Dr. Adrian Copcea

Blog şi articole medicale

Nutriţia de mare precizie. Oare cum vor mânca oamenii în 2200? Mic science-fiction nutriţional

Scrie un comentariu

Dacă Jules Verne sau Leonardo da Vinci ar fi avut şansa să dea o fugă în viitor, ar fi fost încântaţi, cu siguranţă. Poate tot aşa ne-am bucura şi noi, cei aparţinând diferitelor bresle care se ocupă cu sănătatea şi prevenţia: nutriţionişti, cercetători, medici, dacă am putea vizita un an din viitor în care să vedem nutriţia de mare precizie pusă în practică pe scară largă. Cumva ca în filmul “the Island”, cel cu Scarlett Johansson şi Ewan McGregor, dar cu mici ajustări. În “Insula” bogaţii îşi faceau un contract prin care o firmă le asigura o clonă care, la nevoie, era folosită pentru un transplant de ficat, de inimă, pentru o naştere, orice n-ar fi ieşit bine omului real. Acele terciuri cu care se hrăneau clonele erau bine calculate, tocmai în ideea de a asigura un specimen sănătos. Cam asta ar fi nutriţia de precizie. Nutriţia lor calculată le asigura un maximum de sănătate. Cam ce încearcă şi în prezent cei pasionaţi de nutriţie, aplecaţi spre ceea ce consideră, fiecare în parte, alimentaţie sănătoasă sau, şi mai bine, specialiştii in nutriţie, care în mod normal ar trebui să fie obiectivi şi bine intenţionaţi. De ce am spus: “aproape ca în film” e pentru că în film acele mâncăruri de la cantină nu par să aibă gust, dar asta ignoră un sistem biologic bine descris, sistemul zis “hedonic”, mai exact reţeaua de neuroni care leagă mâncarea de plăcere. Dacă mâncarea gata calculată la mare precizie ar şi plăcea celui ce o mănâncă ar fi perfect.

Deci? Cum ar fi o nutriţie de mare precizie? Să vedem cum e nutriţia de precizie, fără “mare”. Conceptul e contemporan cu noile ramuri ale nutriţiei, cele care, încet-încet, înglobează ştiinţa actuală cu toate progresele ei. Ştiinţă actuală înseamnă următoarele: 1) genomul nostru e descifrat în totalitate 2) s-a progresat cu informaţiile ce leagă nutriţia de gene: nutrigenetica şi nutrigenomica 3) s-a progresat în domeniul substanţelor pe care le avem în corp ca urmare a mâncării şi proceselor noastre biologice (metabolomul). 4) A progresat spectaculos inteligenţa artificială (într-un articol viitor voi încerca să rezum ceea ce am numit “articolul anului 2019”: “HyperFoods: Machine intelligent mapping of cancer-beating molecules in foods”, e o capodoperă ştiinţifică, după părerea mea) 5) se progresează în studiul microbiomului. “Microbiom” se referă la vieţuitoarele din intestine, care fac şi ele parte din chimia noastră, împreună cu ele înfruntăm mediul iar nutriţia ne hrăneşte pe toţi: şi pe Gulliverul mare, care suntem noi, şi pe mititeii ce compun flora intestinală, şi apoi mititeii se joacă şi ei cu Guliver. Şi cum se leagă toate între ele? Se leagă astfel: teoretic putem contura mult mai bine o dietă sănătoasă ştiind cum arată fondul nostru genetic, cum arată profilul nostru metabolic (metabolomul), cum arată microbiomul nostru. Nu cum arată, sigur nu e fotogenic, dar cum ar arăta catalogul şcolar cu firmicutes, bacteroides şi restul şi ce note ar avea fiecare. Şi în final, cum arata “interactomul”. Interactomul e deja SF.

