Dr. Adrian Copcea

Blog şi articole medicale

Bucuria zilei: poza cu profesorul Gherasim la 90 de ani şi câteva gânduri

Scrie un comentariu

Astăzi pe Internet a apărut, ca de nicăieri, o poză cu domnul Leonida Gherasim, profesor universitar, medic cardiolog, internist. A postat-o în grupul mare de medici domnul Dorin Chioţea, jurnalist şi realizator TV, iar sub fotografie au apărut repede cuvinte foarte frumoase din partea foştilor discipoli. Cu siguranţă meritate, se simte asta în felul cum sunt scrise. Tot astăzi am văzut un excelent filmuleţ legat de liderii firmelor, o discuţie “TED” cu Simon Sinek . Aparent ce am scris acum nu are legătură, dar are…Şi o a treia idee care îmi vine acum în minte e legată de domnul profesor Iulian Mincu, care a murit acum câţiva ani şi nimeni n-a scris despre asta nicăieri. Care e legătura între Gherasim, liderii din firme şi Mincu?

Sunt mai multe…

1. În primul rând din comentarii mi-am făcut o impresie foarte bună despre domnul Leonida Gherasim. Un om zâmbind la 90 de ani, prezent, activ. Mărturisesc că nici nu ştiam că trăieşte, n-am mai auzit de el de vreo 20 de ani. Am luat primul rezidenţiat din Gherasim, adică din 3 volume groase şi nu foarte uşoare de medicină internă pe care se bazau rezidenţiatele până în 2004 (când s-a trecut cu materia la Harrisson, tratatul american). Mulţi l-am înjurat la acea vreme pe Gherasim, necunoscându-l, de fapt nu-l înjuram pe omul Gherasim ci ne durea capul de dimensiunea capitolelor pe care nu le citeam de plăcere ci ca să luăm examenul de care depindea continuarea carierei. Deci înjuram un Gherasim virtual, un diametru de cotor de carte. În altă ordine de idei, “pe vremea mea” aceleaşi diametre de cărţi de medicină erau subiect de agăţat domnişoare în tren, pe modelul: ”ia uite ce învăţăm noi la medicină”…În absenţa oricărui astfel de scop acum, să mărturisim celor ce se întreabă dacă chiar le citeam care e adevărul. Adevărul e că chiar le citeam, dar nu reţineam prea mult. N-ai cum să reţii mii de pagini. Dai cu markerul, pui iniţiale, reţii ce ştii că îl interesează pe cel cu care dai examenul…Dar să nu părăsesc ideea. Ideea e că domnul Gherasim mi-a arătat astăzi pe Facebook ca un om admirabil. Un om în preajma căruia te simţi confortabil.

2. A doua idee e legată de profesorul Mincu. E fondatorul diabetologiei româneşti, fost medic personal al lui Nicolae Ceauşescu (care avea diabet tip 2), fost ministru, fost multe. Profesorul Mincu e autorul celor mai bune cărţi de nutriţie din România, până la ora actuală, cărţi din anii 1970 extrem de consistente. Dar ca om? Aici colegii ştiu o foarte amuzantă întâmplare de la congresul de diabet de la Cluj-Napoca din 2005. Noi, rezidenţii de an I, “boboceii”, eram ajutoare de nădejde la organizare şi dădeam microfoanele celor din sală să facă observaţii după diferite prelegeri. La un moment dat cineva mi-a cerut microfonul să spună ceva, un domn în vârstă. Am ezitat, ba chiar ceva mă făcuse să nu vreau să-i dau microfonul. Apoi l-am văzut pe profesorul Hâncu făcându-mi un semn ferm cum că să-i dau microfonul domnului…I l-am dat, ce să fac. N-a fost o intervenţie formidabilă, dar nu asta e ideea. Ideea e că, spre distracţia colegilor, acel domn era domnul Mincu, marele Mincu. Fix lui ezitam să-i dau microfonul. Mincu părea un om dur, l-am mai văzut de atunci la multe congrese, era cumva “din garda veche. Mai exact pe vremea când apăruse powerpointul color Domnia sa încă venea cu un word, cred că a fost ultimul om pe care l-am văzut cu un Word la un congres, derularea era un fel de “dă mai jos” spus cuiva din culise…în fine. Revenind la omul Mincu, impresia mea generală a fost că nu era confortabil să fii în preajma lui. Nu mi-am schimbat-o niciodată. Nu l-am văzut zâmbind niciodată. Domnul Gherasim are un zâmbet distins, frumos.

