Subiecte in articol: iod, tiroidă, sare iodată, sursele alimentare de iod, tratamentul cu iodură de potasiu, investigatii legate de iod.
Iodul pentru accidente nucleare
Iodul este pe tapet în aceste zile în contextul in care un preparat de iodură de potasiu este distribuit pentru a fi luat în eventualitatea unui accident nuclear, considerat de autorităţi plauzibil în contextul războiului din Ucraina. Principiul acestei adminsitrări care furnizează o doză gigantă de iod este că în loc de iodul radioactiv pe care corpul nostru l-ar asimila în cazul unui accident nuclear corpul nostru ar prelua un iod « curat » (într-o doză extrem de mare care ar împiedica iodul toxic, radioactiv să fie preluat). Preparatul de iodură de potasiu (prospect în referinţa 1) conţine într-un comprimat de 65 de mg de iodură de potasiu 50 mg de iod (restul de 15 mg sunt potasiu), iar doza profilactică post expunere la iod radioactiv este de 2 comprimate (100 mg de iod) în cazul vârstelor între 12 şi 40 de ani, un comprimat pentru 3-12 ani şi o jumătate sau un sfert de comprimat pentru vârstele foarte mici (1/4 pentru copii sub o lună, 1/2 pentru o lună-3 ani). Doza de 100 de miligrame de iod, comparativ cu 150 de micrograme, cât reprezintă necesarul zilnic la adult, e o doză de 666 de ori mai mare. Rotunjit, e doza pe care un adult trebuie s-o consume în aproximativ 2 ani.
Iodul şi sănătatea umană: rolurile tiroidei, sarea iodată
Iodul în corpul uman este utilizat în principal pentru sinteza hormonilor tiroidieni: T4 (tiroxina) şi T3 (triiodotironina), hormoni implicaţi în numeroase reacţii biochimice / metabolice în corp. Funcţionarea inadecvată a tiroidei se poate traduce prin hipotiroidism (tiroidă “leneşă”) sau hipertiroidism (tiroidă “hiperactivă”). Hipotiroidismul se poate manifesta prin lentoare, creştere în greutate, oboseală, constipaţie, piele uscată, depresie, intoleranţă la frig etc. pe când hipertiroidismul se poate manifesta prin agitaţie, scădere în greutate, transpiraţie, palpitaţii, insomnii, intoleranţă la căldură etc. Dintre cele două disfuncţii, hipotiroidismul este cea mai frecventă, iar principala cauză a hipotiroidismului în prezent este tiroidita autoimună (boala Hashimoto) în ţările dezvoltate şi deficitul de iod în ţările mai puţin dezvoltate. Atunci când corpul nu are la dispoziţie iod, hormonul care reglează activitatea tiroidei, numit TSH, creşte, semnalând tiroidei să caute iod şi să fabrice hormoni tiroidieni iar tiroida creşte, încercând să capteze mai mult iod din circulaţie, aşa apare guşa (tiroidă mărită). Întrucât numeroase zone ale planetei în care aportul de iod al populaţiilor a fost necorespunzător şi hipotiroidismul datorat lipsei de iod foarte extins (cretinismul / guşa, numită guşă “endemică” în zonele cu deficit de iod, endemică însemând o prezenţă constanta într-un anume areal geografic al unei probleme, precum cea a solului deficitar în iod) s-a recurs la iodarea sistematică a sării de bucătărie. Sarea disponibilă în comerţ este iodată în mod automat. Fortificarea cu iod a sării a redus cu mult incidenţa hipotiroidismului în ţările care au adoptat-o.
Surse de iod
Sursele principale de iod sunt sarea de bucătărie (incluzând aici şi sarea adăugată dar şi produsele de raft care conţin sare), peştele şi fructele de mare, lactatele şi ouăle. În România, ca şi în majoritatea ţărilor din Uniunea Europeană, fortificarea este obligatorie pentru sarea de bucătărie. Chiar şi cu fortificarea sării, obligatorie în cele mai multe ţări dezvoltate, se estimează că încă există un aport deficitar, chiar şi în Europa (2). O modalitate de a estima aportul corespunzător este măsurarea iodului urinar, o eliminare mică de iod semnifică aport mic, o eliminare mare de iod semnifică aport mare.
