Dr. Adrian Copcea

Blog şi articole medicale

Tâmpiţeii de pe Facebook şi ghinionul de a fi nutriţionist în România

Scrie un comentariu

Contrar aparenţei lăsate de titlu, acesta nu e un articol revoltat, nu e agresiv, e despre o uzuală “întâmplare digitală” de Facebook: cineva postează un articol, altcineva te tăguieşte şi te întreabă: “ce zici de asta <aici tăguitul>?”, sub postarea unui oarecare. Am păţit aşa deseori, nu pot spune că mă deranjează, dar apare numele meu sub postarea unor diverşi şi, de obicei, răspund pe privat şi nu acolo. Aşa am păţit şi ieri, share-uise o doamnă un articol stupid despre cafea şi sub el mă tăguise un prieten, într-un mod foarte elegant, cu întrebarea: “ce crezi ca medic nutriţionist că e corect în articolul ăsta?”. Din păcate n-am putut da reply sau comentariu, în schimb i-a dat reply autoarea share-ului cu un comentariu lung pe care chiar îl iau pe bucăţele, că mi se pare extrem de relevant pentru epoca asta. Cam despre asta scriu aici, e un mic comentariu pe text, ca la limba română, în şcoală…

Aşadar bucăţele de comentariu şi comentariul meu la comentariul ei. Le imortalizez aici pe un server wordpress, că zilele astea Mark Zuckerberg are nişte probleme. Dacă n-o fi şi wordpressul al Facebookului.

1) (doamna, shareuitoarea) “ceea ce vreau eu să spun este că nu mă interesează părerea nici unui medic sau nutriţionist din lumea asta atunci când corpul meu spune NU! oricărui aliment sau băutură sau orice ar fi. Nu există nici medic şi nici nutriţionist care să mă convingă că dacă beau/mănânc cutare sau cutare mâncare îmi face bine în timp ce eu mă tăvălesc pe jos de rău sau de durere”. (Sursa: Facebook :) )

Răspund aici, că acolo nu pot. Oare unde e problema dacă o doamnă crede că mergând la un specialist respectivul îi va recomanda alimente/băuturi care o vor face să se tăvălească pe jos de rău sau de durere? Mă şi întreb, cu oarecare milă, cine şi ce rău i-a făcut amărâtei ca să ajungă la o asemenea părere…Mă întreb, în plus, dacă comentariul meu ar fi fost: “doamnă, dar vă oblig ca de mâine să beţi 5 căni de cafea, până vă tăvăliţi pe jos de durere”…Cred, totuşi, că nu aş fi zis asta.

 

2) (tot doamna, shareuitoarea) “Sunt multe intoleranţe la alimente în lumea asta care sunt manifestate de mai puţin de 1% din populaţia globului. Ele au fost descoperite cu preţul multor suferinţe şi morţi”.

Răspund aici, că acolo nu pot. Vă închipuiţi un om cu intoleranţă la gluten căruia i se toarnă pe gât gluten cu linguriţa până la suferinţă şi asta pentru descoperirea acelui 1% intoleranţe…Sau, cine ştie, un om alergic la căpşuni sau arahide înfundat cu căpşuni şi arahide…Sau, mai rău, un om omorât cu fructoză…vă daţi seama ce viziune despre intoleranţele alimentare are doamna…cam ca pe vremea când anatomia se descoperea pe cadavre, doar că nu anatomie ci intoleranţe alimentare şi nu cadavre ci oameni vii. Dar dur, orişicum…un fel de Menghele cu căpşuni…

3) “Aşa că unicul nutriţionist pentru mine este corpul meu”. Nu-mi place să comentez alţi nutriţionişti aşa încât n-o să comentez nici corpul ei. Bonus: “eu am trecut de faza experţilor externi”. Eh, asta e, rămân experţii interni. Probabil, după o îndelungă evoluţie profesională internă, doamna îşi e propriul ortoped intern, propriul ginecolog intern, propriul cardiolog intern, în fine, propriul doctor de orice, cu expertiză internă. Bine totuşi că e sănătoasă. Organic, cum zic psihiatrii, ca să tragă o linie.

