Dr. Adrian Copcea

Blog şi articole medicale

Aditivii alimentari şi sănătatea copilului: o poziţie recentă a Academiei Americane de Pediatrie

Scrie un comentariu

Recent (iulie 2018) Academia Americană de Pediatrie a publicat o declaraţie (mai precis un “policy statement”) în care ridică problema necesităţii unei reforme în ce priveşte aprobarea şi impactul aditivilor alimentari asupra sănătăţii copilului. Pe de o parte sensul mesajului este că aprobările sunt prea permisive, în sensul prea largii şi puţin testatei categorii GRAS (generally recognized as safe), pe de altă parte deja s-au acumulat date ce pun problema unui impact negativ al aditivilor alimentari asupra sănătăţii copilului. O serie largă de aditivi au primit atributul de “perturbatori endocrini” sau “disruptori endocrini” (bisfenoli, ftalaţi, perfluoroalchili etc.), alţii au potenţial cancerigen, alţii imunosupresor. Practic sunt 20 de ani de când alimentaţia este puternic industrializată/procesată (şi ambalată!) iar unele probleme de sănătate largi răspândite, de la boli endocrine la cancere şi afecţiuni psihiatrice, ar putea avea rădăcini şi în alimentaţie, atât prin aditivii direcţi (substanţe adăugate în alimentaţie pentru a da alimentelor diferit proprietăţi: conservare, textură, culoare etc.) cât şi prin aditivii indirecţi (substanţe ce ajung în alimente indirect, de exemplu din ambalaj). Acestor substanţe li se adaugă contaminanţii, substanţe care apar în aliment accidental/prin fenomene nedorite (de exemplu aflatoxine, dioxină, metale grele, pesticide etc., ce pot ajunge în apa potabilă) (1). Astfel de date au fost deja inventariate în documente ale Societăţii de Endocrinologie (2009) (2), Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (2013) (3) şi multe altele.

Documentul Academiei Americane de Pediatrie (1), aici rezumat, se opreşte asupra diferitelor categorii de aditivi, aşa cum voi traduce şi expune în continuare, urmând îndeaproape sintaxa şi argumentele documentului original. Fiind un document online menţionat în bibliografie şi accesibil nerestricţionat publicului larg (1) menţionez că prezentul articol poate fi interpretat ca o traducere prescurtată cu adaptări, fără alte contribuţii personale. Îmi e în egală măsură mie cât şi Dumneavoastră, cititorilor acestui articol sau acestui blog, interesant şi important conţinutul acestui document. Pentru cei ce nu mă cunosc sau nu cunosc acest blog, cel ce scrie este medic primar în diabet, nutriţie şi boli metabolice. Fac această menţiune cu o completare: ramura nutriţiei ce corespunde acestui articol este siguranţa alimentară, o ramură mai apropiată specialiştilor în “igiena alimentaţiei şi nutriţie” şi “nutriţie-dietetică” decât ramurii clinice în care lucrez. Într-una din emisiunile TV am fost nevoit să fac această precizare şi o reiau aici în sprijinul ideii că termenul de “nutriţionist” nu acoperă şi nu poate acoperi orice ramură de nutriţie imaginabilă sau deja conturată. Ce am scris în rândurile precedente nu e un “qui s’excuse s’accuse” ci o explicaţie pe care o văd necesară.

ADITIVI INDIRECŢI

Bisfenolii. Rolul bisfenolilor este în principal de acoperire a conservelor, sub forma rezinelor, în scopul prevenirii coroziunii metalului, dar şi al unor recipienţi de plastic. Bisfenolul A (BPA) este interzis în prezent în compoziţia biberoanelor, datorită efectelor de perturbator endocrin, mai exact datorită asocierii cu infertilitatea, tulburări de pubertate, de dezvoltare a glandelor mamare şi unele cancere. Expunerea in utero a fost asociată cu probleme metabolice ale copilului, tendinţa curentă fiind de înlocuire cu bisfenol S, care pare a avea şi el efecte genotoxice şi estrogenice (1).

