Dr. Adrian Copcea

Blog şi articole medicale

Nutriţioniştii de Internet şi zahărul din iaurtul cu fructe

Un comentariu

Ieri seară am văzut pe Facebook o demonstraţie de la un domn din Bucureşti care are o afacere cu nutriţie. Omul a luat un iaurt cu fructe (şi zahăr) şi s-a apucat să toarne conştiincios într-un pahar nişte zahăr, ca să “ilustreze” eticheta. Astfel de filmuleţe se mai făcuseră cu sucurile cu zahăr, domnul a vrut să reediteze scenariul respectiv cu un iaurt dulce. Toate bune şi frumoase până la faptul că nu a ştiut să citească eticheta şi ceva ce trebuia să fie de mare precizie (numărase la nivel de 22 linguriţe jumătate zahărul din acel iaurt de 500) a ieşit cu eroare. Ca urmare, văzând că nu se pricepe i-am lăsat un comentariu în care l-am întrebat unde a citit pe etichetă că produsul are 18 grame de zahăr la suta de grame. Bineînţeles că n-a avut ce să arate, întrucât eticheta respectivă nu arăta că produsul ar avea 18 grame de zahăr, în schimb avea 18 grame de glucide, ceea ce nu e acelaşi lucru. Neavând un răspuns cum trebuie, respectivul s-a supărat: “lasă că ştiu eu că ai contracte cu firmele de lactate”, “lasă că scriu eu un articol, o să vezi tu”, “uite, de asta îmi vine să emigrez” (?!?!). Se supărase. Totuşi destul de politicos, asta chiar am apreciat. La finalul discuţiei i-am explicat ce n-a înţeles, dar probabil că n-a înţeles nici după ce i-am explicat, era ceva simplu: nu toţi carbohidraţii din acel produs erau reprezentaţi de zahăr. Pe lângă zahăr sunt şi alţi carbohidraţi, de exemplu lactoza din respectivul iaurt îi dădea, după calculul meu, o eroare de cam 6 linguriţe. 6 din 22.5 e destul de mult, e ca şi cum un salariu ar scădea de la 2250 roni la 1650 roni. Şi apoi ar mai fi de scăzut zahărul din fructe (în speranţa că acel iaurt cu fructe ar fi avut un conţinut oarecare, mai mare decât zero, de fructe), apoi mai era de scăzut amidonul care apărea pe etichetă, mai era de scăzut dextroza, care, practic, e mai rea ca zahărul deşi, tehnic vorbind, nu e zahăr ca din cel din punga respectivului. Cam ăsta era de fapt răspunsul corect, versiuni de răspunsuri decente ar fi avut destul de multe dar i-au ieşit pe tastatură doar cel cu emigratul şi cel cu contractele cu firmele de lactate…
Asta mă duce la subiectul principal: ce sens are să explici unui om oarecare, mai ales dacă nu e calificat, unde a greşit? Dă vreunul semne că măcar are curiozitatea să pornească un Google să vadă de ce oare i-o fi scris doctorul ăla sub filmuleţ? (că asta a cercetat-o rapid, mi-a localizat meseria şi oraşul şi a şi zis că vine în Cluj să-mi arate el, se referea la iaurt). Eu în locul lui mă gândeam un pic. De exemplu am pus la un moment dat şi eu pe Facebook un tabel cu zahărul din fructe şi doamna doctor Simona Tivadar mi-a atras atenţia că am greşit la afine. M-am dus frumos, aveam afine în casă, le-am cântărit şi am refăcut tabelul. Avea dreptate. N-am sărit să spun: “lasă ca ştiu eu că aveţi contract cu o firmă de afine”. Asta strict tehnic, sigur că nu încăpeau probleme de acest gen în situaţia respectivă, dar greşisem şi eu un calcul cu zahăr. Cam pe acelaşi model ar fi putut şi domnul cu filmuleţul să imi dea un mesaj să mă întrebe: “bună seara, domnule doctor, vă rog să îmi spuneţi unde am greşit calculul”. M-ar fi impresionat. Mai apoi apare problema de discuţie între un specialist şi un nespecialist, n-arată bine să apară aşa o “confruntare de idei”. S-a şi întâmplat atunci când o doamnă doctor nutriţionist a scris pe Internet un verdict foarte dur: “fructele îngraşă” şi imediat a apărut pe net un tip care mânca numai fructe şi era slab, dar slab. Mi-l amintesc şi acum că avea o poreclă simpatică: “Haplea fructaliu”. Mie mi s-a părut că aşa o confruntare între un medic cu parafa în regulă şi un oarecare “exemplu din teren” a arătat rău pentru colega mea. Practic din şcoala generală am reţinut că orice teorie pică dacă ai un singur contraexemplu la acea teorie. Iar contraexemplul era în carne şi oase pe Internet şi vorbea.
Revenind la partea serioasă a problemei, în caz că aţi citit până aici. Sunt mai multe probleme serioase în filmuleţul respectiv, din păcate mesajul bun al filmuleţului a fost anulat de inexactitatea calculului.