Sarea de bucătărie şi alte surse alimentare de iod
Sarea de bucătărie se fortifică în România cu 30 mg iod / kilogramul de sare, în Statele Unite cu 45 mg iod/kg (3). Calculat cu doza de fortificare din România, unui consum de 10 grame de sare pe zi, compatibil cu datele de consum european, îi revin 300 de micrograme, unui consum de 5 grame de sare pe zi, mai aproape de consumul « ideal » deja îi revin cele 150 de micrograme cât îl reprezintă necesarul zilnic. Deci 5 grame de sare pe zi ar asigura din start necesarul de iod. Alte surse de iod sunt peştele şi fructele de mare, cu anumite specii atingând chiar 100-200 de mcg iod la 100 g, dar şi cu numeroase specii cu un conţinut mic. în schimb lactatele şi ouăle sunt surse bune. Laptele are la 200 ml 70 mcg de iod, deci aproximativ jumătate din necesar, iaurturile au chiar mai mult : un iaurt de 150 ml aduce tot cam jumătate din necesarul zilnic (iaurturile şi laptele au 30-50 micrograme iod/100g). Ouăle conţin cam jumătate din cantitatea din lactate, dar două ouă aduc, şi ele, 50 mcg de iod. Si brânzeturile au în jur de 50 mcg de iod la 100 g. Deci, calculat la necesar de 150 mcg/zi şi neluând în calcul sarea, un iaurt, un ou şi 50 de grame de brânză aduc 75 + 25 + 25 = 125, adică aproape cât necesarul recomandat. 1 gram de sare deja aduce la normal aportul. Un tabel cu conţinutul în iod al diferitelor alimente per 100 g se găseşte la referinţa 4 (există numeroase alte tabele dar cu utilizarea « porţiei » drept măsură, eu prefer tabelele care se raportează la 100 grame). O sursă mai puţin cunoscută de iod e reprezentată de anumite ingrediente ale produselor de panificaţie, unele chifle de hamburger, de exemplu, pot conţine agenţi de afânare cu conţinut de iod (sau alte produsele mai pufoase din familia pâinii/chiflelor).
Necesarul de iod
în toate calculele anterioare am luat drept reper 150 de micrograme de iod. De fapt necesarul de iod mai precis este următorul (5) :
- Adulţi (ambele sexe) : 150 mcg/zi
- Perioada de sarcină : 220 mcg/zi
- Lactaţie : 290 mcg/zi
- 14-18 ani : 150 mcg/zi
- 9-13 ani: 120 mcg/zi
- 1-8 ani : 90 mcg/zi
- 0-6 luni : 110 mcg/zi, 6-12 luni : 130 mcg/zi
Valorile anterior expuse sunt RDA, Recommended Dietary Allowances, cu excepţia necesarului la 0-6 luni. RDA este un tip de necesar de nutrienţi care are o bună valoare, el exprimă cantitatea de nutrient care acoperă nevoile medii ale aproape întregii populaţii sănătoase.
Dar excesul de iod ? Există efecte adverse ?
Date relativ recente au pus în discuţie legături între excesul de iod şi tiroidita autoimună (Hashimoto), mai ales în contextul unor observaţii privind o creştere a incidenţei tiroiditei autoimune după demararea programelor de fortificare a sării în anumite zone. O bază biologică ar fi că hormonul tiroidian puternic iodinat este imunogen, poate stimula autoimunitatea, o altă explicaţie fiind stimularea proceselor inflamatorii ale tiroidei (proces identificat pe model animal prin creşterea producţiei unei molecule de adeziune şi infiltrarea tiroidei cu celule inflamatorii). O modalitate de a verifica aportul de iod şi, eventual, excesul acestuia o reprezintă, din nou, eliminarea urinară: ioduria. La o valoare de 100-200 de micrograme de iod/dl urină se consideră că aportul este corespunzător şi nu excesiv (6).
O situaţie care necesită atenţie particulară : medicamentele care conţin iod
Una din situaţiile de aport de iod adeseori neglijată este utilizarea medicamentului amiodaronă (Cordarone) în cardiologie. Utilizarea, mai ales prelungită, a acestui medicament impune un control endocrinologic cu verificare a funcţiei tiroidiene.
Observaţii personale
Am redactat acest articol din postura de medic nutriţionist, dar trebuie să precizez că iodul este “al endocrinologului”. Nu am obiceiul de a plasa reclame la aceste articole, dar având în vedere că lucrez în cadrul unui centru cu o foarte importantă activitate clinică în domeniul tiroidei, semnalez celor interesaţi că pot apela pentru verificarea completă a tiroidei (inclusiv analize de sânge/urină, consultaţie, ecografie tiroidiană, la nevoie puncţii tiroidiene), inclusiv printr-un pachet « de-a gata » numit « pachetul de tiroidă » care cuprinde analize, consultaţie şi ecografie (7). De asemenea, pentru orice aspect legat de nutriţie în boli ale tiroidei dar şi în orice altă patologie, există departament de nutriţie-dietetică, cu specialişti dieteticieni.
Autor : Dr. Adrian Copcea, medic primar diabet, nutriţie, boli metabolice
Centrul Medical Asteco, Cluj-Napoca.
Publicat: 14 august 2022 @adriancopcea.com
Referinţe :
(1) https://www.anm.ro/_/_RCP/RCP_8898_27.04.16.pdf
(3) https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3509517/
(4) https://www.ars.usda.gov/ARSUSERFILES/80400535/DATA/IODINE/IODINE_DATABASE_PDFVersion_2020.PDF
(5) Institute of Medicine, Food and Nutrition Board. Dietary Reference Intakes for Vitamin A, Vitamin K, Arsenic, Boron, Chromium, Copper, Iodine, Iron, Manganese, Molybdenum, Nickel, Silicon, Vanadium, and Zinc. Washington, DC: National Academy Press, 2001
Dr. Adrian Copcea 