Dr. Adrian Copcea

Blog şi articole medicale

Secretul dietelor avansate cu analize în Germania

Scrie un comentariu

Am scris pe vremuri numeroase articole privind clasificarea dietelor. O simplific la final, pentru a o reaminti. Acum voi relua doar nişte idei cu câteva explicaţii simple şi “laic” expuse.

Articolul meu porneşte de la un telefon în care cineva mă întreba în legătură cu un program de slăbire: dacă ştiu cine e personajul care lucrează în numele acelui program, dacă recomand etc. Fiind vorba de un program scump există câteva reacţii: unii merg din start convinşi că fiind scump e ceva bun, alţii sunt în expectativă şi se interesează la persoane de încredere. Eu fiind pe post de persoană de încredere pentru anturajul meu când vine vorba de diete (evident, pentru cei din anturaj care au încredere) sunt mereu la zi cu tot felul de industrii din sfera nutriţiei. Răspunsul meu a durat multicel fiind pe mai multe paliere şi neştiind decât ce s-a scris public. Două din ideile principale sunt “rezultatele” şi “analizele”. De fapt şi cele care atrag, bănuiesc eu.

Ce înseamnă “rezultate” în nutriţie? Ce îmi spun mie pozele cu “înainte-după” pe Facebook?

Încep cu “rezultatele”. Pe de o parte există “rezultate” ale acestui program, dacă ţinem cont de faptul că sunt poze pe Facebook. Dar aici trebuie lungită discuţia cu “ce înseamnă rezultate?”. Pentru unii înseamnă mult şi repede, pentru alţii mediu şi durabil, pentru alţii mult şi durabil etc. Până şi la chirurgia obezităţii putem avea următoarea discuţie: a slăbit 60 de kilograme, apoi după 3 ani a recuperat 50. E acesta un rezultat? Nu e?…Deci din perspectiva asta faptul că vezi pe net poze cu oameni care au slăbit într-un interval de 3 luni, să zicem (dar ce sunt 3 luni în viaţa unui om…destul de puţin aş zice, pentru un om de 30 de ani sunt 0.83% din viaţă) unora le spune ceva, altora nu. Mie îmi zice multe dacă ştiu CUM au procedat ca să slăbească, dacă ştiu DOAR că au slăbit nu-mi zice nimic, nici bun nici rău. Desigur, dacă vezi că unii nu slăbesc cu o prescripţie anume cu care se chinuie şi o aplică conştiincios atunci din start o poţi numi “lipsă de rezultate” Aici nu încape discuţie. Dar e şi inversul: dacă îmi spune cineva că a slăbit cu Dukan sau cu Rina 30 de kilograme am o singură replică: discutăm peste un an să vedem unde e acum. Ca paranteză: la diete aiurea precum cele două anterior menţionate te poţi aştepta la nişte efecte dezastruoase şi la 5-10 ani după dietă. Dar asta e pentru alt articol şi pentru cabinetele adevărate de nutriţie care colectează cazuri cu astfel de antecedente nefericite. Revenind la tabloul larg: orice om vrea repede şi mult. Nici aici nu încape discuţie. La ce încape discuţia e, din câte se poate deduce din ce am zis înainte, la continuarea acestui pas de slăbire. Iar aici discuţia ştiinţifică e suficient de lungă dar se poate traduce simplu: dacă şi menţii rezultatele atunci e foarte bine. “Stil de viaţă”, ştiţi vorba. Dacă nu, nu. Deşi putem face şi aici o buclă, spunând: dar bine că măcar în 2006 şi 2007 a fost slab, putea fi cu o greutate rea şi în acei doi ani. Sau la nuntă. Dar să revin, am făcut lunga paranteză în ideea “ce sunt rezultatele”. Nu ştiu dacă putem zice că are sau nu rezultate acest program, sunt nişte poze pe Facebook şi le interpretează fiecare după propriul univers intelectual. De “testimoniale” de pe Internet eu zic să ne ferim bine când vine vorba de nutriţie. Tot ca paranteză, eu unul nu pun poze cu pacienţi pe Internet şi n-am pus niciodată, fiecare alege dacă să pună sau nu, dar, dacă e să zic ceva de tip “blog” pe tema asta, eu ca pacient nu mi-aş da acordul să apară astfel de poze cu mine pe net. Dacă merge prost ulterior cum te simţi după “după”?…

Ce analize speciale de nutriţie se fac la dietele de slăbit?

