Parcă a fost o lege a seriilor dar am ajuns, cel puţin eu, să-i privesc cu maximă neîncredere pe câţiva din medicii deveniţi celebri în spaţiul online şi chiar la televiziuni. Explic prin două exemple.

Exemplul 1. Un medic tânăr, carismatic, iese cu un filmuleţ panicard în care sfătuieşte părinţii să nu dea freshuri de fructe copiilor. Spune în filmuleţ că se potriveşte acest suc de fructe doar dacă alergi un maraton sau faci 80 de bazine (??). Si mai spune că a stoarce fructul e ca şi cum ai sări cu paraşuta dar fără paraşuta (??). Adică e mortal, că e destul de greu să sari cu paraşuta fără paraşută (treceţi peste partea de lipsă de logică, eu am înţeles ce a vrut să zică) şi să nu mori. Si mai explică el că ori suc de fructe ori Fanta e acelaşi lucru. Apoi acelaşi medic explică în alt filmuleţ că dacă tot vrei să te apuci de schimbări atunci cel mai bine te duci la fast-food şi în loc de cola iei un fresh (??). Păi tocmai ce a zis că freshul e ca şi cum sari cu paraşuta fără paraşută, deci în loc de cola mai bine sari fără paraşută. Greu de pătruns în raţionamentele acestui medic, dar e suficient de clar că rigurozitatea nu e punctul lui forte. Apoi, dacă stai să te gândeşti bine, respectivul nu are, oricum, nicio calificare în nutriţie dar probabil nu interesează pe nimeni din cei ce-i asculta sfaturile.

Exemplul 2 e de această dată de la o doctoriţă care chiar are studii. Ea, la fel, iese cu recomandarea : « nu sucurilor de fructe » şi apoi, nu departe de această recomandare, iese cu o reclamă la Fanta zero.

Mă întreb, după aceste două exemple, ce poate înţelege o persoană care nu are idee dacă e sau nu bun sucul de fructe : aude de la medicul 1 că e moarte curată, apoi aude că e bun dacă îl foloseşti în loc de suc cu zahăr, apoi aude că fie suc cu zahăr fie fresh e fix la fel. Logica acestor afirmaţii e nulă. Apoi aude de la medicul 2 că nu e bun sucul de fructe dar e bun un suc care, practic, nu are deloc fructe…

Astfel de afirmaţii pentru unii dintre noi care chiar activăm în domeniul nutriţiei sunt ilogice dar pentru zeci, sute de mii de urmăritori ai acestor personaje sunt afirmaţii luate de-a gata, sub umbrela autorităţii. Si sub gândul « păi e doctor, trebuie să aibă dreptate ». Din păcate nu are nimeni un nivel de audienţă macar comparabil ca să transmită mesajele corecte. Pentru că, de fapt, mesajele corecte nu fac audienţă. Audienţa pe nutriţie, mai nou, se bazează în România pe spectacol, nicidecum pe valoarea ştiinţifică a ieşirilor publice. Practic cu cât un medic e mai şocant în declaraţii, cu atât mai mult e preluat de presă, accesat, « shareuit ».

Iar dacă ar fi să mă gândesc ce remedii ar exista la astfel de fenomene, cu medici care ies public cu afirmaţii greşite sau sfaturi care nu au nimic de-a face cu ştiinţa, un remediu frumos, prezent în toată lumea civilizată, il reprezintă contraponderea din partea spitalelor, universităţilor, asociaţiilor de pacienţi. O serie întreagă de instituţii ies cu informaţii bune în online in tarile avansate. Din păcate acest spaţiu în România e gol, prea puţin din vocea spitalelor, universităţilor de medicină şi a altor persoane responsabile se aude. Si în golul rămas e numai bine să răsară tot felul de personaje cu scuza cu „educaţia medicală”, una foarte adesea superficială, precară, ba chiar hilară pe alocuri.

N-am dat numele celor doi din articol pentru că de fapt nici nu mă interesează persoana lor, dar mi se pare trist fenomenul în sine : foarte multă informaţie de proastă calitate, din păcate venită exact de la cei care ar trebui să aibă rigurozitatea şi seriozitatea medicului. Pentru că la bază unii din aceşti influenceri sunt medici. Păcat. Păcat că suntem atât de rudimentari în educaţia medicală încât ajung tot felul de persoane mai interesate de succesul online decât de calitatea informaţiei să umple goluri lăsate de o foarte, foarte slabă comunicare medicală din partea celor ce ar trebui s-o facă sistematic.