Dr. Adrian Copcea

Blog şi articole medicale

Impresii după Bohemian Rhapsody

Scrie un comentariu

Impresiile de azi le scriu, evident, nu din postură de medic ci de spectator de film. Deşi legătura cu medicina nu e minoră…Freddie a murit de  ceva ce atunci era o boală incurabilă iar acum nu mai e. Acum se trăieşte cu SIDA.

Prima întrebare pe care mi-am pus-o în timpul filmului a fost următoarea: e sau nu Marc Martel pe coloana sonoră? Pentru cei ce nu ştiu, Marc Martel e un cântăreţ canadian a cărui voce e aproape identică, ca să nu zic identică, cu a lui Freddie. DA, vocea lui Marc Martel e pe coloana sonoră. De fapt ce se aude Freddie în film e un mix între vocea actorului care îl joacă, Rami Malek, cu înregistrări ale lui Freddie şi cu intervenţii, mixate extrem de bine, ale lui Marc Martel. De exemplu atunci când Freddie îşi cântă singur “la mulţi ani” nu cântă Freddie, dar se aude Freddie, deci se aude Martel.

A doua întrebare pe care mi-am pus-o a fost “câte lucruri sunt adevărate şi câte nu în film?”. Pe tema asta, din fericire, Internetul e generos. Nu, Freddie n-avea incisivi suplimentari, aşa cum se spune la începutul filmului. Şi chiar dacă ar fi avut sau nu incisivi suplimentari, n-are asta nimic de-a face cu cele 4 octave ambitus. Şi nici n-a fost desconspirat la TV de prietenul Paul, ci respectivul a vândut pe 30 şi ceva de mii de lire (doar atât) informaţii şi poze unui ziar. Şi nici n-a intrat Freddie aşa în trupă. Şi nici n-a cunoscut-o aşa pe Mary. Şi nici nu se spărsese trupa şi s-a reunit pentru Live Aid. Şi nici n-au fost puşi pe panou în ultima clipă. Dar, spun autorii filmului, Bohemian Rhapsody nu şi-a propus să fie un documentar. Thankfully.

A treia întrebare a fost: dar ce înălţime avea Freddie? Nu e mai mic Malek? Ba da. 1.77 Freddie, 1.75 Malek, pe listările oficiale, mie Malek chiar mi s-a părut mai mic şi parcă mai asemănător, fizic, cu Prince decât cu Freddie. Dar echipa de machiaj a filmului face, totuşi, o treabă fenomenală.

Şi acum impresiile. În primul rând răspunsul la întrebarea: te-ai duce să-l revezi? Dacă da, atunci impresia ta e bună. Dacă te-ai duce să-l revezi de 10 ori, atunci e foarte bună. Impresia mea e că l-aş revedea de maximum o dată. Şi dacă l-aş revedea, pentru ce anume aş face-o? Probabil pentru Malek. E genial. Am citit că a studiat masiv, a avut “instructor pentru microgesturi”, rezultatele se văd. De fapt acum mi-a apărut în minte şi întrebarea a patra…

Poţi să uiţi în timpul filmului că nu e Freddie şi e un actor? Eu n-am putut în majoritatea filmului. La asta contribuie major faptul că filmul e cam “soft”, nu m-a transpus atât cât mi-aş fi dorit. N-are mari momente de dramă dar are, totuşi, momente lacrimogene, parcă destul de multe, dar ele sunt de fapt de la muzică, inserată extrem de bine. Cel mai lacrimogen moment pentru mine e cel în care cântă pasajul de pian din “We are the Champions” la Live Aid. „I payed my dues…time after time…I’ve done my sentence…but commited no crime…”. E de la muzică, cu tot contextul în care e învăluită…Când auzi acordurile de pian şi te-a pus regizorul fimului exact pe scenă cu Freddie în faţa a 100.000 de oameni…da, e emoţionant. Acolo parcă am uitat că nu e Freddie. În alte părţi n-ai cum. Chiar n-ai cum dacă îl ştii pe Freddie. Te întrebi mereu: dar oare aşa făcea? Aşa era? De exemplu pe tema asta mie mi s-a părut că personajul a fost construit un pic naiv, un pic superficial, cel puţin la început. Adică da, ştiam că Freddie era retras/timid, dar şi izbucnea nervos, ştiam că avea sclipiri de geniu în studio şi pe scenă. Dar mie, cel puţin, mi s-a părut că se putea mult mai bine, şi asta nu din jocul lui Malek ci din scenariu. Chiar mă raliez ideii că Malek a scos la maximum ce se putea din respectivul scenariu, dar scenariul putea fi mai bun. Vorba unui critic, unele replici sunt neverosimile…cine spune: “niciun ghetto al muzicii nu ne-ar putea ţine constrâns în el”? Păi nimeni.