Partea a doua e, cred eu, şi mai interesantă. E legat de “analize”. Respectiva intervenţie despre care am fost întrebat e o un program cu preţ mare care cuprinde şi “analize”, care se fac în Germania. Trec peste “şpilul” de marketing (ca să iau un termen de la ei) cu Germania. Ideea e că sunt nişte “analize” care, combinate cu dieta şi ce se mai face în respectivul program, dau mare greutate de imagine intervenţiei. La telefon exact aşa am perceput primind întrebarea: pacientul înţelege că se fac nişte analize avansate în Germania pe baza cărora se aleg alimente care “blochează metabolismul” sau se “activează metabolismul”. Întrebarea celei ce m-a sunat a fost dacă ştiu ceva despre alimente care unor diferite persoane le activează sau blochează metabolismul. Gen vinetele. Aici din nou am fost nevoit să lungesc la telefon despre ce e vorba cu activarea şi dezactivarea “metabolismului”, dar pe scurt am înţeles că pacientul işi punea mari speranţe în liste de alimente care îi sunt LUI, LUI PERSONAL, perfecte pentru slăbit. Aici cred că un răspuns simplu ca să se iasă din aura asta de “ştiu nemţii o chestie de te dă pe spate şi-ţi cad şi banii din portofel”…Răspunsul e, şi îl detaliez mai jos, lista cu alimentele care EXISTĂ pur şi simplu. Pentru că o dieta se face cu alimente. Dacă vorbim despre programe cu înlocuitori e altceva, dar dacă vorbim de dietă e foarte simplu: în dietă ai mâncare. Dacă cineva îşi închipuie că o roşie activează unui om metabolismul iar unui alt om îl dezactivează, sau, hai şi din alte grupe, dacă ceafa de porc sau Coca-Cola activează unor oameni metabolismul şi altora îl dezactivează…eu mă dau bătut. Ca să explic şi partea serioasă a analizelor: există seturi de analize pentru alergii, intoleranţe, există testări genetice pentru anumite gene care se corelează cu diferite preferinţe, comportamente sau predispoziţii metabolice, există analizele UZUALE de sânge, făcute în România, Albania, Sri Lanka, Germania, Canada şi orice alte ţari în care se face MEDICINĂ pentru că analizele sunt un segment de medicină. Există de la banala glicemie la dozări de anticorpi în cadrul diagnosticului de intoleranţă la gluten. Dar analize “avansate” “în Germania” care să spună cuiva CE ALIMENTE îl îngraşă pe un om anume n-aş zice că există. Sau nu există deocamdată, nu în practica uzuală. E la început metabolomica, aşa se numeşte ramura se adresează respectivului deziderat. Spre a ieşi din buclă, evident că primul pas ar fi să vedem exact ce analize se fac în respectiva intervenţie. Găsesc ca un mare minus sau ca o şmecherie de marketing faptul că pe siteul lor de prezentare sunt scrise nişte bla-bla-uri şi nu se specifică exact ce analize se fac în Germania. Dar cine sunt eu să dau sfaturi de marketing cuiva. Eu pe website am găsit doar că un medic german a descoperit ceva: carbohidraţii cu lanţ scurt stimulează insulina şi îngraşă. Nu ştiu exact când a descoperit chestia asta dar e cam centenarul de când s-a descoperit insulina şi avem şi noi românul nostru, Paulescu, cu contribuţii mai importante decât neamţul contemporan, dacă e să o luăm cu popoarele. Ba chiar m-ar tenta mai tare o metodă canadiană, dacă e să ne luăm după istoria insulinei şi locul unde a plecat Nobelul. Acum exagerez un pic, au şi nemţii un Langerhans important care a botezat locul din pancreas unde se fabrică insulina, avem fiecare un pic de neamţ în noi în domeniul ăsta…Dar să revin că altfel mă iau cu insulina. Spuneam că în afară de o menţiune cu “carbohidraţii cresc secreţia de insulină, care îngraşă” n-am găsit ceva concret legat de ce analize avansate s-ar putea face în cadrul metodei. În afară de omisiunea lor oficială. Iar că un consum de carbohidraţi rapizi stimulează insulina şi îngraşă, bănuiesc că e suficient de populară ideea, nu cred că vreun nutriţionist face diete de slăbit pline de zahăr…

