Am publicat pe NutritionistCluj.ro tabelele simplificate cu valorile normale pentru colesterol total, trigliceride, HDL-colesterol si LDL-colesterol (link).

Colesterolul ramane, dupa zeci de ani, un punct de interes major al medicinei moderne, prin corelatiile dintre valorile lui in sange si riscul cardiovascular, sustinute de o experienta clinica covarsitoare. Mai mult, cu cat stiinta avanseaza, cu atat se aprofundeaza fiziopatologia lipidelor si in paralel se studiaza tratamente eficiente in domeniul dislipidemiilor (al afectiunilor definite prin valori patologice ale lipidelor sanguine – ale “grasimilor in sange” in limbaj simplu). In ultimii ani, odata cu progresul stiintific, locul colesterolului total in prim-planul lipidelor tinde sa fie luat de o fractiune a sa, LDL-colesterolul (cunoscut mai larg prin sintagma “colesterol rau”), parametru care se coreleaza mai bine decat colesterolul total cu bolile cardiovasculare.  Aceasta tendinta de inlocuire se inscrie intr-un progres firesc, similar celui din trecutul apropiat, in care locul lipidelor totale a fost luat de parti mult mai bine definite ale acestora: colesterolul total, trigliceridele, HDL-colesterolul etc. Si nu este de exclus ca in viitor alte fractiuni sa inlocuiasca la randul lor LDL-colesterolul (spre exemplu asa numitele “particule mici si dense” de LDL-colesterol, care nu se dozeaza in practica actualmente). Am facut aceasta introducere pentru a arata cat de actual este acest subiect in lumea medicala, care se confrunta atat cu modificari frecvente ale conceptului de “valori normale”, cat si cu o industrie farmaceutica implicata colosal in acest domeniu, iar tendinta este spre o abordare din partea medicilor cat mai individualizata (acesta fiind de fapt idealul, si depinzand de toate celelalte probleme medicale ale persoanei in cauza, in special cele din sfera cardiovasculara si metabolica – spre exemplu diabet zaharat, hipertensiune arteriala, cardiopatie ischemica, obezitate). Individualizarea abordarii medicale in cazul de fata se traduce prin ideea ca aceeasi valoare a colesterolului poate insemna doua lucruri diferite la doua persoane diferite. In aceeasi ordine de idei, atunci cand este vorba despre tratament, este valabil principiul, des citat in lumea medicala, “se trateaza persoana, si nu analiza”. Acestea fiind spuse, se intelege ca raspunsul la intrebarea din titlu nu este unul simplu (cum ar fi o valoare: de exemplu 180 mg/dl, ca sa citez o valoare des citata, dar scoasa din context), ci intrebarea este de fapt doar primul pas in aflarea raspunsului. Iar a doua intrebare, strans legata de prima, ar fi: ce inseamna un colesterol mai mare? Raspunsul de aceasta data e simplu: o imblonavire si o mortalitate cardiovasculara mai mare. Acesta este de fapt si motivul pentru care o valoare crescuta a colesterolului, in cele mai multe situatii trebuie corectata, prin alimentatie si eventual medicamente. In ce priveste riscul cardiovascular, cele mai celebre doua diagrame folosite in cele doua ramuri ale medicinei care se ocupa in principal de problemele legate de lipide (diabet-nutritie- boli metabolice si cardiologie) iau in considerare colesterolul total astfel: 1. scorul de risc Framingham pentru morbi-mortalitatea cardiovasculara stabileste paliere de risc pentru urmatoarele valori prag: 160-200-240-280 (considerandu-se un risc suplimentar nul pentru colesterol total < 160, si progresiv crescut pentru valori mai mari). Un instrument de estimare a riscului pentru infarct miocardic sau mortalitate coronariana la 10 ani, bazat pe scorul Framingham, este pus la dispozitie de NCEP (National Cholesterol Education