Acum că scriu îmi dau seama că sunt două variante de cititori de review. Unii care au fost şi îşi confruntă ideile, alţii care n-au fost şi se întreabă dacă să meargă. Cum să nu mergi la Bohemian Rhapsody? Filmul ăsta TREBUIA să apară şi TREBUIA să fie văzut şi punct. A apărut…am mers. Dar, presupunând că întrebarea chiar se pune, răspunsul aparent ar fi: “dacă nu îţi place Queen n-are rost să mergi”. Doar că nişte cifre contrazic asta: melodia Bohemian Rhapsody a deţinut în 2018 recordul de “cea mai difuzată melodie din istoria muzicii” (!). Asta vine de la Internet şi de la generaţiile tinere. Ori tam-tam-ul din jurului filmului, ori filmul, ceva a făcut ca tinerele generaţii să vadă filmul şi să aibă curiozitatea de a căuta Queen şi Bohemian. Sau chiar să nu-l vadă şi să aibă curiozitatea să caute Bohemian. Şi să o asculte de suficiente ori cât să se bată recordul. Şi e a treia oară în istorie: Bohemian a fost number one când s-a lansat şi a mai fost la 16 ani, la puţin timp după moartea lui Freddie. Cât despre Bohemian Rhapsody melodia: doar ca să faci aranjamentul vocal la Bohemian în anii 1970 îţi trebuie o impresionantă “vedere muzicală în spaţiu” (nu tu mixer digial, nu tu autotune, nu tu revenit oricând vrei pentru a schimba ceva…)  nu mai spun de ideea de a mixa operă cu rock, acum tocită dar atunci inovatoare, nu mai spun de voce de operă şi voce de rock şi la acelaşi solist, de solo-ul ăla al lui Brian May care e efectiv Do Re Mi Fa Sol La Si Do…Cam are tot ce avea muzica la acel moment, e oarecum normal că n-a încăput în cele 3 minute standard. Şi pian, şi versuri. Şi frază. Şi crescendo, şi apogeu. Şi Queen. Şi Freddie. E drept, şi Scaramuş. Who the fuck is Scaramuş?…

O altă impresie de-a mea e că filmul subminează geniul lui Freddie. E oarecum prudent tot filmul, îţi dă foarte didactic temele, după o cronologie, tu te duci frumos după scenariu şi cam gata. Nu mi s-a părut că e nici prea puţin nici prea mult din partea cu homosexualitatea, nici partea cu prietenia cu membrii trupei nu e cu vreo mare profunzime, nici, vorba unor critici: “căutarea de a se accepta şi iubi pe sine”. E soft filmul după părerea mea şi asta, de fapt, mi se pare că atenuează mult prea mult din partea de GENIU a lui Freddie. Aici, în film, Freddie e un om care acum manevrează valize pe aeroport, acum e bine cu trupa, acum e lider planetar cu trupa, acum îşi anunţă iubita că e gay, acum îşi anunţă trupa că are SIDA…şi cam gata filmul. Dacă scoţi muzica din film rămâne ceva destul de pueril, cred eu. Nu că ar fi uşor să faci un film cu o astfel de biografie dar parcă e într-un plan prea îndepărtat geniul muzical al lui Freddie. Si mai concret. Fac băieţii beat-ul de la “we will rock you”, vine Freddie în studio, zice: “care-s versurile?” şi imediat: hop: “We will rock you” pe scenă. Hit. Păi ca să pui o voce la tobele respective şi doar vocea împreună cu tobele să sune aşa cum sună în We will rock you…acolo nu e doar un dat din palme, e geniul lui Freddie. Dar, vorba unor critici, după ce primul regizor a fost dat afară şi a fost pus altul, oarecum improvizat, după ce primul actor care trebuia să-l joace Freddie a fost dat afară şi oarecum pe nepusă masă a venit egipteanul…e bine şi că s-a putut termina filmul şi a ieşit, totuşi, binişor.

