Dr. Adrian Copcea

Blog şi articole medicale

Lista lui Liviu, gastronomia, gastrotehnia şi nutriţioniştii

Un comentariu

Azi Liviu a făcut un live de Facebook în care a nominalizat 5 restaurante unde se mănâncă bine în Cluj-Napoca şi împrejurimi. Ca să nu le uit le scriu şi eu aici întru bifă ulterioară: Rovin, Toskana, Coratim Hall, Fair Play şi Coco Bar. Apropo, fain liveul, florin-piersicist, aşa. La listă oi mai reveni eu, că şi eu sunt cu listele. Dar nu ăsta e subiectul.

Ce vreau eu cu articolul e să trag nişte linii de demarcare, că poate lumea nu ne înţelege bine profesia. Pentru asta rememorez rapid un episod (neplăcut) din viaţa mea în care ca (pe vremuri mai) tânăr medic nutriţionist la un moment dat m-au chemat unii de la Marty Restaurants pentru o posibilă colaborare (din fericire eşuată). La acel moment am acceptat să mă duc la o întâlnire cu ei la care n-au reuşit să fie punctuali şi la încă una la care am degustat nişte chestii. Ideea e că unele întâlniri chiar au, după cum am reţinut dintr-o maximă, un rol foarte bun: acela de a-ţi calcula cât timp merită pe viitor nişte oameni să le aloci. În cazul respectivilor ştabi fix zero din partea mea, nu i-am mai văzut şi sper să nu-i mai văd vreodată. Dar asta era paranteza. Conţinutul era că la un moment dat zice unul din ăia mari de la ei, când i-am zis că nu merg des la degustări: “păi cum, păi eşti nutriţionist”. La momentul ăla am trecut rapid peste (ca omul cu excavatorul), cam greu fiind să le explici unora chestii care sunt inutil de explicat unora, dar acum mai bătrân fiind (şi cu blog) parcă e momentul să scriu cu caps lock că MESERIA MEDICULUI NUTRIŢIONIST NU E SĂ MEARGĂ LA DEGUSTĂRI. Adică, mai precis, bă, patroane de mare lanţ (dealtfel deloc rău), meseria de medic nutriţionist e un pic mai complexă decât să-ţi guste ţie salatele, capisci?

Şi acum serios vorbind. Da: nutriţioniştii se ocupă cu nutriţia. Nutriţia are de-a face cu mâncarea, evident, dar nu e doar despre mâncare. E despre MEDICINĂ, despre ce face mâncarea aia în corp, nu despre cum se îmbină aromele. Îmbinatul de arome şi texturi, coacerea şi fineţurile sunt de bucătar, chef, masterchef. Imbinatul de aliment cu problemele pacientului, aia e nutriţie, dietetică şi încă nişte ştiinţe un pic peste limita de înţelegere a unora. Gen epigenetică, ca să zicem şi un cuvânt mare. Dar nu-s una şi acelaşi lucru. Nutriţionistul nu trebuie să fie bucătar cum nici bucătarii nu-s nutriţionişti pe motivul că lucrează cu mâncare. Cum nici eu nu-s antrenor de culturism dacă fac 10 flotări. A, că unii dintre nutriţionişti şi dieteticieni ştiu reţete, ştiu să îmbine ingrediente, asta e un mare plus, dar e din gama “bonus” (şi bravo lor, gospodinelor şi gospodinilor care se pricep în bucătărie!).