Una peste alta comentariul ei are 3 inimi, un zâmbilici şi 13 likeuri. Shareul ei la acel articol cretinoid despre cafea are 74 de share-uri de la ea mai departe (numai de la ea, vă închipuiţi câte o fi având în total, zeci de mii probabil…) şi 122 de likeuri. Doamna însăşi are blog şi, în plus, 6648 de urmăritori pe Facebook. Eu zic că e fenomenal. Mai ales că doamna e o necunoscută din Cluj-Napoca sau, mă rog, nu e mare influencer cu 6648, deşi, se vede treaba, influencer e. Mediu, sau cum se clasifică. Şi, remarcabil, are setări să poată face pe pagina personală o postare publică la care un străin tăguit să nu poată răspunde. Asta da, ceva-ceva cu digitalul ăsta ştie cu siguranţă. E expert intern în digital.

Acum un pic mai profund. Cum şi cine îşi închipuie că vreodată cândva sau cineva ar putea contracara acest fenomen al doamnei-răspândac?…Cum să crezi că ar putea vreodată apărea o masă critică de oameni normali la cap care pot contracara imensa prostie de pe Facebook şi de pe Internet în general? Eu chiar nu cred că vreodată va fi posibil şi ar trebui ca subiectul ăsta chiar să îl închidem. Aşa cum nu ne preocupă că un concert de jazz are 200 de spectatori şi unul de manele 20.000, exact aşa ar trebui să trecem peste acomodarea cu globalizarea informaţiei şi să realizăm că există proşti charismatici, prostie uşor răspândibilă, escrocherie digitală, vrăjitoare, alba-neagra din vorbe, Facebook, articole stupide care se împrăştie, oameni neinteresaţi de părerea unui specialist, oameni care le ştiu pe toate, pagina Tony Poptămaş (Dumnezeu s-o ierte, în caz că s-a dus la loc cu ecran verde), şi, desigur, tot felul de “nutriţionişti” plus, la umbra lor, “nutriţionişti interni”, ca doamna cu cafeaua.

În aşa context te poţi întreba, ca “nutriţionist” (mi-e şi ruşine să mai zic cuvântul ăsta), cum poţi continua o carieră când în digital ajungi, involuntar, să iei contact cu existanţa unui impresionant număr de tâmpiţei care le ştiu pe toate şi care, mai rău, iţi fac, zi de zi, imaginea…Pentru că, să fim serioşi, sunt convins că 99% din oamenii de genul ăsta de pe Internet îşi zic: “eh, ce să mă duc la nutriţionist, ce să-mi zică şi ăla, ştiu eu ce o să-mi zică şi, oricum, ştiu şi ce să fac fără sfatul lui…”. Din fericire digitalul e digital şi cabinetul e cabinet. Şi, cu tot digitalul ăsta, ne vedem, fiecare, de treaba lui la cabinet, cu singurii oameni care ne interesează: cei care chiar ne vor opinia. Ghinionul e că profesia e dusă în derizoriu de internauţii ăştia gen doamna de la Cluj şi, în zgomotul ăsta, e un pic mai greu să îţi spui că “lucrezi într-o ramură frumoasă”, pentru că, în realitate, când toată lumea “se pricepe” la domeniul tău, foarte special nu te poţi simţi. Această concluzie nu e, nici ea, tristă. E pura realitate. Să practici nutriţie în România şi în aşa atmosferă nu e vreo mare onoare. Ba chiar e muncă dublă. La consultaţii ai de dat sfaturi şi mai ai şi de combătut idei cu care vin oamenii de acasă, de-a gata fabricate pe Internet. Gen: “cafeaua e o otravă iar accelerarea de tranzit e de fapt acţiunea corpului de a elimina otrava numită cafea”…“Aşa e, domnule doctor, e adevărat?…”

Comentarii la articol: (pot fi publicate anonim, dar necesita email, care nu va fi publicat)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s