Ftalaţii. Ftalaţii se regăsesc sub două forme: forma cu greutate moleculară mică (şampoane, cosmetice etc.) şi forma cu greutate moleculară mare (mase plastice). Dintre ftalaţi, DEHP (di-2-etilhexiftalat), benzi-butil-ftalatul şi dibutilftalatul au efecte antiadrogenice şi toxice asupra testiculelor, în plus există legături cu obezitatea, rezistenţa la insulină, stresul oxidativ şi alte procese fiziopatologice. Date din NHANES, un studiu populaţional larg şi de referinţă în medicina modernă, arată legături inclusiv ale ftalaţiilor de generaţie nouă (DIDP şi DINP, care treptat au înlocuit DEHP) cu bolile metabolice moderne (inclusiv hipertensiune arterială, insulinorezistenţă).

Compuşii perfluorinaţi (PFC) sunt utilizaţi în spray-uri de curăţare a covorarelor, spume antiincendii, suprafeţe de gătit antiaderente etc. Expunerea la PFC se face major prin alimentaţie, alături de mai puţin reprezentatele căi dermice şi inhalatorii, şi poate avea impact imun, metabolic, asupra funcţiei tiroidei etc. O parte din compuşii din gama PFC (PFOS şi PFOA) au fost scoşi din producţie, o parte din PFC însă sunt încă folosiţi ca aditivi şi există posibilitatea ca unele componente de generaţie nouă să împărtăşească neajunsuri ale altora deja interzişi.

Percloratul. Percloratul este fie un contaminant, fie un component al îngrăşămintelor cu nitraţi, fie un aditiv indirect, în cazul în care face parte din ambalajele cu efect antistatic (pentru alimente uscate tip cereale, făină, zahăr etc.) sau poate apărea ca metabolit al hipocloritului acolo unde se utilizează albirea sau curăţarea cu hipoclorit. Percloratul interferă cu producţia hormonilor tiroidieni în momentul încorporării iodului. Hipotiroidismul neonatal şi alte forme de hipotiroidism ar putea avea şi o astfel de cauză alături de eterii polibrominaţi.

ADITIVI DIRECŢI

Coloranţii. Legătura dintre coloranţi şi ADHD (tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenţie) este dublată de cercetările privind ameliorarea ADHD atunci când coloranţii sunt elminaţi din alimentaţie. Academia Americană de Pediatrie consideră, în prezentul document, că sunt necesare mai multe date de siguranţă pentru cei 9 coloranţi acceptaţi de FDA şi care au definite limite maxime de consum.

Nitriţii şi nitraţii. Nitriţii şi nitraţii sunt conservanţi prezenţi în mezeluri, preparate de peşte şi brânză clasificaţi în 2006 de către International Agency for Research on Cancer drept “cancerigeni probabili” (“probable human carcinogens”, grup de dovezi 2A), datele principale referindu-se la cancerul colorectal. Alte date leagă consumul de nitraţi de anomalii tiroidiene. Prezentul document avertizează şi asupra faptului că pudra de ţelină, un conservant “natural”, “organic” utilizat ca alternativă la nitriţii şi nitraţii sodici tradiţionali, ar putea să le împărtăşească dezavantajele.

Documentul anterior tradus şi rezumat este redactat de Leonardo Trasande, MD, Rachel Shaffer, MPH şi Sheela Sathyanarayana, MPH. (1) şi semnalat în fluxul Medscape din 23 iulie (2).

BIBLIOGRAFIE

  1. Food Additives and Child Health. American Academy of Pediatrics Technical Report. July, 2018. Link: http://pediatrics.aappublications.org/content/early/2018/07/19/peds.2018-1408
  2. Diamanti-Kandarakis E, Bourguignon JP, Giudice LC, et al. Endocrine-disrupting chemicals: an Endocrine Society scientific statement. Endocr Rev. 2009;30(4):293–342pmid:19502515
  3. Bergman Å, Heindel JJ, Jobling S, Kidd KA, Zoeller RT. eds; United Nations Environment Programme; World Health Organization. State of the Science of Endocrine Disrupting Chemicals – 2012. Geneva, Switzerland: WHO and UNEP; 2013. Available at: http://www.who.int/ceh/publications/endocrine/. Accessed May 18, 2017
  4. Food Additives Causing Harm, Reforms Urgently Needed, AAP Says. Link: https://www.medscape.com/viewarticle/899660?src=soc_fb_180728_mscpedt_news_endo_addititives&faf=1

Comentarii la articol: (pot fi publicate anonim, dar necesita email, care nu va fi publicat)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s