Şi acum să trag liniile. Am povestit într-un precedent articol că “nutriţionist” nu înseamnă nimic. Am povestit mai sus şi că nutriţionist nu înseamnă bucătar. Dar unele delimitări există şi merită pomenite. MEDICUL NUTRIŢIONIST, la noi mai precis identificabil prin parafa de “diabet, nutriţie şi boli metabolice” ştie nutriţie dar nu neapărat face cea mai bună ciorbă de porc cu tarhon. Mai departe DIETETICIANUL, a doua meserie de nutriţionist în România, e mult mai concret în recomandări, poate intra cât vrea de mult în reţete şi meniuri. Munca unui dietetician, de exemplu, e binevenită la un caz clinic în care un om e denutrit şi nu poate mesteca. El poate elabora meniuri concrete în care să încorporeze soluţii compatibile cu ce cer medicii (nutriţionist, oncolog, gastroenterolog etc.). În al treilea rând există în România TEHNICIANUL NUTRIŢIONIST, meserie omologată de Ministerul Muncii, care CHIAR asta trebuie să gestioneze bine: texturi, gătit, gastrotehnie. Asta e esenţa tehnicianului din cum o văd şi cum o reţin din curricula de tehnician. Iar gradul de implicare în gastrotehnie zic eu că e exact in ordinea celor 3 meserii, crescător. Iar gradul de implicare în medicină invers: competenţa medicului e mai largă decât a dieteticianului iar cea a dieteticianului mai largă decât a tehnicianului nutriţionist. Cât despre bucătar, e cu totul altă meserie. Nici inferioară, nici superioară. ALTA.

Atât am vrut să lămuresc, cât de cât: medicul nutriţionist nu e nici bucătar, nici manechin, nici culturist, nici bolnav de toate bolile pe care le poate trata. Poate măcar cu articolaşul meu, cu toată harababura imaginii de “nutriţionist” în România, pricepe lumea că medicul e medic şi bucătarul e bucătar, degustătorul degustător şi ce meserii subtile or mai fi printre ele. Apropo, sunt fan masterchef, gastronomie, fine-eating şi liste ca a lui Liviu. Dar asta e din latura mea de om care mănâncă. Care, din nou, nu e sinonimă cu medic nutriţionist.

Vă mulţumesc şi poftă bună. Bucuraţi-vă de deliciile Clujului, sunt pentru toate gusturile şi toate dimensiunile şi preferinţele nutriţionale, de la Samsara la Adi’s Steak House, de la Cabinet de Vin et Cocotte la Fair Play, de la Tokyo la Hanul Dacilor şi de la celebra Salmonella la supa de ardei copt din frumosul Joben decorat în stil steampunk.

În final şi concluzie, definiţiile:

  1. Gastronomie: studiul relaţiei dintre cultură şi alimentaţie. Sau, frumos, dar în franceză zice Wiki-ul franţuesc aici: Elle (gastronomia, va să zică) intègre des données immatérielles comme des savoirs, des pratiques — savoir-faire et rituels —, du lien social et du partage — résumés par la formule “humanisme de la table” où se dit l’ouverture à l’autre et à l’ailleurs —, des discours et des représentations. Immatérialité qui s’incarne dans la matérialité des instruments techniques, des produits, des mets, des livres de recettes, des lieux comme les restaurants, des objets de la cuisine et de la table.
  2. Gastrotehnie: (adaptez după Mincu): ştiinţa care se ocupă de prepararea alimentelor, modificările suferite de aliment în cursul preparării şi impactul diferitelor metode de preparare asupra sănătăţii.
  3. Nutriţie (definiţia mea de sinteză, dacă mi se permite): ştiinţa proceselor prin care ţesuturile umane şi corpul în ansamblul său îşi procură şi utilizează substanţele necesare pentru integritatea funcţională şi structurală.

Şi am încălecat pe-o ciorbă şi v-am zis şi eu o vorbă.

Un gând despre „Lista lui Liviu, gastronomia, gastrotehnia şi nutriţioniştii

  1. Respectul meu pentru articolul scris ! Lucrând cu oameni și pentru binele lor zilnic intilniti multe povesti. ..Ați avea multe de scris și clarificat pentru cei care știu tot dar în esență Nimic ….Trăim în lumea în care toți SUNT DESTEPTI !!

    Apreciază

Comentarii la articol: (pot fi publicate anonim, dar necesita email, care nu va fi publicat)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s