…dar e alegerea fiecăruia…

Am scris mai devreme cam ce cred eu despre rezultate şi despre analizele din Germania. Nu mare lucru. Dacă cineva vrea să facă ceva pe banii lui, să facă. Mă refer la diete, programe etc.. Şi chiar nu am mari probleme cu ce există pe lumea asta şi nici măcar în nutriţia din România…să existe…Cât timp e vorba de servicii la care omul apelează din proprie iniţiativă e suficient de logic că fiecare îşi ia singur deciziile de sănătate, de buget. Observaţi că n-am zis nicio clipă că ar fi ceva rău în a apela la respectivul program, oricum cei ce apelează la diferite intervenţii nu stau în cuvintele mele de aici, de pe blog. Ar mai fi de adăugat şi că sunt medici care o practică, dacă medicii îşi asuma aşa ceva e ok, e actul lor medical. Mai adaug şi că respectivii cu programul de slăbit au avut prezentare la un congres de nutriţie şi nici acea prezentare nu m-a impresionat prin concreteţe…părea o intervenţie standard corectă: un plan nutriţional echilibrat. Doar partea cu “analizele din Germania”e cu schepsis în toată discuţia şi am preferat să scriu aici ce înţeleg eu, ca medic, când aud de “analize de nutriţie în Germania”.

Cum se clasifică dietele? De ce sunt atât de multe şi prin ce diferă una de alta?

Acum, ieşind din raţionamentele legate de ce şi cum răspund eu când sunt întrebat despre intervenţia x sau y, vreau să rezum ce spuneam la începutul articolului. Ce e cu dietele astea de slăbit? Ce au ele aşa spectaculos de au o mie de denumiri şi de principii, care mai de care mai secrete şi mai avansate? (şi preţuri!). O să fac un mic rezumat absolut laic, dar înainte de a-l face vă recomand cartea “Ecuaţia Slăbirii” scrisă de Dr. Şerban Damian, acolo e o expunere largă şi foarte clar şi frumos scrisă pe tema asta (n-am cerut acordul să scriu asta şi nici n-am fost rugat, o fac spontan fiind exact în ideea a ce urmează). Aşadar rezumatul dietelor, în versiunea mea, ar fi următorul.

Nivelul caloric
Dietele de slăbit se soldează, indiferent de nume, cu nişte scheme de alimentaţie care se pot pune, în final, pe foi de hârtie în cea mai concretă formă. De exemplu la Dukan poţi pune: carne, carne, varză, iaurt degresat, ou, carne. La Rina poţi pune: “luni: măr, banană, banană, măr, portocală” etc. etc. Oricum s-ar chema dieta şi oricât s-ar crea o aură în jurul ei, din orice dietă rămâne, la cel mai concret mod posibil, ce a mâncat sau ce mănâncă sau ce propune o dietă unui om să mănânce. Iar toate acestea sunt mâncare. Atât de simplu cât sună. Mâncarea în raport cu slăbitul are mai multe zone de acţiune. Principala e nivelul caloric. Când aduni ce am scris mai sus “pe foaie” la Dukan şi Rina îţi dă un numar x de calorii. La cea cu carne, carne, varză….poate dă 1000, la cea cu măr, banană, banană….poate dă tot 1000. Cifra asta rezultată e de fapt un nivelul de combustibil pe care îl dai organismului, în exact acelaşi mod cum umpli rezervorul la maşină: îl umpli cu jumătate. Diferenţa e că organismul nu se opreşte la jumătate, ca maşina, ci alege să supravieţuiască şi pentru asta începe să consume din stocurile proprii de energie şi nu să facă pauză la respiraţie, circulaţia sângelui sau bătutul inimii. Şi slăbeşti. E scris în gene. Asta ne duce la punctul 2: la ce stocuri de energie şi în ce condiţii apelează organismul la ele.