 

  1. Ce sunt de fapt iaurturile cu fructe din comerţ? Sunt iaurt (pentru că altfel nu au voie să scrie iaurt) plus o mică (mult prea mică în cele mai multe cazuri) cantitate de fructe plus alte adausuri. Un astfel de produs, legal vorbind, are dreptul să fie comercializat sub denumirea: “iaurt cu fructe”. Că e sau nu e bună reglementarea legală, e altă discuţie. Dintre adausuri, cel mai simplu de citit pe o etichetă şi de simţit la gust este, evident, zahărul. Mai sunt altele mai greu de identificat, de exemplu dextroza este glucoză, un glucid simplu care este chiar mai rău decât zahărul, e exact aceeaşi substanţă utilizată la testul de toleranţă ce se foloseşte în diagnosticul diabetului, de data aceasta adăugată în alimente fără scopuri diagnostice. În plus unele iaurturi au amidon. El nu apare spontan în iaurt, pentru că nu are de unde, e adăugat. Deci avem cel puţin 3 glucide care, în mod normal, nu sunt într-un iaurt şi care pot fi chiar în cantităţi mari. La fel siropul de glucoză-fructoză. Practic e aici vorba de familia zahărului cu “rudele” sale apropiate: glucoza (monozaharid) şi fructoza (monozaharid). Zahărul (=sucroza, zaharoza) este un dizaharid format din glucoză şi fructoză. Monozaharidele şi dizaharidele în general sunt denumite: “zaharuri” sau “zaharuri simple”, pe etichetă apar separat la rubrica “glucide” într-un rând aparte care în mod normal s-ar traduce: “zaharuri” sau “zaharuri simple”, termen care în engleză e “sugars”. “Sugars” e antonimul amidonului, în engleză “starch”, carbohidratul cu lanţ lung, considerat în terminologiile vechi glucid “complex” (deşi un carbohidrat cu formula: glucoză la puterea n este “complex” doar prin lungime). În plus în iaurt există în mod natural lactoza, glucidul principal al laptelui matern şi al formulelor, practic acel carbohidrat prezent aproape exclusiv în alimentaţia bebeluşului până la momentul când, prin diversificare, alte surse de glucoză intră şi preiau treptat întâietatea în alimentaţie. Conţinutul normal în lactoză al unui iaurt neîndulcit este de aprox. 5 grame/100 ml. Tot ce e peste 5 grame în rubrica: “glucide” a etichetei unui iaurt este, cel mai adesea, zahăr adăugat sau o rudă de-a lui.

 