Iar prin dietă de precizie am înţelege aşa: dieta care ne asigură maximum din ce am putea avea ca sănătate. De exemplu: ne e bun alcoolul? Ne e rău? Ne e bună cafeaua? Ne e rea? Cam asta aşteaptă ştiinţa de la noile ramuri: o aplicabilitate de acest tip. Variabile de tip “actionable” (e un termen pe care se bazează întreaga medicină şi pe care trebuie să se bazeze şi orice fel de testări pentru a fi utile). Mai în detaliu şi ca exemplificare, diferite testări genetice din prezent ne pot orienta înspre diferite acţiuni, ca finalitate a testării, spre exemplu cei cu genă MTHFR defectă nu metabolizează acidul folic şi îl primesc degeaba, ei ar trebui să îl primească direct în formă activă, de metilfolat. Revenind la tabloul mare: cum ar fi să ştim ceva de acest tip în detaliu pentru o serie foarte largă de nutrienţi? Cum ar fi ca un calculator foarte deştept, care ne-a analizat genetica, metaboliţii si tot ce se mai poate analiza, să ne genereze dieta perfectă? Ar fi extraordinar. Cumva, pe bucăţele, se lucrează la asta. Am menţionat mai sus testările genetice ca tip de investigaţie în drumul spre medicina de precizie , e aici locul să menţionez încă o ramură foarte interesantă a nutriţiei moderne: gastronomia moleculară. O ramură în care ştiinţa se duce către bucătar, către “chefi” şi “masterchefi”, o ramură zisă şi “alchimie culinară”. Până în prezent restaurantele de gastronomie moleculară, fie ele pariziene sau newyorkeze exploatează ideea în diferite tehnici cu efecte gourmet (îngheţare instantanee cu azot lichid, sferificări etc.) dar gastronomie moleculară e şi burgerul fără carne, cel care, de data asta, e mai mult al nutriţioniştilor decât al bucătarilor (apropo, nutriţioniştii nu sunt şi nu trebuie să fie bucătari şi nici invers). Cum ar fi dacă burgerul ar putea avea gust de carne şi în loc de carne ar avea alţi nutrienţi?. Aici nu e chiar SF, se lucrează la asta. Dar, una peste alta, am mers aici înspre ceva un pic mai pragmatic: de ce să mâncăm un terci când am putea mânca un hamburger bun?

Şi am ajuns şi la final. La burgerul gustos personalizat. Eu aşa aş vedea nutriţia de precizie a viitorului. Cu un burger bun, cu o ciocolată bună, cu un vin bun. şi, cine ştie, poate burgerul ar avea gust de burger şi de fapt cărniţa ar fi un superaliment cu proteine şi vitamine, poate ciocolata n-ar avea grăsimea de palmier din multe specimene şi în loc de ea ar avea vitamina D şi omega-3 alte grăsimi bine calculate, poate vinul n-ar avea alcool dar, totuşi, s-ar găsi în locul lui un ingredient care să ne dea plăcutele efecte (a, încă o paranteză pentru posesorii de Facebook: un pahar de vin nu înlocuieşte o oră de sală, e fake-news). Şi, cu toate aceste mese gustoase şi ştiinţifice, am putea trăi mai mult şi mai bine şi personalizat şi precis. Aşa chiar n-ar mai suna atât de trist mâncatul sănătos şi ultra-personalizat. Şi nici n-ar mai zice lumea: “sunt la dietă”, aşa cum, în mod intenţionat, o zice şi chiar o face ca să se pedepsească temporar şi prost.

Am zis anul 2200 dar poate o să fie mai aproape. Dar nu vreau să greşesc ca în filmele din anii 1980 când în 2020 era ditamai apocalipsa, eram pe Marte, era Arnold cu un ochi roşu şi se bătea Will Smith cu roboţii. Când colo avem doar un amărât de Instagram şi maximum de roboţi sunt cei de curăţenie pe care se suie pisicile.

A, să nu uit. Dacă cumva aveţi drumuri la vreun nutriţionist sau vreo afacere cu nutriţie care vă spune că a făcut un calcul precis şi a concluzionat că meritaţi un mango pentru slăbit, aţi încasat o mare păcăleală. Şi un mango scump. Ştiinţele actuale nu vă pot spune că vouă vă e bun mango şi vă e rea vânăta. Poate în 2200, cu puţin noroc.

Autor: Copcea Adrian

Medic primar diabet, nutritie, boli metabolice. Director medical Centrul Medical Asteco, Cluj-Napoca.

Comentarii la articol: (pot fi publicate anonim, dar necesita email, care nu va fi publicat)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s