Stocurile de calorii
Aici e o parte foarte frumoasă a nutriţiei dar şi foarte fructuoasă pentru păcălelile cu -4-5 kilograme în prima lună. Acolo se pierd glicogen hepatic şi apă în primul rând, plus proteină şi grăsime în doze variabile, dar spectacolul e de la glicogen+apă. Asta se întâmplă la majoritatea dietelor în care se exlud cu totul pâinea, fructele, cartofii, orezul etc. Aţi recunoscut lista. Pe de altă parte, în zona serioasă, e interesant cum influenţează diferite tipare de alimentaţie utilizarea stocurilor. Dar asta presupune o intervenţie de un alt grad de seriozitate. Aici, în cadrul unui anumit nivel caloric, avem diferite proporţii ale sursei caloriilor. Avem cu conţinut “normal” de glucide, avem low-carb, avem high-carb, avem hipolipidice, hiperlipidice, normoproteice, hiperproteice etc.. Practic cam toate combinaţiile lor în cadrul caloriilor totale, in diferite versiuni de procente din cadrul celor 100%. Am mai făcut şi o să reformulez şi aici clasificarile ca feliuţe de 100% pe seama nu sunt primul şi nici ultimul care o face. Logica e simplă: caloriile provin DOAR de la glucide, proteine şi lipide din rândul alimentelor. Şi de la alcool. Deci în ideea asta e: “cum împărţim 100% din calorii la cele 3”. Ştiinţific numeroase versiuni sunt acceptabile. Cât timp sunt serioase, evident.

Dar si parametri mai „subtili”
Mai apoi există diete în care se merge mai departe în calitate, de exemplu se fac triaje ale calităţii glucidelor: pe indice glicemic, de exemplu. Aceşti doi mari parametric pot clasifica grupele mari de diete, inclusiv cele medicale, inclusiv dieta ketogenică, includiv dietele clasice. Oricum le-ai întoarce, în ele exista un anume procentaj de glucide, proteine şi grăsimi. Tot ce am scris până acum e la capitolul “CE”.

Ritmuri si pauze
Mai vine apoi capitolul “CÂND”. Fascinante dar zic eu foarte nocive sunt cele cu “oricând oricât”. Avem totuşi un Nobel recent în sfera unui aspect care apare şi aici: reglaje hormonale şi epigenetice prin ritmul meselor. Crononutriţie pe larg. Eu sunt din cei ce lucrează mult cu ritmul meselor, dar o fac într-un fel absolut logic şi medical. Cam tot în crononutriţie ar intra şi postul şi postul intermitent. La “Când” e încă un teritoriu frumos în nutriţie, mă refer la nutriţia de calitate. Tot la “când”, adică la structura meselor, intră şi lucruri de mai puţină calitate de tipul celebrelor dileme cu “mâncatul după 18” sau “cu sau fără mic dejun” prost expuse sau prost înţelese. Şi pe tema asta am scris şi mai scriu, mereu apare câte o nouă redescoperire a unei ore de pe ceas. Bun. Deci dietele au “CE” si “CÂND”.