Program) pe adresa: http://hp2010.nhlbihin.net/atpiii/calculator.asp?usertype=prof;  2. diagramele SCORE (Systematic COronary Risk Evaluation, disponibile pe site-ul Societatii Europene de Cardiologie: http://www.escardio.org/initiatives/prevention/prevention-tools/SCORE-Risk-Charts.htm) stratifica riscul de mortalitate cardiovasculara la 10 ani folosind paliere de valori ale colesterolului de 1 mmol/l (38.7 mg/dl), astfel incat se considera risc aditional nul pentru colesterol < 150 mg/dl, iar incepand de la ~ 190 mg/dl se poate trece intr-o categorie superioara de risc. [in literatura de limba engleza se folosesc mai des pentru colesterol valorile exprimate in mmol/l, care se transforma astfel: 1 mmol/l x 0.387 = g/l, si g/l x 2.58 = mmol/l]. In ce priveste LDL-colesterolul (Low-Density-Lipoprotein Cholesterol – clasic fractiunea aterogena a colesterolului), acesta este mentionat actualmente de toate ghidurile terapeutice ca tinta principala a abordarii practice. El se poate calcula dupa o formula (formula Friedwald), acolo unde sunt disponibile urmatoarele dozaje: colesterolul total, trigliceridele si HDL-colesterolul: LDL colesterol = Colesterol total – HDL-Colesterol – Trigliceride/5, daca trigliceridele sunt < 400 mg/dl. Pentru LDL-colesterol valorile tinta (aceasta expresie este mai potrivita decat “valorile normale”) difera in functie de situatia pacientului. Agentia Franceza de Securitate Sanitara a Produselor de Sanatate (AFSSAPS, Agence Francaise de Securite Sanitaire des Produits de Sante) a publicat in 2005 recomandarile pentru Franta in ce priveste dislipidemiile, precizand ca interventia terapeutica trebuie sa aiba la baza 5 valori tinta pentru LDL-colesterol, in functie de statusul vascular si factorii de risc ai pacientului. (http://afssaps.sante.fr/pdf/5/rbp/dysreco.pdf). Astfel: factorii de risc luati in calcul in ghidul AFSSAPS sunt: 1. Varsta (barbat > 50 ani, femeie > 60 ani); 2. Boli coronariene precoce in familie – respectiv infarct sau moarte subita inainte de 55 ani la tata sau rude de grad 1 de sex masculin, sau inainte de 65 ani la mama sau rude de grad 1 de sex feminin; 3. Fumator actual, sau ex-fumator de mai putin de 3 ani; 4. Hipertensiune arteriala; 5. Diabet zaharat tip 2; 6. HDL-colesterol < 40 mg/dl indiferent de sex. Se mentioneaza un factor protector, care poate anula unul din factorii de risc: acesta este HDL-colesterolul (High-Density Lipoprotein Cholesterol), cunoscut drept „colesterolul bun”  > 60 mg/dl. In functie de acesti factori de risc se fixeaza obiectivele pentru LDL-colesterol astfel: persoanele care nu au niciun factor de risc de pe lista de mai sus (sau au un factor de risc, dar acesta este “anulat” de factorul de protectie HDL), trebuie sa aiba LDL-colesterol sub 220 mg/dl, persoanele cu 1 factor de risc sub 190 mg/dl, 2 factori de risc sub 160 mg/dl, si cel putin 3 factori de risc: sub 130 mg/dl. O tinta mai stricta pentru LDL-colesterol – 100 mg/dl se stabileste pentru pacienti considerati cu risc cardiovascular inalt (pacienti care au deja boala cardiovasculara, diabet tip 2, sau un risc >20% de a suferi un eveniment coronarian in urmatorii 10 ani, dupa scorul Framingham). Odata stabilite aceste obiective (si implicit ce inseamna “valoare normala” pentru persoana respectiva), medicul va decide daca este cazul sau nu sa se intervina: fie prin alimentatie fie prin alimentatie plus medicamente. Acestea vor constitui subiectul unui articol aparte. In concluzie, raspunsul la intrebarea din titlu nu este un numar…Nu exista “valori normale” absolute pentru colesterol, ci normalul pentru colesterol depinde de fiecare persoana in parte.