Arteriopatia cronica obliteranta este o boala arteriala cauzata de ateroscleroza, manifestata in principal prin doua simptome: claudicatia intermitenta (durere in teritorii musculare, aparuta la o anumita distanta de mers, remisa in urmatoarele 10 minute de repaus) sau durerea de repaus la nivelul membrelor inferioare (tipic ameliorata de pozitionarea decliva a picioarelor). Clasic aceasta boala era legata de fumat, insa studiile ulterioare au decelat numeroase alte asocieri, (diminuand astfel si ponderea care se acorda fumatului) considerandu-se actual ca arteriopatia cronica obliteranta (ACO) este doar ‘varful ice-bergului’ care cuprinde si boala coronariana, ateromatoza carotidiana, AVC, si ateroscleroza in general. Acest fapt este sustinut si de dovezile (documentate de studii largi) care arata ca prezenta acestei afectiuni se coreleaza independent de alti factori cu mortalitatea cardiovasculara la 10 ani, cu alte cuvinte diagnosticarea acesteia este un semnal de alarma in sine, si nu deceleaza doar o boala considerata pana in prezent mai mult ‘locala’, si tratata pana in prezent mai mult in functie de simptomele prezente la nivelul membrelor inferioare. Mai mult, conducatorii studiului getABI (studiu german pe aprox 6800 pacienti care a aratat importanta indicilor gamba-brat in predictia evenimentelor cardiovasculare) recomanda la diagnosticarea aceste boli un tratament similar bolii coronariene, incluzand aspirina, inhibitor de enzima de conversie, statina si beta-blocant. De mentionat ca acesta din urma nu mai este contraindicat din 1990 in ACO. In practica curenta, diagnosticarea acestei afectiuni porneste de la examenul clinic (in special palparea pulsurilor, temperatura cutanata) si anamneza (semnalarea simptomelor dureroase la nivelul membrelor inferioare, sugestive fiind claudicatia intermitenta si durerea in repaus ameliorata de ortostatism), si este sustinut de un examen simplu: masurarea presiunilor sistolice la nivel gambier (arterele pedioasa si tibiala posterioara) si la nivelul bratului cu ajutorul unui aparat Doppler, urmat de calcularea indicilor gamba-brat (IGB), examen care poate fi completat la nevoie de alte examene (incluzand echo-Doppler, pletismografie, oscilometrie  etc) dintre care arteriografia ramane standardul de aur (metoda invaziva). In Romania, pentru screening/diagnostic se pot folosi cu buna acuratete anamneza, examenul clinic si masurarea IGB, avand in vedere corelatiile foarte bune ale acestui indice cu rezultatele imagistice. Practic, screeningul pentru ACO ar trebui facut la toti pacientii cu risc cardiovascular crescut, iar, la cei la care diagnosticul este pus, tratamentul ar trebui sa fie intensiv (desi in tara noastra tratamentul ACO se rezuma in principal la un medicament simptomatic, pentoxifilinul). Stadializarea cea mai folosita in practica se bazeaza pe clasificarea Leriche-Fontaine (stadiul I: boala asimptomatica, absenta unuia sau mai multor pulsuri; stadiul II: claudicatie intermitenta – IIa la mai mult de 200 m, IIb la mai putin de 200 m; stadiul III: durere de decubit, ameliorata la ortostatism; stadiul IV: leziuni trofice/gangrena). Ca metoda diagnostica, calcularea unor IGB < 0.9 indica prezenta arteriopatiei (normal: 0.9 – 1.2), valori crescute peste 1.3 sunt sugestive pentru mediocalcinoza (deformabilitate scazuta a arterelor datorita depunerilor de calciu), situatie in care se recomanda calcularea raportului intre presiunea la nivelul halucelui si cea la nivelul bratului (cu mentiunea ca presiunea la haluce este cu 10 mm mai mica decat la nivelul gambei). Valori sub 0,5 sunt sugestive pentru ischemia critica, desi acest diagnostic se sustine in principal pe o valoare absoluta < 50 mmHg la nivelul arterelor pedioasa sau tibiala posterioara sau < 30 mmHg la nivelul halucelui. In acest caz, arteriografia se impune. De asemenea, o investigatie suplimentara, pletismografia la nivelul halucelui poate da repere pentru evolutia ulterioara a unei plagi in context de arteriopatie (valori >35 mmHg indica o vascularizatie suficienta pentru vindecare, in timp ce valori < 35 mmHg impun interventie chirurgicala). In cazul persoanelor cu diabet, clasificarea Leriche-Fontaine este mai putin sensibila, astfel incat depistarea prin metoda Doppler (incurajata in statele dezvoltate in ingrijirea primara, deci inainte de a ajunge la specialist) ramane o metoda de prima intentie. Recomandarile terapeutice trebuie sa cuprinda atat incurajarea activitatii fizice (care va stimula dezvoltarea circulatiei colaterale), a renuntarii la fumat, cat si tratament medicamentos adresat aterosclerozei si bolii cardiovasculare in general, in mod particular tratament antiagregant (aspirina, clopidogrel) completat eventual de tratament simptomatic (pentoxifilin, sulodexid).