O echipă de la Universitatea Stanford California a conceput şi testat cu succes un vaccin anti-cancer eficient într-o primă etapă la 87 din 90 de şoareci de laborator şi ulterior şi la recidivele celorlalţi 3. Formele vindecate de cancer au fost: de colon, mamar, melanoame şi limfoame. Mescape a semnalat aici (1) cercetarea condusă de doctorul Ronald Levy, publicată în Science Translational Medicine –aici referinţa– sub titlul: Eradication of spontaneous malignancy by local immunotherapy(2).

Tratamentul aplicat pe model animal a cuprins o dublă terapie: ligand TLR9 cu activare OX40, tratament injectat în tumoră ce stimulează celulele imunitare T proprii organismului să “lupte” cu cancerul. Rezultatele au fost surprinzător de bune. Autorii explică în abstractul lucrării că metoda este inovativă, fiind un vaccin „in situ” (la faţa locului) ce include şi acţiune la distanţă, pe metastaze, şi că ea reprezintă o versiune nouă de imunoterapie pentru cancer. Imunoterapia se utilizează deja în medicină şi are două principii: fie acţionează într-o manieră individualizată sub forma unor anticorpi special concepuţi împotriva unor antigene identificate în diferite tipuri de cancere, fie activează, prin anticorpi, celulele T proprii organismului să acţioneze. Metoda utilizată în cercetarea aici prezentată foloseşte două tratamente simultan: o oligodeoxinucleotidă îmbogăţită în CG (CpG), ce activează receptorul TLR9 (Toll-Like Receptor9) şi anticorpi anti-OX40 ce combat răspunsul local al tumorii la injectarea primei substanţe. Receptorii TLR sunt componente ale sistemului imun, tratamentul practic stimulează o „divizie” a sistemului imunitar să combată, în mod selectiv, tumora şi metastazele. Autorii afirmă în abstractul publicaţiei: „Remarkably, this combination of a TLR ligand and an anti-OX40 antibody can cure multiple types of cancer and prevent spontaneous genetically driven cancers” (2).

Clasificarea generală a imunoterapiei pentru cancer cuprinde diferite clase de medicaţii. O serie de tratamente sunt anticorpi monoclonali care acţionează fie direct împotriva tumorilor fie indirect activând sistemul imun. Două clase mari de anticorpi monoclonali acţionează blocând două dintre căile prin care cancerul reuşeşte să „evite” imunitatea proprie organismului: inhibitorii PD-1 şi inhibitorii CTLA-4 („immune checkpoint inhibitors”). Nume ale unor astfel de tratamente sunt: pembrolizumab (Keytruda), ipilibumab (Yervoy), nivolumab (Opdivo) etc. A doua serie cuprinde imunoterapia non-specifică: inferferon, interleukine. O altă terapie este terapia virală oncolitică. Un astfel de tratament a fost aprobat în 2015 pentru melanom şi constă în injectarea unui virus herpetic modificat la nivelul melanomului (T-VEC). Se adaugă celor deja utilizate (anterior menţionate) terapii aflate în stadiul de cercetare: terapiile cu celule T, vaccinurile anti-cancer. (3).

Lista medicamentelor din clasa imunoterapiilor aprobate în România şi prescrise prin Programul Naţional de Oncologie este publicată periodic pe site-ul Casei Naţionale de Asigurări. Lista actuală (4) cuprinde agenţi precum: trastuzumabum (Herceptin), rituximabum (Mabthera), cetuximabum (Erbitux), bevacizumabum (Avastin), panitumabum (Vectibix), ofatumabum (Arzerra), brentuximab (Adceteris), obinutuzumabum (Gazyvaro), erlotinibum (Tarceva) etc. Lista este non-exhaustivă şi are rol de exemplificare a prezenţei agenţilor în practica curentă, lista completă este accesibilă pe siteul CAS la referinţa 4, cea mai recentă actualizare cuprinde preparatele de pe lista C2 compensate la 01.02.2018. . Preparatele mai sus menţionate sunt utilizate în diferite forme de cancere de sân, colon, cancere de sânge etc.

Concluzionând, medicina actuală utilizează deja şi cercetează pe scară largă imunoterapia în cancere. Imunoterapia pe cale sistemică, aşa cum este ea prescrisă în prezent, chiar şi cu terapii ţintite, pare să aibă o continuare promiţătoare sub forma imunoterapiei locale deja utilizată şi cercetată sub forma vaccinurilor cu administrare intratumorală şi efecte locale şi la distanţă, pe metastaze. Ca şi în alte domenii progresul este rapid şi s-ar putea ca „descoperirea vindecării cancerului” să nu aibă loc brusc ci chiar sub ochii noştri, în aceşti ani, prin rafinarea unor tratamente deja utilizate şi perfecţionate. Poate terapia descrisă la începutul articolului care deja a vindecat 90 din 90 de cazuri pe model animal, poate altele. Sau poate, în mod ideal, se va reuşi cândva şi o modalitate eficientă de prevenţie.

 

 

Referinţe

(1) Medscape. Roxanne Nelson. Cancer Vaccine Works ‘Startlingly Well’ in Mouse Model. Link: https://www.medscape.com/viewarticle/892447?src=soc_fb_180210_mscpedt_news_mdscp_cancervax&faf=1

(2)    Idit Sagiv-Barfi1, Debra K. Czerwinski1, Shoshana Levy1, Israt S. Alam2, Aaron T. Mayer2, Sanjiv S. Gambhir2 and Ronald Levy1,*. Eradication of spontaneous malignancy by local immunotherapy. Science Translational Medicine  31 Jan 2018:
Vol. 10, Issue 426, eaan4488. DOI: 10.1126/scitranslmed.aan4488

(3) Cancer.net. Understanding immunotherapy. Accesat: 10.02.2018. Link: https://www.cancer.net/navigating-cancer-care/how-cancer-treated/immunotherapy-and-vaccines/understanding-immunotherapy

(4). CNAS. Lista medicamentelor C2 valabila 01 02 2018. http://www.cnas.ro/page/lista-medicamentelor-2018.html. Link: http://www.cnas.ro/page/lista-medicamentelor-2018.html