în multiple şi interconectate componente alimentare iar relaţia cu sănătatea există pentru tiparul alimentar general, nu neapărat cu un aspect izolat al dietei”. Urmând acestui sfat lămuritor pentru raţionamentele care trebuie făcute pe diferite componente, tot USDA afirmă în „Ghidul Nutriţional pentru Americani” (4): „Consumul de cantităţi mai mici de carne, inclusiv mezeluri, zahăr, în particular băuturi cu zahăr şi cereale rafinate a fost adesea identificat drept o caracteristică a tiparelor alimentare sănătoase”.
WORLD CANCER RESEACH FUND INTERNATIONAL
„Există dovezi puternice că mezelurile şi carnea roşie sunt cauze de cancer colorectal. Consumaţi cel mult cantităţi moderate de carne roşie şi, dacă se poate, deloc mezeluri”. (5)
AMERICAN DIETETIC ASSOCIATION
„Consumaţi cantităţi mai mici din mezelurile mai grase: bacon, hot-dogi, pateuri”.
Dar cum aş formula eu un sfat privitor la mezeluri?
Cred că sfatul meu cel mai scurt ar fi în felul următor: „consumaţi mezelurile în cantităţi mici şi, dacă se poate, nu foarte des şi alegându-le pe cele de calitate superioară”. Iar de aici cei atenţi la detalii pot lua din poziţiile instituţiilor mai sus citate informaţiile de interes…Una e cea că e foarte important TOTALUL alimentaţiei, altul e că e foarte importantă DOZA CUMULATIVA, altul e că nu strică să ştim cam ce anume pune probleme la un anumit produs: în cazul mezelurilor: sarea, grăsimile, asocierea cu cancerul colorectal. Cum prelucrăm fiecare informaţia este, desigur, individual. Cam aşa cred eu că e etic să formulăm un sfat pe acest subiect în spaţiul public. În rest aleg să nu mă asociez, nici măcar prin opoziţie, cu diferite ieşiri de can-can ale unor personaje media, mai ales ale unora pe care nu le agreez. În general nu agreez medicina şi nutriţia de can-can şi sper că mai există persoane interesate şi de versiunile neutre, ştiinţifice, ale informaţiei din medicină şi nutriţie.
Referinţe:
(3) THE LANCET ONCOLOGY. https://www.thelancet.com/journals/lanonc/article/PIIS1470-2045(15)00444-1/fulltext#back-bib1
(4) USDA. Dietary Guidelines for Americans 2015-2020, ediţia 8. https://health.gov/sites/default/files/2019-09/2015-2020_Dietary_Guidelines.pdf
(6) AMERICAN DIETETIC ASSOCIATION. American Dietetic Association Complete Food and Nutrition Guide, 2nd edition.
Dr. Adrian Copcea 