  1. Cât zahăr putem să consumăm în cadrul unui meniu sănătos? Pe tema aceasta voi scrie şi separat un articol, fiind o temă foarte interesantă. Interesantă pentru că în încercările de definire a unei “doze maxime” s-a perpetuat ani de-a rândul o bâlbâială provenită din suprapunerea în clasificarea glucidelor a zahărului adăugat peste zahărul din fructe. Practic în unele recomandări exista ideea de a nu avea mai mult de 10% din caloriile dintr-un meniu provenite din “sugars”, dar sugars sunt şi zahărul ce se pune cu linguriţa în cafea dar şi zahărul din fructe. Asta ar însemna la un meniu de 2000 de kilocalorii aproximativ 200 de kilocalorii din zaharuri, adica 50 de grame. 10 pliculeţe, mai precis. Sau 12,5 linguriţe dacă e de calculat cu linguriţa domnului de mai sus, care încarcă 4 grame. Alte recomandări au dorit să delimiteze zaharurile din fructe de zahărul adăugat şi au mers pe sintagma: “added sugars”. Ca paranteză, există şi o problemă colaterală interesantă în a defini exact din ce să-ţi procuri glucoza, mai exact dacă ar fi să îţi calculezi o anumită doză de glucide şi vrei să le iei din fructe şi din orez, cum anume le echilibrezi pe cele două? E corect 100% fructe şi 0% orez, e corect 50-50% sau e corect exact invers: zero fructe şi 100% orez? Fructele având glucide simple iar orezul glucidul “complex” numit amidon. Las pentru respectivul articol. Ideea de bază e că, în linii mari, o porţie în jurul a 150-200 kilocalorii provenite din zahăr, adică în jurul a 40-50 de grame de zahăr ar “încăpea” într-un meniu normal. Limita de jos e zero. Zero zahăr adăugat. 
  2. . Cât zahăr are un iaurt cu fructe? Revin la principala temă a articolului. Doza PRECISĂ de zahăr ca atare, adică zaharoză (o moleculă glucoză+o moleculă fructoză) într-un iaurt cu fructe NU este trecută pe etichetă. Nu este obligatorie în prezent menţionarea precisă a spectrului de carbohidraţi dintr-un produs. Această problemă a fost pusă şi în mediile serioase ale nutriţiei şi chiar există discuţii cu privire la exact acest tip de menţiune pe etichete: cât anume din zaharuri sunt cele din fructe şi cât anume s-au adăugat sub formă de zahăr sau dextroză sau sirop de glucoză-fructoză în fabrică? Dacă ştim eticheta şi ştim să clasificăm glucidele ne sunt necesare câteva informaţii: totalul de glucide, totalul de „zaharuri” sau „zahăr” (depinde ce a ales autorul etichetei, e vorba de mono- şi dizaharidele numite în engleză „sugars”) şi conţinutul de fructe. Dacă ştim şi despre ce produs este vorba putem lua în considerare şi alte glucide care ştim că se găsesc în mod normal în acel produs, de exemplu lactoza din iaurt. Şi obţinem răspunsul corect. Dar pentru asta, desigur, e nevoie de unele cunoştinţe de nutriţie. Practic, ca simplificare, dacă ştim că un iaurt în general are 5 grame de lactoză, adică de glucid, şi avem o etichetă cu 18 grame de glucide, atunci ne rămâne să identificăm singuri ce sunt celelalte 13 grame de glucide diferenţa. Dacă e vorba de un iaurt dulce nu e greu.

    4. Care iaurturi au zahăr adăugat şi care nu? Aici nu e nimic mai simplu decât eticheta: dacă avem pe etichetă “zahăr”, atunci e vorba de zahăr adăugat. Iaurtul fără zahăr nu are zahăr şi nu e dulce. Iar dacă un iaurt e dulce şi are zahăr pe etichetă, are cu atât mai mult zahăr cu cât e mai dulce şi invers. Ne ajută corect simţurile. De data asta când spun zahăr mă gândesc la zahăr, dextroză şi sirop de glucoză-fructoză. Şi, în final, există şi iaurturi dulci fără zahăr, ele au îndulcitori. Dar şi asta pentru altă dată pentru că la îndulcitori e şi mai mult de scris.

Închei cu menţiunea că n-am spus nicăieri că ar fi bun zahărul adăugat sau că ar fi bune iaurturile cu zahăr adăugat, cei ce au trecut pe la mine pe la cabinet ştiu foarte bune cum pun problema la consultaţiile de nutriţie sau de diabet. Am preferat totuşi să scriu şi aici cam ce e cu matematica asta a zahărului de pe etichete. Poate că e un pic mai complicat decât un filmuleţ în care torni zahăr într-un pahar, dar şi nutriţia e, uneori, un pic mai complicată.

Un gând despre „Nutriţioniştii de Internet şi zahărul din iaurtul cu fructe

  1. Cu fructele e o poveste mai lungă: depinde cum sunt consumate. Aceleași fructe pot sănătoase sau dimpotrivă. Vă recomand să vizionați filme cu dl. dr. Robert Lustig pe YouTube. Sunt printre ele și prezentări serioase, făcute la universități din Statele Unite (inclusiv cu formule chimice despre ce se întâmplă cu zahărul în organism). De exemplu https://www.youtube.com/watch?v=dBnniua6-oM

    Tot el explică de ce caloriile nu au nici o relevanță… (Vezi Robert Lusting – Is a Calorie a Calorie?)

    American Heart Association recomandă maxim 4 lingurițe de zahăr pentru copii, 6 pentru femei și 9 pentru bărbați.

    Apreciază

Comentarii la articol: (pot fi publicate anonim, dar necesita email, care nu va fi publicat)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s