3. Legătura cu Simon Sinek. Simon povesteşte fenomenal ce e un lider şi aduce un exemplu din armată şi explică cum a te sacrifica pentru alţii din jurul tău are mult de-a face cu mediul şi cu “şi el ar fi făcut asta pentru mine”. E acolo o pledoarie frumoasă despre cum, de fapt, în preajma liderului te simţi în siguranţă, te simţi coleg în lupta cu pericole externe…Şi vine asta din preistorie când omul vechi putea dormi dacă un altul stătea de pază…Şi povesteşte Simon de firma care, în evitarea falimentului, a ales nu să dea afară x angajaţi ci să-i roage pe toţi să-şi ia, cu schimbul, câte o lună fără plată. Apoi în firmă au apărut negocieri, unii care o duceau mai bine acceptau să ia mai multe zile neplătite ca cei care o duceau mai rău să-şi ia mai puţine. Povestea s-a terminat cu bine, firma şi-a revenit, nimeni n-a fost dat afară. Cei din firmă lucrau împreună, nu unul împotriva altuia. Legătura e următoarea. Poţi fi în preajma unui profesor universitar şi te poţi simţi confortabil. Poţi fi în preajma unui prof universitar şi te poţi simţi mic, rău, poate chiar umilit. Asta de fapt identifică un lider: confortul celor din preajma lui, dorinţa de a-l urma. Îmi pare astăzi că profesorul Gherasim exact asta a fost pentru cei ce i-au mulţumit pe Facebook. Iar ce nu am simţit niciodată la Mincu şi ce am văzut într-o fracţiune de secundă în poza cu Gherasim e căldura. De aceea i-am pus la poli opuşi. Gherasim îmi pare un lider. Impoliteţea e doar didactică…

Şi gândul de final. Eu cred că în preajma unui lider trebuie să te simţi confortabil, să simţi că “de drag” lucrezi, că te bucuri de aprecierea lui, că nu e cazul să te terorizeze, că nu e cazul să te simţi prost, nepregătit. Poate eşti rezident şi vrei să înveţi, dacă un profesor te face să te simţi prost pentru că nu ştii ceva atunci nu e decât proasta lui calitate. Dacă te simţi tu prost, fără niciun ajutor extern, iar profesorul încearcă să nu te facă să te simţi prost şi să te înveţe…acolo ai un profesor bun, un lider. Despre asta am vrut să scriu astăzi. Eu unul iubesc profesorii lideri. Şi nu e valabil doar la profesori, eu unul sunt imun la elite universitare, am văzut în cariera asta suficient de multă proastă calitate la universitari şi suficient de multă bună calitate la neuniversitari încât să nu mai dau mulţi bani pe titlurile astea. Dar dau mulţi, mulţi bani pe felul cum te face să te simţi cineva de la care, formal, trebuie să înveţi. Acolo se trage cu adevărat linia. Dacă te simţi prost ca rezident în preajma unui cadru didactic de la care ar trebui să înveţi, atunci nu eşti în preajma unui lider, eşti doar în preajma unui titlu. Multă sănătate domnului Gherasim! O mare bucurie poza cu Dumnealui de pe Facebook.

Autor: Copcea Adrian

Medic primar diabet, nutritie, boli metabolice. Director medical Centrul Medical Asteco, Cluj-Napoca.

Comentarii la articol: (pot fi publicate anonim, dar necesita email, care nu va fi publicat)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s