O ultimă impresie e legată de anul în sine al filmului. Am văzut în 2018 “A star is born” un film oarecum soft şi el, cu poveste simplă, dar (cred) mult mai lacrimogen şi cu o Lady Gaga şi, mai ales, un Bradley Cooper fenomenali. Apoi un anume interval de timp apăruse Bohemian şi n-am reuşit să-l văd şi am regretat că “A star is born” a apărut în acelaşi an cu Bohemian, am zis că a fost chiar un mare ghinion pentru Bradley. Acum, însă, punându-le cap la cap, fiind şi două filme cu muzică…parcă nu e rău deloc “A star is born”. Acolo Bradley cântăreţ şi Gaga cântăreaţă într-o dimensiune mult mai bună decât cea de mainstream pe care o ştie lumea de la televizor sunt doi. Aici Malek e unul. Iar aici Malek e copia lui Freddie, acolo Bradley şi Gata sunt ei înşişi. Parcă iese 2-1 pentru “A star is born”, în mintea mea. Pe de altă parte, după cum spuneam la început, Bohemian e oarecum documentar şi are pe el coloană sonoră Queen. Asta e greu de bătut.

N-am spus nimic de personajele secundare, sunt foarte drăguţe, chit că “unilaterale”, zic criticii, au doar dimensiunea a ceva în raport cu Freddie: toboşar, iubit, iubită, manager etc. (a, iubitul Paul e antipatic dar nici el atât de antipatic pe cât ar trebui la ce-a făcut). Dealtfel Malek s-a şi combinat cu Mary în viaţa reală, love-story de platou, asta chiar încununează filmul destul de bine. De imagine n-am zis nimic: nu te dă nimic pe spate, eventual magnitudinea concertului. Replici memorabile: nu. Umor: da, plin de poante drăguţe de-a lungul filmului. Dramă: nu. Muzica: da…aici e punctul forte. A, poate te întrebi de ce cântă “Can’t touch this” al lui McHammer la un moment dat…Dar să mai las întrebări şi pentru alţii…

Concluzii…nu multe. Malek e genial, documentarul e cu inadvertenţe cu scuza că e film, filmul e să zicem mediu cu scuza că e documentar…Iar Malek e genial pentru că îl joacă pe Freddie, şi îl joacă extraordinar. Parcă, totuşi, e mai mult un film în care admiri ce bine joacă un actor decât filmul în sine. Ceva, undeva, merge decuplat la filmul ăsta. Pentru cei ce am trăit în anii lui Freddie e, probabil, faptul că îl ştim pe Freddie. Iar filmul nu aduce prea multe faţă de ce ştim. E un pahar pe jumătate gol, pentru că nu ne transpune într-o dimensiune mai mare decât cea pe care o ştiam, dar şi pe jumătate plin, pentru că ne duce într-un cinema unde sună tare, în boxe, Freddie şi Queen. Iar asta e ceva deosebit pentru anul 2018. Sunt 27 de ani de la moartea lui Freddie şi s-au întâmplat foarte multe pe planeta asta între timp.

Autor: Copcea Adrian

Medic primar diabet, nutritie, boli metabolice. Director medical Centrul Medical Asteco, Cluj-Napoca.

Comentarii la articol: (pot fi publicate anonim, dar necesita email, care nu va fi publicat)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s