Si logica dietei? Mai e ceva sau nu?
Mai e CUM, aici ne putem adânci pe apetit, reglaje hormonale etc. Dar e pentru nutriţia serioasă, cea în care CUM înseamnă de fapt educaţie. La CUM eu zic că majoritatea dietelor şi comerţului cu nutriţie sunt deficitare şi chiar preferă să se învăluie în mistere (destinate vânzărilor) sau să dezvăluie 2-3 mecanisme de genul: “carbohidraţii stimulează insulina”, eventual câteva denumiri noi pentru mai multă încredere. Dar mai e încă ceva extrem de important ce n-au foarte bine setat toate aceste diete comerciale: “CINE”. Cine este cel care aplică “ce”-ul şi “când”-ul. Sunt sigur că Dukan habar n-are cine ţine dieta Dukan. Asta, zic eu, e o problemă. Sunt de fapt două probleme mari în nutriţie la ora actuală. Una derivă din rezultatele slabe ale medicinei pe suprapondere şi obezitate, exceptând deocamdată operaţiile de slăbit, într-o anumită marjă. A doua derivă din modalităţile în care se face nutriţia. Principalul, absolut principalul parametru al oricărei intervenţii trebuie să fie INDIVIDUALIZAREA. E suficient de clar că dacă vrei să dai o dietă în care să fie doar carne două săptămâni iar omul e vegetarian dieta nu se potriveşte. Nu cred că există nutriţionist sănătos la cap pe planeta asta care să nu accepte ideea că doar ceva individualizat poate fi eficient.

Lista scurta a alimentelor si legatura cu slabitul

Şi revin şi închei cu CE-ul pentru că el e cel ce fascinează pe toată lumea. CE-ul are trei mari componente calorice alimentare mari şi late: alimentele care furnizează glucoză şi fibre (cereale, pâine, cartofi, orez, paste, mămăligă, fructe, legume, zahăr), cele care furnizează proteine (carne, lactate, ouă, mazărea şi alte leguminoase) şi grăsimile (seminţe, ulei, unt etc.). Plus intersecţiile lor (mazărea de exemplu) şi alte mici subtilităţi. Asta e tot. Că le combină diverşi în diferite forme şi le dau nume pompoase e povestea numărul doi, am expus mai devreme, în mare, că oricum le împarţi ies nişte feliuţe de 100% care primesc diferite nume. Deci dacă e de făcut o dietă n-ai din ce altceva să o faci decât din mâncare. Iar mâncarea, cum zice şi cântecul…asta e. Că unii învăluie fructele în mari mistere e partea a doua, că ştiu unii că fructul e cu carbohidraţi, că e ceva cu carbohidraţii şi insulina, că e ceva cu fructele înainte de mese şi după…cam aşa arată poveştile cu nutriţie de nivel Internet. In realitate cu fructe te poţi şi îngrăşa, poţi şi slăbi, am comentat cândva într-un interviu în presa mare. Dar, trecând de acest nivel de bază, să stai cu gândul că îţi face cineva o listă de fructe care te slăbesc sau te îngraşă, cu analize în Germania, eu găsesc un pic exagerat. De aici am şi pornit, de fapt.

…deci? cum e cu triajul prin analize sofisticate?
O să trag şi o concluzie, chit că articolul poate părea “fără mesaj”, mesajul e de fapt îndemnul la “lectură critică” a marketingului de nutriţie. Dacă e vorba de o dietă cel mai important e să fie cea care ţi se potriveşte şi care te duce la rezultatele pe care le vrei, ideal cu o supraveghere de specialitate. Dacă e un program care învăluie vânăta sau roşia într-o aură de înalte performanţe ştiinţifice asupra metabolismului individual, testate nemţeşte, atunci nu pot spune decât: succes! Tot mâncare va fi şi acolo, nu altceva. Nu spun că n-avem triaje ale alimentelor, practic întreaga nutriţie medicală e cu triaje de alimente (calitative, cantitative) dar nu atât de misterioase şi avansate ca acelea nemţeşti din care lumea înţelege că va primi lista individuală cu banane care îngaşă şi banane care nu îngraşă. În raport cu astfel de liste îmi manifest din start o mică rezervă. Şi mă gândesc că dacă nu ştiu eu triaje sofisticate, prin analize de sânge, ale alimentor care îngraşă sau nu şi le ştiu doar anumite popoare, mai am încă suficiente popoare cu medicină bună lângă care mă consolez…

Comentarii la articol: (pot fi publicate anonim, dar necesita email, care nu va fi publicat)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s